De când m-am mutat în București am realizat că foarte puțini călători din această zonă ajung în sud-vestul țării. Și e păcat, zona respectivă oferă o multitudine de obiective, unul mai interesant ca altul. Vă ofer o variantă de circuit spre Clisura Dunării, cu o mulțime de obiective de văzut și pe traseu.

Pentru a face acest circuit, cel mai bine e să vă rezervați măcar 5 zile, să aveți timp de plimbări în diverse părți. Am făcut o hartă online care să urmeze aproximativ traseul nostru, dar fiți flexibili și dacă găsiți ceva care vă atrage, deviați și reveniți ulterior la drumul nostru.

Vom face cam 1300 de kilometri, din care cele mai lungi drumuri le vom realiza în prima și ultima zi. Asta ne dă mai mult timp pentru a vizita obiectivele de la destinație, cele din zona clisurii. Restul, cele de pe drum, încercăm să le grupăm, dar fiind mai apropiate, le putem lăsa și pe altă dată.

Ca să facem drumul până pe Clisură mai interesant, vă ofer o alternativă la drumul clasic (via Craiova): mergeți prin Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu – Cheile Cernei (sau Motru – Drobeta Turnu Severin) – Herculane.

Cel mai complet circuit cu autocarul pe Clisura Dunării / Cazanele Dunării și cu plecare din București, din câte am găsit eu, este cel făcut de Circuit România. Vi-l recomand, mai ales că mă veți găsi pe mine și în postura de povestitor / ghid :)

Trecem de Râmnicu Vâlcea și facem prima oprire la Muzeul Trovanților, în satul Costești. Ce sunt trovanții? Spre deosebire de ce cred unii, nu sunt „pietrele care cresc”, ci sunt niște formațiuni în general sub formă rotundă/ovală, de parcă ar fi „ouă”. Natura are mereu căi să ne minuneze, la fel face și cu acești trovanți. Citiți și povestea trovanților din Buzău – Babele de la Ulmet / Bozioru.

Tot acolo, la Costești, avem un drum la dreapta, spre munți. El duce la Mănăstirile Bistrița și Arnota și, de-a lungul râului, la Cheile Bistriței Vâlcene.
Sunt două dintre monumentele religioase de seamă ale țării, prima, ridicată puțin înainte de anii 1500. Are o poveste cel puțin interesantă, iar înăuntru găsiți moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, o icoană inestimabilă cu Fecioara Maria dăruită de Constantin Brâncoveanu, dar și o icoană cu mai multe fețe; pictura bisericească este realizată de Gheorghe Tattarescu.

Sus, pe deal, ne păzește Mănăstirea Arnota. Legenda spune că domnitorul Matei Basarab, fugind de turci, se ascunde pe acest deal și promite, că dacă va scăpa, în acel loc va ridica o mănăstire. A izbutit și s-a ținut de cuvânt. Mormântul său este în cadrul complexului, la fel ca și al tatălui său, oștean de seamnă în trupele lui Mihai Viteazu.

Dacă aveți timp, treceți să vedeți și culele de la Măldărăști, iar pentru cei care vor o cazare de calitate, Conacul lui Madăr este de vis. Mai multe informații despre aceste case fortificate veți găsi aici.

Mergem spre Mănăstirea Hurezi, pe care o vizităm. Este cel mai important monument arhitectonic în stil Brâncovenesc, motiv pentru care a fost și inclus pe lista patrimoniului universal, UNESCO. O serie întreagă poze superbe găsiți aici.

Oprim și la meșterul olar Pietraru, în atelierul și expoziția aflată la drumul mare. Este cel mai bun loc în care puteți opri în Horezu, vi-l recomand! Apropo, tot la el veți găsi și vasele cele mai bune calitativ, o să vedeți diferența abia când îi treceți pragul.

Târgu Jiu este următorul oraș în care facem un popas. Vom vizita complexul Brâncuși, cu cele 3 obiective principale: Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Nu mai e cazul să vă spun că Brâncuși a plecat de la Hobița, a fugit de două ori de acasă, a lucrat și în Târgu Jiu, iar simbolurile tradiționale românești i-au fost sursă de inspirație în întreaga sa viață. Citiți și ce am scris despre expozițiile cu Brâncuși din New York, aici.

Mănăstirea Tismana este următorul obiectiv pe care îl vom vizita. Este al doilea lăcaș de cult din Țara Românească. A fost întemeiat de Nicodim, după ce a făcut o primă oprire lângă Dunăre, la Vodița. Lucrările de restaurare sunt realizate într-o mare proporție iar măreția lăcașului lasă urme în sufletul trecătorului.

