La Iași am fost de câteva ori până acum. Exceptând proaspăta expediție în urbea moldoveană, ultima plimbare documentată foto a fost în 2008, iar ultima vizită, în 2009. La 5 ani de la vechiul album foto, am vizitat Iașiul la invitația Icar Tours (#vinlaiași) și am putut retrăi amintirile, am putut compara noul Iași cu vechiul oraș cunoscut în trecut, dar am putut vizita și locuri noi și fascinante.
Ce a însemnat ultima vizită la Iași:
- Am petrecut a trei zile cu un grup de tineri simpatici; împreună am bătut sute bune de kilometri, am povestit, am glumit, am râs, am băut vin bun, am aflat lucruri interesante despre capitala Moldovei.
- Am cunoscut o parte dintre cei de la Icar, cei care (și) prin școala de ghizi aduc o deschidere județului și orașului Iași.
- Am ajuns să cunosc unui oraș diferit față de cel de la vizitele anterioare. Este o schimbare venită atât din realitatea locală puțin diferită, dar și din faptul că am putut vedea și afla lucruri noi și interesante.
- Cred că cea mai mare realizare este alta: dacă până acum nu insistam să recomand turiștilor o vizită la Iași, „inspecția” recentă mi-a schimbat părerea. Iașiul este un oraș frumos, cu o poveste care merită trăită și spusă mai departe!
Cel mai bun lucru pe care îl poate face un om interesat orașul/zona lui, este să aducă dovezi convingătoare că acel loc merită vizitat. Ieșenii au reușit acest lucru. Vă mulțumesc!
Iașiul sau Iașul?
Logica, DEX-ul și regulile gramaticii limbii române actuale ne zic că forma corectă este Iașiul (surse: 1, 2, 3). Alții au găsit argumente mai puternice (sau mai slabe), contrare. Până să fie dată o altă regulă, eu am folosit peste tot forma „Iașiul”. Voi, citiți și judecați singuri cum e corect a scrie numele Iașiului ;)
Dar să vă arăt câteva dintre cele văzute recent, și pozele lor din 2008…
Muzeul Unirii
Între 1859 și 1862, palatul este închiriat pentru a servi drept locuința domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cei aproape patru ani în care Cuza stă (și) aici sunt suficienți pentru a-i aduce faimă și a avea un destin ales. În timpul primului razboi mondial, în vremurile în care Bucureștiul era ocupat de trupele germane, regele Ferdinand și-a stabilit aici cartierul general. Funcționează ca muzeu din 24 ianuarie 1959, la îndemnul lui Nicolae Iorga. În 2008 era proaspăt restaurat și acum arată la fel de bine.
Anticariatul Grumăzescu. O bibliotecă într-o palmă. Iubirea pentru Eminescu
Mai fusesem aici și în 2008, împreună cu un grup de studenți străini. De data aceasta vă povestesc câteva lucruri noi (cele vechi sunt aici):
Frații Elzevir au pus la punct la sfârșitul anilor 1500, în Olanda, o mare tipografie. În 1800 avea să aibă loc la Veneția, primul Congres de Bibliofilie, iar în onoarea fraților Elzevir, s-a stabilit ca acele cărți scoase din tiparul lor să fie numite „elzevire”. Grumăzescu are două elzevire, iar pe lângă cele de pe Aleea Lăpușneanu, mai este unul în Iași (iar cele trei sunt singurele din România).
Am revăzut ce înseamnă O bibliotecă într-o palmă, iar, ca și data trecută, am văzut cele mai mici cărți din România. Piesa de rezistență este Luceafărul, de 3×3 mm. Săraca Laura a avut emoții mari… cine nu ar avea, când ține așa capodopere în palmă?
Curiozitate: Aceastea sunt doar câteva dintre cele peste 300 de cărți liliput ale lui Grumăzescu!
Coloseul Bragadiru
Fosta berărie este unul dintre locurile rămase la fel peste ani, doar desenul de deasupra este nou. La jumătatea secolului al XIX-lea, primăria orașului amenajează pe un loc viran aflat în spatele Bisericii Banu, o grădină publică numită Grădina Primăriei. Era „făcută pentru sănătatea și distracția publică totodată„. Grădina a fost în 1903 închiriată patronului fabricii Bragadiru. Acesta a construit Coloseul Bragadiru, un fastuos local cu berărie și cofetărie, care în spate avea deschis un teatru de vară. Mai târziu, coloseul a devenit cinematograf, iar acum așteaptă restaurarea.
Update: Gustave Eiffel la Iași a primit o pagină dedicată.
„Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inimă română, / Să-nvârtim hora frăţiei / Pe pământul României!”
Fiindcă suntem în Piața Unirii, hai să aruncăm un ochi și asupra lui Alexandru Ioan Cuza, acolo unde noi am făcut și o horă a unirii. În spate se vede un hotelul înalt, cu restaurant panoramic la etajul 13; acolo am stat noi (Hotel Unirea). :)
Teatrul Național „Vasile Alecsandri”
La Iași, instituția teatrului a fost înființată în 1840. Fiindcă vechea clădire a teatrului, cea din Copou, a ars în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, s-a ridicat pe locul vechii primării, între anii 1894 și 1896, un nou edificiu pentru instituția teatrului. A fost inaugurat în 1 decembrie 1896.
Știți că, cortina a fost pictată în 1896 de către meșterul vienez M. Lenz și terminată de unul din discipoli? Ea prezintă în centru o alegorie a vieții, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania și Țara Românească).
