Finalul de an este de obicei un moment de retrospectivă. Vă aduc o provocare: să ne gândim la ce am văzut în anul 2016 și să facem o listă cu ce ne-a plăcut mai mult. Astăzi ne plimbăm prin toată țara, să aflăm ce mi-a rămas în minte din plimbările anului 2016. Pregătiți-vă pentru un articol cu multe poze.
Înainte de toate, anunț că este o listă scurtă, am ales pe cele care mi-au venit primele în gând. Pe aproape toate le-am văzut de mai multe ori în anii trecuți, dar sunt și descoperiri mai noi. Dacă zona dumneavoastră nu e în listă, nu e supărare, sunt șanse să apară în anii viitori.
1. Încep lista cu vinurile, amintind cramele care mi-au plăcut în 2016: Avincis, Rotenberg Ceptura, Cricova.
România face vinuri bune, tot mai bune și mai multe. Și nu doar le facem, dar le arătăm și altora tot mai profesionist, pe an ce trece. În 2016 mi-a plăcut la Crama Rotenberg – Ceptura, unde un IT-st de renume mondial din anii ‘90 și-a cumpărat domeniu și a ridicat o casă nouă, dar în stil vechi. Muncitorii nu au avut voie să folosească prea multe instrumente moderne, iar o vizită la conac pune în valoare această reședință. Pereții nu sunt perfect drepți, colțurile sunt ușor rotunjite și totul are un farmec aparte. Crama se laudă și că sunt furnizori la Festivalul George Enescu.
Pun pe listă și ultima cramă vizitată, Avincis. Printre altele, fantasticul Domeniu Vila Dobrușa – Avincis are vedere spre Olt și Drăgășani și cuprinde o clădire nouă, futuristică, spații verzi bine amenajate, un conac de aproximativ 100 de ani, o piscină în aer liber, un foișor special cu belvedere spre apus prin.. fiți atenți, o perdea de apă, evident, în timpul verii.
Amintesc și o cramă de la frații noștri moldoveni: Cricova. Un adevărat oraș subteran absolut impresionant se dezvăluie vizitatorului într-o plimbare cu trenulețul electric. Sălile de degustare sunt fenomenale, la fel și celelalte expoziții.
2. Bisericile care mi-au plăcut mult în 2016 include musai biserica de lemn de la Leleasca, județul Olt.
Pe drumul direct dintre Pitești și Drăgășani, undeva prin nordul județului Olt se află o biserică din lemn care iese în evidență. Fie că mă refer la valoroasa cioplitură în lemn, fie la simbolurile ascunse precum capetele de cai de sub streașină și din interior. Este puțin știută, puțin vizitată, dar excelent conservată.
Vreau să pun în listă și o minune medievală din altă zonă: Mănăstirea Voroneț din Bucovina. O știe toată lumea, dar începe să fie lăsată în umbră. Minunea artistică veche de 500 de ani impresionează mai ales prin calitatea picturii. Scena cea mai cunoscută este desigur, Judecata de Apoi, cea mai bine conservată și mai detaliată din zonă.
3. Meșteșugurile care mi-au rămas în minte
Realizarea globurilor de sticlă pentru Crăciun, la Curtea de Argeș, e primul în listă. Sunt cinci săptămâni de când vă invitam la radio România Actualități la Curtea de Argeș să descoperim împreună cum se fac globurile din sticlă pentru pomul de Crăciun. Meșteșugul mi-a rămas în minte și îl trec în lista anului.
Vreau să amintesc încă un meșteșug aproape dispărut: prelucrarea iascăi. La Corund, în Secuime, se pot organiza vizite în atelierul de iască al unor localnici simpatici. Trebuie să mergeți însoțiți, dar veți descoperi o tradiție care transformă o ciupercă a fagului în obiecte cândva apreciate.
4. Muzeul de care vreau să știe lumea Muzeul de Aragonit din Corund.
Un om de bine și colegii lui au pus bazele unui muzeu nemaivăzut în acestă zonă geografică: muzeu al aragonitului. Aragonitul este un mineral pe bază de calciu, așadar înrudit cu mult mai răspânditul calcar. Îl face deosebit faptul că este translucid. La Corund aveam o exploatare de aragonit, astăzi zonă protejată, iar pe baza vechiului meșteșug s-a făcut un muzeu foarte interesant în mica localitate cu tradiție în olărit din județul Harghita.
5. Zonele naturale în care m-am simțit cel mai bine în 2016: Herculane-Clisura Dunării și Bucovina. Am fost de multe ori înspre Banatul Montan în anul 2016 și de fiecare dată a fost foarte bine. Este un spațiu echilibrat între minuni naturale precum Clisura Dunării și Cazanele Mari și Mici, chei și cascade ieșite din comun, sau, obiective culturale deosebite. Pot aminti sate cocoțate în munți, comunități croate, cehești ori sârbești, cel mai mare ansamblu de mori de apă din această parte a Europei, o minunăție a tehnicii – Calea Ferată Oravița – Anina, istoria bimilenară a Băilor Herculane pusă într-un spațiu natural special sau câte altele.
Vreau să dau și o mențiune: Parcul Național Călimani situat în munții și dealurile formate în nordul calderei vulcanice care ne-a binecuvântat cu atâtea ape minerale din Bucovina sau din Secuime. Un centru de vizitate foarte bine aranjat prezintă minunățiile zonei oricărui trecător. Iar vis-a-vis este și un tinov foarte fain, o rămășiță a erei glaciare.
