Turnu-Severin (Drobeta-Turnu Severin de astăzi) este destinația acestei zile de luni. Aici am de gând să vă duc… Să vă arăt în cuvinte și rânduri, Cetatea Severinului și Turnul lui Sever, din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță. O croazieră pe Dunăre, peisaje încântătoare și lecții de istorie ne așteaptă să pornim la drum.

Înainte de aceasta să vă povestesc câte ceva despre Cetatea Severinului. Ridicată undeva prin epoca medievală, prin secolul al XIII-lea, Cetatea Severinului, o fortificație cu o deosebită importanță strategică în acele vremuri, a rămas astăzi doar o ruină; cel mult o cercetare arheologică. O găsiți pe malul Dunării, la Drobeta-Turnu Severin (județul Mehedinți), în parcul „General Dragalina”. Se spune că a fost zidită în vecinătatea ruinelor vechiului castru roman al Drobetei, de regatul maghiar – de regele Ladislau I, ca fortăreață militară împotriva pecenegilor și cumanilor prezenți în regiune, mai exact împotriva țaratului bulgar de Vidin.

Permanent s-au războit pentru a o revendica sau pentru a o cuceri când bulgarii, când turcii, când coroana maghiară, când voievozii munteni. Acela care reușea să o stăpânească, avea accesul la podul de peste Dunăre – și acesta era miza tuturor disputelor. A rezistat ca o redută până în anul 1524, când, după un puternic atac al turcilor conduși de Soliman Magnificul, zidurile sale sunt distruse în totalitate. Pietrele de rezistență din ziduri sunt recuperate și folosite în construcția și întărirea altor cetăți otomane la sud de Dunăre. Ca prin minune, rămâne în picioare un perete de vreo doisprezece metri înălțime, din Donjonul impunător al cetății. Cu peretele ei gros și înalt, structura rămasă seamănă cu turn. Localnii l-au numit Turnul lui Sever, căci Sfântul Severin de Noricum fusese patronul spiritual al cetății, și tot el trebuie să-l fi salvat de la distrugere.

Dacă v-ați așezat confortabil îl pot chema pe Alexandru Vlahuță să ne povestească peripețiile sale pe Dunăre, în apropiere de Drobeta-Turnu Severin.

ROMÂNIA PITOREASCĂ de Alexandru Vlahuță

PE DUNĂRE

Turnu-Severin

„De la Vârciorova malurile se pleacă și se netezesc. Întinse ogoare de porumb înverzesc zariștea. Linia ferată tivește drept, ca un chenar regulat, marginea apei până la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, taie o curbă-n țărmul românesc și-mpinge orașul pe-o înălțime acoperită de arbori, din desișul cărora ies la iveală, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvălite cu olane roșii. Fumuri groase, negre clăbucesc din coșurile fabricilor. De departe s-aud bocănind în șantiere ciocanele de fier. Pe mal, la schelă, furnică mulțimea, ca la bâlci.

Și e plin locul acesta de amintiri străvechi. […] Aici și-a întemeiat mai târziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăției lui, «Castrele Severiane», din cari se mai văd și astăzi urme (Turnul lui Sever) în grădina publică a orașului, așezată deasupra portului, pe-o terasă-naltă, de unde se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. Aici a fost odată capitala Olteniei, scaunul vestiților bani ai Severinului, a căror obârșie se pierde în adâncimea vremii, dincolo de descălecătoare. Săpăturile ce se fac prin împrejurimi descopăr ziduri antice, chipuri de piatră, scule și monede romane – răzlețe amintiri dintr-o lume de neasemănați viteji. […] Dunărea, însăși măreața și năprasnica Dunăre, s-a îmblânzit și s-a dat învinsă în mâinile lor. Se văd și astăzi căpătâile podului care-a făcut nepieritor numele lui Apolodor din Damasc, ieșind din valuri, ca două brațe de gigant întinse spre cer.

Aici, pe pământul acesta, sfințit de jertfe mari și de prețioase amintiri, se ridică azi Turnu-Severin, unul din cele mai însemnate porturi ale României, oraș apusean, cu clădiri frumoase, cu școli mărețe, cu uliți largi și drepte – cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adânc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de apă din toate părțile, strângând-o la sân, ca pe-un copil iubit, sub brațul ei ocrotitor.

Și ca și cum ar fi fost scris, ca orașul acesta, de care se leagă atâtea mari întâmplări, să-și mai însemne o dată numele în istoria neamului nostru, iată că tot aici, unde a descălecat acum optsprezece veacuri împăratul Traian, pune întâiul pas pe pământul țării românești tânărul prinț Carol I […].”

Notă: fragmentele din acest articol sunt citate din România Pitorească, de Alexandru Vlahuță și nu un text integral.

Vă dau „întâlnire” și pentru data viitoare, la Călător din bibliotecă, luni, peste două săptămâni. Alexandru Vlahuță ne va fi alături, ca de obicei, în România Pitorească, pe Dunăre, dar la Ostrovul Corbului și la Hinova.

Să aveți peisaje frumoase!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)