Astăzi vă povestesc despre Narcissus Stelaris, căreia lumea îi zice simplu, narcisă. Este rudă cu lucerna și încântă pe toți privitorii, dar și pe cei cu mirosul fin, căci a sa mireasmă este îndrăgită de mulți. Avem câteva poieni cu narcise sălbatice în România iar acum vă invit în cea pe care am vizitat-o cu 2 zile în urmă: Poiana Narciselor sau Dumbrava Vadului din județul Brașov.

Cum ajungeți la Poiana Narciselor din Vad? Din satul Vad urmați drumul 107C. O să găsiți o parcare și un panou, acolo era fostul drum. Chiar acum s-a construit un drum asfaltat până în partea opusă, unde sunt mai multe narcise. Mergeți la dreapta după asfalt și o să găsiți spre stânga spații largi de parcare. Indicatoare găsiți doar până la vechiul loc de parcare. De acolo vedeți bariera și continuați pe jos.

În satul Vad, se sărbătorește chiar în zile astea o floare sensibilă și iubitoare de apă, narcisa. Pentru că în acest loc din apropierea bisericilor rupestre de la Șeica e rezervație cu narcise, organizatorii au zis să le și păzească. Și bine au făcut, mai află și omul câte ceva de la cunoscători, în cazul meu, de la un simpatic angajat Romsilva, domnul Aurel.

Floarea narcisei are o viață destul de scurtă, rezistă cam 10 zile. Dar când avem un câmp cu milioane de narcise, timp de aproximativ o lună vom găsi în permanență flori înstelate în Poiana Narciselor. Pe la întâi mai se deschid și o țin așa până pe la finalul lunii, iar mai târziu, prin iulie, se scutură. Am aflat și că anul acesta au ieșit mai devreme, parcă le-a grăbit cineva.

Iar dacă vă aplecați să faceți o poză cu albul pur al narciselor ori cu stânjeneii sălbatici sau bulbucii de munte, aveți grijă că solul e umed, narcisei îi place apa și aici găsește din plin.

La Poiana Narciselor din Vad suntem într-o fostă pădure de stejari cu poieni mari care ocupă aproape 400 de hectare, așadar rezervația e mare.

---

Dar să vă spun și legenda narcisei. Vechii greci povestesc despre Narcis, un tânăr singuratic, căruia îi plăcea să se plimbe zile întregi prin păduri și pe câmpii.

Avea un chip foarte frumos de s-au îndrăgostit multe nimfe de al nostru Narcis. Dar el nici nu le remarca. Legenda spune că una dintre nimfe, pe nume Echo, a murit de tristă ce era. Echo a lăsat în urma ei numai vocea care îl urma pe Narcis peste tot și îi repeta toate cuvintele rostite; era chiar ecoul.

Zeița Nemesis, a răzbunării, văzând cruda lui indiferență în fața dragostei nimfelor, a hotărât să îi dea o pedeapsă exemplară: i-a ursit să nu iubească pe nimeni niciodată și să se îndrăgostească de el însuși. Ajuns la margine de apă, Narcis și-a zărit propriul chip în oglinda apei și dorind să se îmbrățișeze, cade în adâncuri și se îneacă. Nimfele au venit să îl plângă și l-au transformat într-o floare (galbenă) care să le aminteasca mereu de iubitul Narcis.

Acea floare este narcisa și ea își ține mereu capul în jos, asemeni lui Narcis care își admira chipul în oglinda apei.

---

Dacă aveți puțin timp și doriți să vă bucurați de o mare de narcise, căutați aceste rezervații precum Poiana Narciselor din satul Vad. Atenție, este interzis să le rupeți!

Eu mă opresc aici, să aveți o zi superbă mai departe și drum liber.

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)