În cea de-a doua noapte de sate românești pe Drum Liber vă dezvălui invitații din Piața Sfatului, ce manifestații au avut loc pe acolo și frânturi din vizita la căsuța comunei Șercaia.
„Ziua satului românesc” a adus laolaltă un festival al „Celor mai frumoase sate din România” (ce a inclus in programul său o paradă a portului popular din diferite zone ale țării, școală de dans popular, ateliere tematice pentru mici meșteșugari – roata olarului, cioplit în lemn, broderie, prânz țărănesc cu degustare de produse tradiționale și un spectacol folcloric de muzică și jocuri populare – vă mărturisesc că nu m-am putut dezlipi de scenă multe ore în șir; deși nu am fost singură și timpul ne cam presa, după fiecare reprezentație ziceam că aceea e ultima, însă sfârșeam prin a mai sta la încă un joc, la încă o prezentare de costume; am plecat la sfârșitul spectacolului!), un târg național de turism rural, agroturism și ecoturism: „Hai în satul românesc” (în cadrul său au fost prezentate unele din cele mai frumoase locuri din România: sate, obiective turistice, bucătărie românească, tradiții și obiceiuri sau pensiuni tematice), un târg național de produse tradiționale: „Produs în satul românesc” (cu expunere și vânzare de produse culinare tradițonale, dar și produse de meșteșug și artizanat – la astfel de târguri, pe mine mă înebunește turta dulce de casă; era delicioasă când eram copil, iar acum este un adevărat răsfăț gustativ, dar mai ales emoțional; când rup din turta dulce parcă sunt iar piticul de acum 15-20 de ani), un târg național de agricultură, numit „În grădina lui Ion” (a fost foarte frumoasă grădina aceasta a lui Ion – cu foarte mult verde, multe culori, multe flori; atât de frumoasă încât am uitat până și să fac poze; dacă articolele mele vi se par cam lipsite de imagine și culoare este din cauză că mi se întâmplă des să mă acapareze spectacolul și peisajul atât de tare încât să nu fac poze), o fermă de animale și o expoziție de animale domestice cu rase românești și una de semințe originare (banca de semințe), un concurs de dans popular: „Dansez pentru România” (unde premiul pus în joc a fost o vacanță pe viață în România), dar și conferințe și seminarii pe tema conservării, promovării și dezvoltării satului românesc.
Fetele din ansamblul Ciobănașul – Corbi, județul Argeș așteptând să le vină rândul pe scenă:
La eveniment au fost invitate să participe diferite organizații, autorități locale sau județene de pe întreg teritoriul țării, dar mai cu seamă câteva din cele mai frumoase sate din România (dintre cele care au acestă distincție și se află în ghidul realizat de AFSR) – pentru că nu am reușit să discut cu oameni de la fiecare din acestea și pentru că spațiul nu mi-ar fi permis oricum să vă scriu atât de multe informații, mă voi rezuma doar la o enumerare a lor: Arefu, Corbi, Nucșora (jud. Argeș), Belinț (jud. Timiș), Brebu, Cornu, Izvoarele (jud. Prahova), Ciocănești, Cârlibaba, Dorna Cândrenilor, Marginea, Mănăstirea Humorului, Poiana Stampei, Pojorâta (jud. Suceava), Berca, Chiojdu, Gura Teghii, Mânzălești (jud. Buzău), Copalnic – Mănăștur (jud. Maramureș), Cornești, Țaga (jud. Cluj), Cotnari, Ruginoasa (jud. Iași), 2 Mai (Limanu), Cumpăna (jud. Constanța), Daneș, Saschiz (jud. Mureș), Drăguș, Sâmbăta de Sus, Șercaia, Șinca Nouă, Șoarș, Vama Buzăului (jud. Brașov), Grădiștea (jud. Călărași), Hășmaș, Vinga (jud. Arad), Izbiceni (jud. Olt), Jurilovca, Sfântu Gheorghe (jud. Tulcea), Polovragi (jud. Gorj), Rimetea, Valea Lungă (jud. Alba), Runcu, Vulcana-Băi (jud. Dâmbovița), Vorona (jud. Botoșani), Cârtișoara, Rășinari (jud. Sibiu), Cucuieți (Dofteana), Palanca, Poiana Sărată (Oituz) (jud. Bacău), Cărpinet (jud. Bihor), Voșlăbeni (jud. Harghita), Borca (jud. Neamț). Puteți afla câteva din cele mai importante amănunte despre toate aceste locuri, din Ghidul oficial „Cele mai frumoase sate din România”.
Prezența județului Neamț, la fel de reușită ca cea de la TTR 2012:
Cum soarele acelor zile a încălzit Brașovul bine de tot, iar Piața Sfatului a fost împânzită de căsuțe (de fapt niște corturi de expoziție) amenajate cu obiecte și lucruri tradiționale am poposit și eu prin câteva. Am stat de vorbă cu gazdele, am gustat din bunătățile expuse, am admirat îndemânarea și măiestria cu care se practică meșteșugurile tradiționale, iar în ultima zi am fost spectator la o reprezentație minunată de jocuri și cântece populare.
