Se intampla ca Sibiul sa fie cam in centrul Romaniei, sa fi fost sub stapanire Austro-Ungara timp de cativa anisori si sa fie un oras foarte frumos.

Probabil acestea au fost cateva dintre argumentele care l-au ajutat sa fie ales in anul 2007 ca si capitala culturala europeana.

Prima data am fost in Sibiu in anul 2007, in august. Era o hotarare de moment, hai sa merg la Sibiu, si peste cateva ore, tarziu in noapte, eu plecam la Sibiu. Eram ajuns acolo la prima ora, soare si frumos, foarte bine. Un sentiment placut de liniste si loc plin de istorie si cultura. Si nu intamplator, ca in 2007 zilnic erau tot felul de concerte, prezentari, manifestari. Era o mare agitatie din punctul asta de vedere.

Venit la intamplare, urma sa imi gasesc cazare abia dupa ce ajungeam acolo; intre timp, cu doi tineri din bucuresti am hotarat sa mergem in acelasi loc, la Jolly Hostel. Era tocmai bun locul pentru noi si e si aproape de centru.
Ce a insemnat pentru mine excursia din 2007 la Sibiu: oras vechi, piete mari, multa lume, o Romanie care nu are nimic mai prejos decat orice alt stat din lumea asta, muzee, ascultat muzica de flaut de la o frantuzoaica ce statea in acelasi hostel, mancat romaneste, concerte, Brukenthal, istoria lumii vazuta de sus.

Eh, au trecut 2 ani si intre timp am mai fost prin Sibiu de cateva ori, dar nu am stat mai mult de o noapte. Pana recent.

Aveam de ceva timp planificata excursia la Sibiu, iar de data asta erau chiar mai multe motive. Cineva foarte drag mie imi zice “in 16 mai o sa fie Faust la teatru, o sa iti placa!”. Erau deja cateva coincidente placute: 16 mai, excursie planificata fix atunci, Faust.
Despre Faust nu stiam eu la ce sa ma astept, urma abia mai tarziu, sambata, sa vad cu ochii mei ce inseamna Faust la Sibiu.

Zi de sambata, un un mic tur de oras. Aflam ca din vechile turnuri de aparare au mai ramas 3 in picioare. Vedem sigla orasului, aflam de la ghidul nostru, Andrei, povestioare despre trecutul acestui oras.

Intram in “recunoastere” in liceul german din Sibiu, sa vedem cum arata un liceu din alea vechi, cu traditie. Podele de lemn peste tot, nici sa misti nu poti, ca pana si soriceii ar face zgomot pasind pe acolo. Vedem Aula, sala lor de examene, de prezentari, concerte, spectacole. Ne jucam de-a dictatorul care tine un discurs tovarasilor compatrioti. Interesant locul.

Intram in biserica evanghelica, vedem criptele si auzim povestile despre ele. “De ce tipul asta e cu ochii inchisi? Fiindca nu i s-a facut sculptura in timpul vietii, ca celorlalti.”, “Asta e singurul mormant Ortodox”. Vedem locul unde se presupune ca e fiul lui Vlad Tepes (parca am mai auzit de el ;), Vlad Dracul, devenit contele Dracula in cartea lui Bram Stoker)

Urmeaza sa urcam cateva sute de trepte pana in varful bisericii evanghelice, de unde poti avea o priveliste de sus asupra orasului si asupra centrului.

Iar dupa atata plimbare, aveam in gand o bere racoroasa la 3 Stejari, ni se zice ca au niste beri bune si reci, facute la Sibiu si purtatoare de nume Balea.
De-abia asteptam sa mergem si la masa, unde aveam promise ciorba si sarmale facute de mama lui Andrei, ghidul si gazda noastra pentru weekend.

Masa, tort taiat de sarbatorita noastra, ultimele povesti si vine momentul sa mergem la teatru, mult discutatul Faust.

Faust in Sibiu
Spectacolul era intr-o fosta hala industriala, nimic nu avea sa prevesteasca ce va urma. Intram, cu placere vedem ca sunt foarte bine organizati, multi oameni care ne ajuta sa ne gasim locurile din rezervari, muzica de fundal pana sa inceapa spectacolul, vedete venite din alte parti din tara sunt printre spectatori. Devine interesant. In fata scenei un mare cearsaf alb tinea ascuns locul unde va fi actiunea.
Incepe. Liniste in sala. Dintre noi apare Diavolul. In alb. Se uita in ochii catorva spectatori. Si dintr-o data trage uriasa cortina alba si suntem prinsi in discutia lui Mefisto (Ofelia Popii) cu Diavolul. Superb inceputul, superba continuarea.
Pana si mirosul era de carti vechi si praf, muzica era live, oameni se ingropau acolo in fata noastra.
Un alt moment special e cand intram in Walpurgisnacht (noaptea Walpurgis intr-o traducere semi reusita).
Toti suntem condusi in spatele scenei initiale, practic trecem prin ea, si vedem un show foarte complex si spectaculos.
Acolo e un chef tinut de Dracu :P, dar Faust nu ajunge in varful muntelui unde e petrecerea efectiva, ci se opreste undeva mai la baza la un chef al unor vrajitoare. Acolo se sperie cand Mepfistopheles ii arata un copil care ii aminteste de Gretchen – iubita lui.
Oameni atarnati de o macara ce se misca, scantei permanente, muzica, un foc mare in lateral, femei care fac sex cu porcii, un cap de porc sacrificat purtat in maini de o femeie, miscare alerta peste tot. Aparent indecent, dar nu e. Era arta. Revenim la locurile noastre, in lumea reala. Inimaginabil.
Asta e Faust in viziunea lui Silviu Purcarete. Nu aveti cu ce sa il comparati pana nu il vedeti, recomand oricui sa mearga la Faust in Sibiu! Trebuie sa vedeti Faust la Sibiu!

Tot acum era si noaptea muzeelor, noi reusim sa prindem doar expozitia Japoneza. Sute de exponate printre care mai mult ne plimbam dupa o zi obositoare.

Curand, somn. E intrebarea: cati oameni intra intr-o camera? Raspuns: toti! Noi eram impartiti in 2 camere, deci era foarte lejer pentru toti. O parte vin mai tarziu si incep sa friga gogosii pentru care au facut aluatul cand noi eram la Faust. Asta era pentru micul dejun. Pacat ca de dimineata asa bun a fost somnul ca ne-am trezit 2 ore mai tarziu si din graba n-am mai servit micul dejun

O experienta asa cum ma asteptam, nu faina, ci foarte faina si plina de suspans! Asta va doresc si voua cand mergeti in Sibiu!

Vedeti albumele foto:
Sibiu 2009


Sibiu 2007

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)