Mergând pe valea Vișeului, la aproximativ 135 km de Baia Mare, la doar 5 km de Borșa și la 7 km de Vișeu de Sus, se află Moisei, una dintre primele așezări ce au intrat sub administrația ungurilor în anul 1940.
Aici începe și povestea monumentului numit Mausoleul Eroilor de la Moisei. Îl găsiți la intrarea în comună, dinspre Borșa, pe o colină aflată în stânga drumului (sau dreapta, dacă mergeți spre Borșa).
Update, noiembrie 2014: monumentul a fost recent restaurat, aleea de acces a fost și ea amenajată. Iată cum arata în septembrie 2014 (mai jos găsiți și câteva poze din 2011).
Ca să înțelegem contextul istoric, trebuie să ne imaginăm situația anilor 1940. Eram în cel de-al doilea război mondial iar extremiștii lăsau în urma lor, la tot pasul, orori nemaîntâlnite. Înainte de război, în această comună traiau deopotrivă, în bună înțelegere, români, evrei și unguri, însă lucrurile s-au schimbat odată cu semnarea Dictatului de la Viena, când ne-au fost luate 11 județe și în acea parte de Transilvanie s-au instalat trupele Hortyste.
4 ani mai târziu, regimul totalitar era pe sfârșite. Trupele române se apropiau și recuperau rapid pământul țării iar soldații extremiști nu voiau să plece prea ușor.
Ultima lor răzbunarea avea să fie pe data de 14 octombrie 1944. La ieșirea din comună, spre Borșa, au fost uciși 29 de români, masacru ce a avut loc în 2 case de lemn. Se întâmpla cam cu 2 zile înainte de a veni trupele românești și rusești pentru a elibera teritoriile ocupate de Horty. Printre martorii evenimentului ce avea să se întâmple la orele 15 erau și doi localnici fugiți din satul tocmai ocupat cu 4 ani mai devreme, înrolați în armata română și reveniți să își vadă pe ascuns casele; ei plănuiau să anunțe apropierea trupelor noastre.
În memoria celor uciși de trupele horthyste, sculptorul Vida Geza a ridicat un ansamblu de figurine de lemn, în număr de 12, dintre care 10 reprezintă măști tradiționale maramureșene iar celelalte 2 – chipuri umane.
Semnificația măștilor:
După cum însuși sculptorul povestea despre măștile tradiționale maramureșene folosite, pe stâlpi apar „Omul pădurii, Omul nopții, Omul apelor sau Omul care horește„. Scopul era ca întreg monumentul să fie „curat maramureșean„.
Ideea pare să fi venit de la scriitorul Geo Bogza, iar coloanele sunt inspirate din „sanctuarul dacic de la Grădiștea” (Revista Contemporanul, 1967).
În timp, din cauza climei umede din zonă, lemnul s-a deteriorat și a început să se fisureze. Artistul a refăcut monumentul din piatră. Coloanele primului monument sunt expuse, în prezent, în fața Pavilionului Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare (Câmpul Tineretului, sub Dealul Florilor).
Datorită operei sale, această comună a devenit o comună martir, un adevărat simbol al luptei contra ororilor celui de-al doilea război mondial.
Aleea de acces, proaspăt refăcută, este și ea simbolică. Pentru a ajunge la monument, pe colină, trebuie mai întâi de toate să urcați 44 de trepte, număr ce amintește anul în care a avut locul unul dintre cele mai violente masacre antiromânești.

Odată ajuns sus, la prima vedere, Mausoleul Eroilor de la Moisei poate părea un templu dacic.
O altă interpretare a figurinelor, de data aceasta legată de ororire războiului, am găsit pe Wikipedia (nu mai găsesc link-ul):
1. Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați!
2. A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi!
3. A treia mască: să nu mai fie aruncați feciorii în războaie!
4. A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri!
5. A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură!
6. A șasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului!
7. A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții!
8. A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării!
9. A noua mască: să nu se mai dea foc caselor!
10. A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții!
Cum arăta în 2011 acest mausoleu:
Iată o bucată din povestirile unui supraviețuitor ale vremurilor de ocupație – Vlonga Ștefan – despre acea perioadă de chin pentru nordului Ardealului:
Imediat după sosirea în localitate ungurii au organizat tineretul în detașamente de instruire numite „Levente”, de pregătire premilitară, unde au îndurat cele mai mari umilințe, spunea Vlonga Ștefan; ne băteau că nu vroiam să cântăm cântecele lor pline de ură și patimă, cântece fasciste, șovine, antiromânești, care-l preamăreau pe Horthy. N-am mai putut răbda și în septembrie 1943, am luat-o prin păduri, peste Munții Rodnei și am ajuns la Vatra Doraei. Peste un an. ca refugiat m-am înrolat în armata română, am luat parte la luptele pentru eliberarea Târgu-Mureșului, Oradiei, ajungând până la Budapesta și așa au procedat și Horj Ioan Berescan, Hojda Ioan Baciu, Mihali Vasile a lui Vasile, Coman Toader Tălpălău, Bozga Dumitru Bujor, Tomoiagă Vasile din Leurdă (învățătorul), Corbuleac Ioan. etc, care au trecut granița în România, înrolându-se și ei în armata română pentru a contribui la eliberarea Ardealului.
Istoria ne face ce suntem astăzi și tot istoria ne învață ce să evităm. Mausoleul de la Moisei amintește de o lecție importantă a trecutului. Mergeți, vedeți-l, ascultați freamătul naturii în acel colț de Maramureș și nu uitați trecutul.
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri!
Tarcuri vor fi construite intruna si noi vom fi ingramaditi acolo sub diverse forme.
@Iulian: din pacate, toti suntem inchisi in „tarcuri” mai mici, mai mari… sau mai bine zis: toti suntem liberi cat timp nu ne lovim de libertatea celorlalti!!
L-am vazut acum doua zile. Un loc impresionant daca stii despre ce este vorba, dar un pic slab indicat dpdv al traficului. Niste indicatoare mai „serioase” ar fi binevenite. In rest, tot respectul autoritatilor care au realizat acest edificiu in memoria celor 29….
Avem o lipsă de indicatoare aproape peste tot, din păcate, așa e. Mă bucur că l-ați găsit interesant.
Ieri am vazut monumentul… e impresionant, dar… cei tineri nu prea stiu despre ce e vorba! E nevoie de ceva mai mult decat ce este scris acolo! Poate ceva detalii… Sa nu mai vorbesc de faptul ca pana acolo m-a innecat praful, drumul e vai de el iar indicatoare… nu sunt. Am fost surprinsa cand am intrebat un localnic unde e monumentul, mi-a raspuns: Eh, nu merita sa mergeti pana acolo, dar daca vreti neaparat…
Pacat ca uitam ISTORIA!
Da. Iar uitând-o, riscăm să retrăim momente similare. De fapt, dacă ne gândim la direcția actuală a lumii, nu e deloc exclus.