Fiindcă ne plac cărările mai puțin umblate de alții, traversăm Munții Godeanu și continuăm drumul pe Valea Cernei. Este un traseu care străbate o zonă deosebit de frumoasă. Stabilim două opriri pentru fotografii:

• Primul stop va fi la Ponoarele; facem o mică deviație pentru a vedea Podul lui Dumnezeu, peștera de dedesubt, dar și Câmpul cu Lapiezuri.



• O a doua pauză o stabilim după ce trecem pasul din munți, lângă un izvor numit „La Butoaie”. Vis-a-vis de el, cam la 100 de metri distanță, veți vedea sunt câțiva bolovani uriași aflați pe albia râului; datorită sunetului făcut de apele spumoase ale Cernei când trecea pe lângă bolovani, localnicii numesc acel loc, „Bobotul”. Ne lăsăm purtați de vise, în acest loc, cândva marele râu Cerna a săpat în stâncă un defileu care încântă privirile. Dacă aveți timp, aproximativ de aici pornește drumul spre Cerna Sat; mergeți în amonte pe Valea Cernei să vizitați Cheile Corcoaiei.
  

  

O alternativă foarte bună la drumul acesta o putem face prin Motru și apoi către Severin, oraș care recent a descoperit că cetatea medievală este mult mai complexă decât se știa. Să nu uităm că lângă Drobeta este și Insula Șimian, cea pe care au fost mutate o bună parte dintre construcțiile (inclusiv cetatea) de pe Ada Kaleh.

Iată că am ajuns și în zona principală de interes din al nostru circuit spre Clisura Dunării. Pentru a ne putea deplasa în diverse părți, ne stabilim „tabăra” la Băile Herculane, iar de acolo ne deplasăm zilnic în diverse părți.

Hai să vedem principalele obiective pe care le putem vizita:

Băile Herculane îmbină 3 lucruri: istoria romană cu termele romane, istoria imperială austriacă și sălbăticia naturii. Din acest motiv eu sunt de părere că poate redeveni ușor cea mai frumoasă stațiune din țară și nu doar. Are nevoie de viziune și investiții, puține locuri au o asemenea moștenire.
Aici vom vizita zona centrală a orașului, vom urca la foișoarele de deasupra orașului, îl vom admira de sus. Vom putea face și baie în apele calde ieșite din măruntaiele pământului, dar vom vizita și grotele din stânci (a Haiducilor și cea cu aburi). Ne vom putea imagina și balurile imperiale, cele la care împărăteasa Sissi trebuie să lua parte atunci când venea la Herculane.

O zi o rezervăm pentru Orșova și pentru Dunăre. Bătrânul fluviu curge de milioane de ani și a săpat în munți. Iar puțin mai în avale de Severin, Apolodor construia un pod peste ape, pe vremea romanilor. Unul dintre cele mai bune puncte de belvedere din zonă este Mănăstirea Sfânta Ana; pe vremea comunismului a funcționat ca restaurant / birt, iar acum este o floare crescută pe dealul de deasupra orașului Orșova.

Continuăm drumul pe Clisură și vedem Statuia lui Decebal. Ne privește de sus, de pe malul drept cum mergem noi. Este fix pe malul Golfului Mraconia.

Nu departe este și Mănăstirea Mraconia, singura din zonă ridicată pe malul Dunării. Mergem și la Cazanele Mari și Mici, poate urcăm și pe Ciucarul Mare și Ciucarul Mic. Am găsit la Noemi și la Cârtița Plimbăreață câteva fotografii superbe cu Dunărea văzută de la înălțime.

În apropiere avem și două peșteri, dar cum accesul se face prin apă, cu barca, sunt mici șansele să le vizităm.
Pe celălalt mal al Dunării, romanii au consemnat trecerea lor pe aici într-un monument. Se cheamă Tabula Traiani și se vede cu ochiul liber de pe Dunăre. O croazieră pe Dunăre acoperă în cel mai bun mod cu putință aceste obiective.

Dacă veți continua drumul, o să vedeți încă o cetate:

Facem și o plimbare în aval, spre Severin. În drumul nostru spre Drobeta, Mănăstirea Vodița este înainte de baraj, pe stânga (evident, că pe dreapta e Dunărea). O troiță îi face cunoscută prezența și la nici un kilometru de drum, o construcție din lemn, în stil maramureșean stă dovadă a primului lăcaș de cult din Țara Românească. Până să ajungă la Tismana, sârbul Nicodim a pus piatra de temelie la Vodița. De-a lungul anilor a primit atât danii importante, cât și darul distrugerii. Otomanii sunt primii care pun mănăstirea la pământ, iar renașterea a venit după Revoluția din ’89.