Primăria Iașiului – Palatul Roznovanu
Legenda spune că palatul a fost pierdut de către Rosetti-Roznovanu la jocul de poker :)
Curiozitate: stema palatului Roznovanu, montată pe palat în perioada 1931-1832, demontată la o renovare ulterioară preluării de către primărie în 1891, a ajuns în colecția Muzeului de Antichități. Ulterior a fost prinsă într-o bucată de zid de la lapidariul Palatului Culturii, iar acum este la vedere: poate fi văzută în cadrul complexului Palas.
Sfinții Trei Ierarhi
„…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam…„
Aici își au somnul de veci Vasile Lupu (ctitorul și familia), Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. Drept mulțumire pentru donațiile consistente făcute Bisericii Ortodoxe, aici au fost aduse în 13 iunie 1641 moaștele Sfintei Cuvioase Paraschiva din Epivata (Bizanț, secolul XI). În 1874, Eminescu a locuit pentru o perioadă în cadrul mănăstirii.
Curiozitate: dacă vreți să vedeți un tablou (creație) care prezintă scena în care i se prezintă lui Vasile Lupu biserica, mergeți la Anticariatul Grumăzescu.
Update: tabloul s-a vândut, vă voi arăta o poză când o primesc.
Palatul Culturii
Fundamental în cariea lui I. Berindei a fost proiectul elaborat pentru Palatul Administrativ (azi, Palatul Culturii) din Iași. Edificiu grandios în stil neogotic, a fost (re)construit în perioada 1906-1925 pe temeliile fostei Curți Domnești a Moldovei, pe vremea când arhitectul avea 35 de ani. Voi vorbi prea puțin despre ea, clădirea fiind în restaurare acum. Dar să vă spun o altă poveste….
În fața palatului stă mândră statuia lui Ștefan cel Mare. În jurul ei se împletește o legendă care spune că nu ar fi de fapt Ștefan reprezentat, ci un nobil polonez, iar eroarea s-ar fi petrecut fiindcă artistul a făcut în aceeași perioadă două statui asemănătoare, iar la Iași a sosit cea greșită. În mod normal, o statuie detaliată ar fi cuprins și câteva detalii inconfundabile, precum inscripțiile de pe sabie; dar cum sabia lui Ștefan din cadrul monumentului nu are inscripții, rămânem cu legenda.
Se pare că însuși Eminescu a fost la dezvelirea statuii, chiar dacă unii spun că ar fi venid doar seara, la povești (Călinescu); în jurnalul unei fetițe – Ana Conta-Kernbach (fata lui Vasile Conta, filozof născut la Grumăzești (lângă Târgu Neamț), care a studiat la Oxford și a scris teoriile Ondulațiunii Universale și Fatalismului) se găsesc înscrisuri despre recitarea făcută de Eminescu la inaugurare.
Palas – mall, parc, fântâni, iarbă, tineri, relaxare. Toate la un loc.
Un loc controversat în Iași, dar care a dus o schimbare uriașă în acest oraș este complexul Palas. În 2008 era la început lucrarea, dar după terminare a adus un suflu nou urbei. Spații verzi, parcări, locuri de joacă, bucăți din istorie puse în valoare au fost incluse în acest proiect, alături de un centru comercial de proporții.
Aruncați o privire la zecile de tineri care stau la soare, pe iarba verde a Palas-ului:
Experiența recentă din Iași m-a făcut să văd altfel orașul moldovean. Am descoperit că un oraș în care am mai fost de câteva ori, dar nu m-a impresionat, s-a transformat și are ce arăta turistului, călătorului, curiosului. Eu de-abia aștept următoarea vizită la Iași!
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Singurele chestii altfel sunt Teatrul National, Biserica Trei Ierarhi si Palas-ul. Ce difera in restul pozelor tale e unghiul din care acestea sunt facute. Anyway, nice try!!!
Cea mai importantă schimbare este atitudinea față de călător. Apoi, sunt câteva lucruri, cum ai și remarcat, plus altele neincluse: faptul că a apărut un loc plin de viață care nu era (Palas-ul), faptul că acum chiar ai hoteluri bune (pot să dau ca exemplu cel la care am stat, dar sigur nu e singurul), faptul că lângă oraș e o cramă care poate oricând să primească cu succes turiști și nu doar, faptul că într-adevăr s-a lucrat la restaurări, faptul că… există un bulevard întreg pietonal (Ștefan cel Mare), și de la care nu am poze din 2008 (atunci nici nu merita atenție prea multă), dar acum e aproape de finalizare…
Mai vin articole, nu puteam pune totul dintr-odată ;)
Referitor la acea așa zisă legendă a statuii lui Ștefan. Nobilii polonezi sau de oriunde nu purtau coroană și sceptru. O poveste asemănătoare e și în privința statuii lui Mihai Viteazul din București.
Sunt mai multe legende care sună bine, dar nu putem ști 100% dacă sunt adevărate, ori ba. Una dintre ele care aș tinde să cred că e falsă este cea cu fântânile din cetăți, fântâni săpate de turci condamnați, cărora li se promite eliberarea după ce sapă fântânile adânci, iar la urmă sunt uciși. O fi bine, o fi rău… dacă sunt măcar un pic credibile, măcar să profităm de ele :)
Orașul Iași este un oraș cultural, universitar,istoric.Monumentele istorice meritau recomandate oricând, dar am înțeles …Palas,atitudine,etc.Grozavă atitudine.
Iași a fost cultural, dar asta nu face ca în vremea respectivă să fi arătat foarte rău. Tramvaiul ziceam că se rupe cu mine, clădirile nu erau restaurate, etc. Ideea este că a evoluat enorm și astăzi mă bucur să văd și să duc turiști la Iași.