„Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă; / Tresărind în cercuri albe / El cutremură o barcă”

Dorul de nuferi și de poezia lui Eminescu m-a făcut să ies la plimbare pentru a face o vizită la casa memorială a poetului. Complexul memorial Mihai Eminescu se află în comuna Ipotești, la 10 kilometri depărtare de orașul Botoșani.

La complexul memorial puteți vizita:

1. casa memorială a familiei Eminovici
2. biserica familiei Eminovici
3. muzeul Mihai Eminescu
4. Biblioteca Națională de Poezie
5. Amfiteatru exterior

Casa memorială Mihai Eminescu a aparținut familiei poetului, care în anul 1850 cumpără jumătate din moșia Ipotești unde își fac și casă, urmând să locuiască aici timp de 28 de ani. În anul 1924, casă nefiind locuită de nimeni, ajunge o ruină. Abia în anul 1934 casa este reconstruită, iar în anul 1940 se înființează primul muzeu memorial dedicat lui M. Eminescu. Clădirea în care se afla muzeul nu respecta structura originală, astfel ea a fost demolată și reconstruită în anul 1979 după documentele originale. Astăzi, aici sunt găzduite 405 obiecte de patrimoniu cultural. Multe dintre ele au aparținut marelui poet și familiei acestuia.

Casa are trei camere: salonul familiei, biroul tatălui poetului și dormitorul mamei și al surorilor. În fiecare cameră se găsesc portrete cu membrii familiei și obiecte ce le-au aparținut. În salon se află caseta de machiaj care a folosit-o Mihai Eminescu în perioada turneelor teatrale, pe ea fiind imprimată și monograma sa.

În camera a doua era dormitorul părinților poetului, fiind astăzi aici amenajat biroul tatălui. Pe birou se găsesc copii după manuscrisele poetului, călimara și lampa care a aparținut lui Gheorghi Eminovici (tatăl poetului).

Tot în această cameră sunt expuse trei dintre cele patru fotografii ale poetului recunoscute de cercetători. Pe atunci era destul de scump să-ți faci o fotografie și cum marele poet nu găsea de cuviință să cheltui bani pe asemenea lucruri, se pare că nouă nu ne-au rămas decât patru fotografii cu Mihai Eminescu.

Fotografia din stânga îl surprinde pe poet pe când avea 28 de ani, cea de-a doua, 34 spre 35 de ani, iar în ultima fotografie avea vârsta de 37 de ani. Fotografia din mijloc are o istorie mai aparte, Titu Maiorescu îi ceruse poetului să-și facă o fotografie pentru clubul junimiștilor, însă acestuia nu-i prea plăcea aparatul de fotografiat și evita mereu să-și facă fotografii, găsind diferite scuze. Până într-o bună zi, când Titu Maiorescu s-a înfuriat, a cerut să facă o poză de grup cu membrii Junimii, l-au pus pe Mihai Eminescu în mijloc, însă de fapt a fost fotografiat doar poetul.

În dormitorul surorilor se găsesc majoritatea obiectelor care au aparținut Ralucăi Eminovici, mama poetului. Fiind fiică de boier a avut o zestre bogată, astăzi se mai păstrează: lada de zestre, cutia de bijuterii, sfeșnice, oglinda și o icoană foarte veche. Tot în această cameră se află și o cuvertura ce a fost țesută la dorința expresă a lui Gheorghi Eminovici, pe care se regăsesc culorile drapelului, acum acestea abia se mai pot distinge.

Lângă casă veți găsi și capela familiei, cea care a fost ridicată înainte de anul 1800. Pe timpuri, familiile mai înstărite obișnuiau să construiască în apropierea casei o capelă, unde puteau să-și facă rugăciunea. Familia Eminovici a cumpărat bisericuța cu 250 de galbeni și tot ei plăteau preotul care slujea în ea.

Astăzi, în biserică se găsește cristelnița în care a fost botezat poetul și copia după mitrica de naștere și botez a lui Mihai Eminescu. Documentul cu pricina este unicul act luat în considerare de către cercetători privind data și locul nașterii poetului. Dacă nu știați, Mihai Eminescu își notase pe un jurnal al Junimii data de 25 decembrie 1949 ca dată de naștere.

 

Botezul lui Mihai Eminescu a avut loc la Biserica Uspenia, Botoșani, la numai șase zile după naștere. Casa în care a văzut lumina zilei poetul se afla în apropierea bisericii, însă a ars într-un incendiu cea a cuprins jumătate din târgul Botoșani în anul 1887. Acum, în acel loc se află o plăcuță comemorativă și un mic bust al poetului.

 

Biserica Mare, actuala Biserică a satului Ipotești, se află chiar lângă capelă. Poartă Hramul Sfinților Mihail și Gavril (sărbătoriți pe 8 noiembrie). Biserica satului a fost ridicată între anul 1929 și 1939 la inițiativa lui Cezar Petrescu și Nicolae Iorga. O particularitate a acestei biserici sunt picturile sfinților, care au aureole de culoare neagră, ca semn de doliu pentru moarte poetului (în majoritatea bisericilor ortodoxe acestea sunt pictate în culori aurii sau argintii).

O altă curiozitate este faptul că pe brâul de ceramică care înconjoară biserica la partea superioară se regăsesc pictate cele trei steme: coasa (stema județului Botoșani pe acele timpuri), capul de bour (stema Moldovei) și stema Regatului Român.

 

Dacă doriți să rămâneți peste noapte în lumea eminesciană și să vă bucurați cu adevărat de o seară petrecută într-un colț de natură, atunci să știți că în curtea complexului sunt puse la dispoziție și câteva căsuțe care pot fi închiriate.

Dorința de a vedea nuferi în floare m-a făcut să ajung și pe la lac. Lacul se află la 4 km depărtare de memorial, în pădurea Baisa. L-am găsit așa cum îl descria și poetul – încărcat cu flori de nufăr, însă se pare că acum e mult mai neîngrijit decât era pe timpuri. Cu toate acestea natura își urmează cursul firesc, nuferii galbeni continuă să înflorească vară de vară.

Am recitat în gând frumoasa poezie a lui Eminescu, m-am uitat de mai zăresc luntrea mică și am pornit să cutreier pădurea!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)