E tare usor sa convingi, sa impresionezi sau sa vinzi cand ceva e deja cunoscut. La fel de usor cum este sa vezi frumusetea de mai departe si prea putin pe cea de sub ochii tai. Dealurile, satele care ne inconjoara sunt de multe ori locurile cele mai putin cunoscute. Rareori ne amintim nume sau sa putem descrie ce se afla in vecinatatea noastra. Atunci cand ne vin prieteni in vizita ne gandim cu greu la ceea ce poate fi facut in zona. Ne trezim prea usor cu ” daca am fi acolo sau dincolo” pe buze: „Ce sa faci, daca nu stam si noi in Brasov sau Sinaia; acolo as avea ce sa-ti arat, pe cand aici….!”
Aici are si el povestea lui, frumusetea lui, istoria lui. Afirmatia nu e noua, intrebarea care se pune, insa, este: Vrem sa vedem, vrem sa descoperim, vrem sa ne cunoastem pamantul pe care calcam zi de zi? sau mai bine lasa…ca e mai usor sa zici ca la noi in sat sau la noi in oras nu e nimic de vazut. Sa ma duc eu la mare la greci, ca in taul de pe vremea romanilor nu e fain sa te scalzi.
Cati dintre noi nu au avut surpriza sa-si descopere locurile natale sau adoptive prin ochii altora veniti in vizita? „Asa frumos e la noi la muzeu?! No, ca n-am stiut. De maine ma duc si eu.”