Până la urmă Șercaia e în Țara Făgărașulu sau a Bârsei? :)
Prima mea vizită din satul românesc amplasat în Piața Sfatului, a fost în casa comunei Șercaia. Cinci tineri zâmbitori (trei fete și doi băieți), îmbrăcați în portul tradițional al zonei din care vin, m-au abordat pentru a-mi vorbi despre una din sărbătorile satului lor, ce are loc, în fiecare an, în preajma zilei Sfinților Împărați Constantin și Elena (21 mai). Festivalul Narciselor, căci despre el este vorba, se desfășoară an de an, în Pădurea Vadului. Odată cu el se deschide pentru vizitare poienița cu narcise înflorite.
Narcisa sălbatică…
Poiana Narciselor, Dumbrava Vadului, Dumbrava Narciselor, Pădurea Vadului sau Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului – mai multe denumiri pentru același loc, este o rezervație naturală de tip botanic, o arie protejată de interes național, acoperită cu pădure de stejar și poieni unde vegetează o specie de narcisă ocrotită prin lege – Narcissus Stellaris. Se spune că această poiană cu narcise ar fi a doua ca mărime din Europa.
Localnicii numesc acest eveniment „deschiderea la pădure” și îl sărbătoresc cu spectacole folclorice și petreceri câmpenești. Știați că există o legendă a narcisei? Vă spun doar atât: legenda include zei, zeițe, nimfe, flori și un lac… și mai adaug și faptul că anul acesta, festivalul are loc în această Dumincă, 20 mai 2012 (de câteva zile, în Brașov, vremea nu este prea prietenoasă, dar nu se știe niciodată cum norii și ploaia vor asculta glasul lui Narcis și vor face loc Soarelui).
Poiană cu narcise albe… și sălbatice:
Zona Țării Făgărașului este recunoscută pentru naturalețea cu care oamenii, ai locului sau venetici, respectă folclorul, obiceiurile și tradițiile. Cum satele Șerpeniului (comuna Șercaia) sunt considerate, adesea, ca făcând parte din Țara Făgărașului, iar în alte dăți din Țara Bârsei (zone cu o puternică conștiință națională), cred că nu trebuia să-mi fie prea mare mirarea că, printre oamenii ce au reprezentat Șercaia la această sărbătoare, am întâlnit și o doamnă ce coase costume populare.
Piesă a portului tradițional din Șercaia:
Straiele expuse în cortul de prezentare al comunei erau făcute de doamna Maria Gaspar. Mi-a povestit că în zilele noastre se lucrează mai mult pe comandă și mai puțin pentru vânzarea prin târguri. Au cam dispărut acele târguri în care omul de la sat mergea să-și cumpere straie noi. Acum se merge pe la o bunicuță sau pe la o doamnă care mai știe să confecționeze astfel de piese, se comandă un costum întreg sau doar anumite părți ale sale și asta e tot. Costumul tradițional al zonei este o combinație între cel din Țara Făgărașului și cel al Țării Bârsei, format din cămașă sau ie cu poale, recăle, fustă și cătrință. Este un costum simplu, robust, în linii drepte, monocrom, în nuanțe sure sau negre.
Costum popular de fete – Șercaia:
De ce ne fascinează și astăzi acest port? De ce este purtat, încă, în diferite zone ale țării (în viața de zi cu zi sau la evenimente și sărbători speciale)? Poate pentru că fiind strâns legat de existența omului, costumul popular a reflectat și reflectă și astăzi, concepția artistică a poporului nostru? Sau pentru că este o parte deosebit de importantă a identității noastre culturale? S-a dezvoltat odată cu istoria, iar statutul social sau cel politic al oamenilor, precum și condițiile de climă și relief se oglindesc într-un mod plastic în felul de a se îmbrăca al sătenilor și mai ales în felul de a-și ornamenta vestimentația.
Portul popular din Țara Oltului trădează viața și firea oamenilor ce au trăit între crestele munților și apa Oltului. El este caracterizat prin simplitate, eleganță și robusțete, iar trăsăturile sale sunt date de liniile drepte ale costumului, de materialul gros, de lungime și culoare sau de modul original de găteală a capului. De asemenea, o altă trăsătură ddeosebită este aceea că toate piesele vestimentației sunt bine strânse pe trup, conferind celui ce le poartă o notă de suplețe și eleganță aparte.
Chiar dacă, de-a lungul vremurilor, costumul popular făgărășean a fost supus unor transformări și fluctuații lente, el și-a păstrat caracteristicile esențiale …Și poate că ar merita să faceți o vizită acestor locuri frumoase și să aflați povestea costumelor chiar de la oamenii ce le-au creat și le-au purtat pe parcursul anilor.
Vă aștept și la episodul trei, pentru o nouă noapte de sat românesc! Vă voi scrie despre bunătățile dulci pe care le găsiți în cămăra gospodinelor din Brebu (Prahova).
În această serie:
Să aveți peisaje frumoase!
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
