În urmă cu un an de zile la autostop l-am cunoscut pe Gemal, un tânăr de origine albaneză care mergea spre Pitești. Am împărțit mașina și pe drum am aflat că e unul dintre urmașii celor care dețin cea mai veche brăgagerie din România și care funcționează de mai bine de 300 de ani. Iar eu nici nu băusem vreodată bragă, o știam doar din expresia „ieftin ca braga” dar habar nu aveam ce e. Trec lunile și abia în iarnă am băut bragă. Se întâmpla în parcul Cișmigiu și nu mi-a plăcut băutura din cereale. Am rămas cu un mister în minte: cum se poate ca o băutură apreciată așa mult pe vremuri să nu fie bună?
Azi (n.r. august 2011) am trecut prin Slatina și am zis că dacă tot sunt acolo, să nu-l ratez pe călătorul albanez cu brăgărie bragagerie. Doar trebuia să îmi lămuresc și părerea despre braga :) Îmi aminteam că sunt două bragagerii albaneze, dintre care cea interesantă e cea din centrul vechi. Iau la pas orașul, întreb și din om în om ajung la vestitul loc. Prima impresie nu deosebește locul de celelalte clădiri prăfuite, de parcă ești în mijlocul anilor ’80. Dar alta e realitatea…
Update: iată cum arată în martie 2013 acest minunat loc.