Citiți și despre Tinovul Fântâna Brazilor de la Corund.
6. Orașul care mi-a adus cele mai mari satisfacții în 2016: București.
De multe ori trecut cu vederea de către români, Bucureștiul este surprinzător. O plimbare prin zona centrală scoate în evidență palate impunătoare, lăcașuri de cult, statui și povești fascinante. Turiștii cu care am luat contact sunt plăcut surprinși de o capitală necunoscută până în acel moment. Iar amploarea zonelor istorice este și ea impresionantă, petreci ore și ore și tot ai de descoperit ceva interesant. În anul care vin plănuiesc să pun în evidență cimitirele istorice ale Bucureștiului, o să rămâneți uimiți de ele, vă spun.
7. Regiunea în care am călătorit cel mai des cu turiști: Transilvania.
Declarată de ghidul Lonely Planet ca destinație a anului 2016, este inclusă în aproape toate circuitele prin România. Fie că drumul duce în Maramureș, Bucovina ori Banat, cam tot timpul se trece și prin Transilvania. Asta dacă nu cumva este tocmai ținta călătoriei. Și pe bună dreptate. Transilvania oferă un mix de atracții de calitate: sate săsești, secuiești, românești, biserici fortificate, cetăți, natură, saline, orașe pitorești. Să nu uităm și că are o imagine în general pozitivă.
8. Cea mai importantă realizare a unui oraș românesc: Timișoara – capitala culturală europeană 2021. În acest an Timișoara a ajuns din nou pe harta Europei. Orașul cu cele mai multe clădiri monument istoric din țară, la distanță mare de locul următor, Timișoara, este parcă din altă lume. Lucrurile merg altfel acolo. Vedeam o mulțime de reportaje despre industria IT din Cluj, și mi se părea ciudat că ce povesteau unii exista de ani de zile la Timișoara. Adică la Timișoara se tace și se face. La fel a câștigat și titlul de capitală culturală europeană 2021. De la spectaculoasa Catedrală Mitropolitană, trecând prin piețele istorice Victoriei, Libertății și apoi Unirii, Timișoara se arată deschisă la minte și frumoasă. Nu voi uita o întrebare de la o călătoare din grupul meu: “aici sigur e România?”. Și străinii reacționează la fel.
9. Descoperirea interesantă a anului 2016: crucile oltenești de lemn – crucile-troiță din Maglavit și împrejurimi și crucile din zona Drăgășani. Știați că în zona dunăreană a Doljului se pun la morminte troițe? Fiecare familie are troițe de obicei din lemn pictat, iar crucile clasice sunt în spatele troițelor. Tot în Oltenia, dar în Vâlcea, lângă Drăgășani, lângă cea mai apropiată troiță de casa celui dus în Lumea de Apoi se pune și o cruce pictată care amintește de cel dispărut.
10. Mâncarea trufanda a anului: urechi de porc, așa cum se fac în Moldova. Preparate separat, așadar nu într-o altă mâncare, urechile de porc se servesc afumate și condimentate în Moldova. Le-am aflat în Basarabia, dar se practică și la noi. Nu le-am găsit în București, dar le-am primit deja de două ori de la oameni buni din Galați. Pentru un bănățean, sunt o descoperire interesantă.
11. Nu închei până nu amintesc și pe cele mai rele drumuri ale anului: din păcate, dar din fericire, drumul de traversare din Maramureș în Bucovina, pe la Borșa, s-a mai reparat, nu mai e așa rău și pierde parcă primul loc în topul rușinii, dar e pe aproape. La în acest capitol punctează conexiunile spre satul Viscri, cel spre Muzeul Chihlimbarului din Buzău și în Banat, drumul care duce la morile de apă de la Eftimie Murgu (Rudăria). La cel din urmă, sătenii s-au săturat de gropi și au ieșit să astupe gropile cu pământ (deși e ca în filmele cu proști, e mai bine decât cu gropi).
Voi cu ce ați rămas în minte în 2016?
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Zona Dobrogei este cred cel mai putin promovata. Aici nu ma refer la litoralul nostru si nici la Delta Dunarii. Avem in schimb multe alte locuri de vizitat. De exemplul, pe drumul ce leaga Romania de Bulgaria prin vama de la Silistra, se întâlnesc o multime puncte de interes: Canaraua Fetii, Pacuiul lui Soare (Statiune de Cercetare Arheologica), Manastirea Dervent cu Izvorul Tamaduirii, Pestera Sfantului Andrei si mai sunt multe altele.
Așa este, dar nu e chiar bine pusă în valoare, din păcate. Nu prea am văzut la Consiliul Județean CT să facă mare lucru pentru a le face cunoscute și a le dezvolta, ci pur și simplu mi se pare că se face asta din inerție. Singura care s-a schimbat parcă a fost Adamclisi, care e cu adevărat interesant. Zilele trecute am fost pe la Murfatlar, nici acum nu e nimic la bisericuțele de cretă, adică e cum a fost și anul trecut, și acum 2 sau 7 ani, nu poți vedea absolut nimic. La Peștera Sf. Andrei nu îmi place cam deloc spiritul locului, iar la Păcuiul lui Soare nici n-am ajuns, e pe insulă și nu e nimic organizat ca să poți ajunge acolo.