Muzeul Porților de Fier este un alt punct important de atracție. Odată cu ridicarea barajului de pe Dunăre, nivelul apei a crescut cu peste 30 de metri. Asta înseamnă că o bună parte dintre vechile așezări au dispărut sub apa tulbure a Dunării. Ada Kaleh era o oază cu iz islamic și s-a dus odată cu creșterea apelor (vedeți filmul de aici). Înainte de realizarea barajului, o echipă de cercetători a fost trimisă în zona din amonte să facă studii, să salveze o parte din patrimoniul care va fi distrus de ape. Câteva dintre obiectele salvate le puteți vedea în muzeul de la Porțile de Fier. Tot acolo veți găsi și povestea marelui baraj, de la primele lucrări până astăzi. E o lucrare cu adevărat impresionantă!

O altă zonă care poate fi vizitată cuprinde Morile cu Apă de la Rudăria (Eftimie Murgu) și Cascada Bigăr. Bigărul a fost total necunoscut românilor până mai recent, iar de atunci atrage o mulțime de turiști și se lucrează la amenajarea zonei. Morile se află pe valea râului Rudăria și reprezintă cel mai mare complex mulinologic din sud estul Europei; până la un viitor articol, citiți ce am scris mai demult despre el.

Fiindcă tabăra e la Herculane, vă puteți stabili singuri ce și cum vedeți, pe zile. Cred că o bună planificare ar fi ca o zi să fie destinată orașului Herculane, o zi Dunării, iar o altă zi pentru Rudăria / Bigăr / Cheile Minișului.

Întoarcerea o facem pe alt traseu, să nu ne plictisim. Mergem spre Caransebeș, facem o oprire la Piatra Scrisă, schitul rupestru aflat în drumul nostru, apoi o alta la Caransebeș.

Ce mai puteți vedea? Foarte recent, în luna mai, s-a deschis și o nouă rezervație cu zimbri. Este pe drumul nostru, deviem foarte puțin. Lângă Piatra Scrisă, în comuna Armeniș, cei de la WWF au inaugurat un spațiu semi-sălbatic în care cel mai mare mamifer terestru din Europa va trăi în armonie cu omul. Citiți despre el, aici.

De acolo continuăm spre Hațeg, ținut al dinozaurilor pitici. Vom vizita înainte de Hațeg o cetate romană, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, capitala Daciei Romane. În zonă se ridică în prezent, la Densuș, un muzeu numit Casa Vulcanilor. Dacă mergem acolo, vedem și biserica din Densuș. La ieșirea din Hațeg, pe dealul de plecare către Simeria avem Rezervația cu Zimbri de la Hațeg.

Musai oprim la Castelul Huniazilor. Toată lumea știe de el, dar puțini i-au trecut pragul. Îl găsim la marginea orașului Hunedoara și este unul dintre cele mai impozante monumente gotice din România.

Dacă ne prinde seara, înnoptăm în zona Hunedoarei, pentru ca a doua zi să plecăm odihniți la drum, ne așteaptă o zi lungă.

O luăm din loc de la Hunedoara, continuăm spre drumul de întoarcere Deva – Sibiu, iar următoarea oprire o vom face înainte de Sibiu, la Sibiel. Nu stăm prea mult, dar vizităm satul și Muzeul Icoanelor pe Sticlă. Preotul Zosim Oancea a încept să strângă acestă colecție impresionantă de icoane din toate zonele țării, iar povestea lor este fascinantă.

Desigur, oprim și în Sibiu. Aici intrăm în Cetate, în Orașul de Sus. Piața Mare cu ale sale clădiri cu „ochi” și depozitele de cereale descoperite înainte de anul 2007, Piața Mică, Piața Huet, Podul Minciunilor, Biserica Evanghelică sunt doar câteva dintre punctele pe care vrem să le atingem. Dacă vrem să ajungem în București în aceeași zi, timpul e scurt, dar nu plecăm până nu intrăm și în Muzeul ASTRA de la Dumbrava Sibiului. Dacă n-ați fost încă, nu îl ratați, o să descoperiți un spațiu feeric ce se întinde pe aproape 100 de hectare. Case din toate regiunile țării, mori cu apă puse pe malul lacului, biserici și gospodării țărănești reprezentative au fost aduse aici pentru a fi conservate. Este o minunăție, de departe cel mai frumos muzeu al satului pe care îl găsim în țara noastră!

Tic-tac, tic-tac, timpul nu stă, la drum cu noi! Avem câteva ore de drum spre București, iar până acolo mai facem o oprire turistică: Mănăstirea Cozia. Dacă e timp, treceți Oltul la Mănăstirea Turnu, dar și la Castrul Arutela pe lângă care oricum veți trece. Tot în apropiere este și Cascada Lotrișor, o splendoare!

După acest drum, dacă ați văzut măcar o parte dintre obiectivele pe care vi le-am expus, veți fi petrecut cel puțin cinci zile prin România. Cinci zile superbe. Dacă nu le-ați văzut deja, ce mai stați? Drum Liber!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)