Este o poezie rară (am găsit-o într-o singură sursă) adaptată de Tudor Gheorghe după cea a lui Romulus Vulpescu. O sămânță din naționalismul pe care ar trebui să începem să îl sădim, să ne pese mai mult de noi și ce e în jurul nostru. Dacă nouă nu ne pasă, de ce le-ar păsa altora?
Notă: Înainte să iasă la lumină gândurile negre ale unora, vă zic de pe acum că aici nu e loc de conflicte etnice, expresii xenofobe și nici măcar loc de manifestări extremiste de orice natură. Suntem toți în aceeași oală și e cazul să tragem în aceeași direcție. Pe termen lung nu se poate ca unora să le fie foarte bine și altora rău. Filmul de pe Youtube e singurul cu aceste versuri, ce se vede în el nu e (neaparat) mesajul meu.
Nu voi mai comenta pe acest subiect și vă las să ascultați, iar în timp ce frumos recită Tudor Gheorghe, aveți timp să citiți versurile: