Credem că Drum Liber este cea mai bună resursă de informații despre autostop și vrem să arătăm doritorilor de călătorii că există alternative foarte bune la metodele clasice. Pe această temă ne-ai văzut la ProTV, ne-ai citit în România Liberă și Evenimentul Zilei.

Daniel este președinte BEST Iași, ONG european studențesc, iar funcția pe lângă multă muncă și responsabilități îi oferă atât șansa cât și obligativitatea de a merge la diverse evenimente în Europa. Acum ceva timp își plănuia drumul lui spre Cracovia. A ales metoda de transport cea mai potrivită lui: autostopul. El pleca din Iași și avea o zi fixă când trebuia să ajungă în Polonia. După mai multe discuții, povești și mailuri, a plecat la drum. La întoarcere această frumoasă relatare a experienței sale și i-am cerut voie să o public. Este încă un punct de vedere util și altora în aceeași situație, al celui care este la început de drum pe această cale. Și cu siguranță este o experiență pozitivă.

Iată povestea lui:
Din Iași, nu am facut stopul pentru că am găsit niște prieteni care mergeau din Chișinău în Germania și mi-au propus să merg cu ei.

Așa că am ajuns cu ei până în vama Borș și de acolo a început Stopul. Până la urmă tot singur am mers și am văzut că e chiar cea mai bună variantă.

După o oră petrecută în Peco-ul din vama Borș, am început să mă îndoiesc de alegerea făcută. Însă mi-am amintit de flexibilitate și am modificat foaia de drum din DEBRECEN și Miskolc în Debrecen și Budapesta și am mai făcut o foaie cu Krakow pe care o scoteam doar daca vedeam numere Poloneze.

Am mai stat 20 de minute după asta și am prins un TIR prin Debrecen-Miskolc-Kosice. Șoferul era slovac și vorbea rusă, așa că am reușit să mă înțeleg cu el foarte bine (n.r. Daniel este originar din Republica Moldova). Pe drum am facut o pauză, m-a servit cu o cafea cu lapte, mi-a dat de mâncare; a fost super-prietenos.

Și tot el își făcea mai multe griji în legatură cu drumul până la destinație. O sunase în roaming pe soția sa și a rugat-o să-mi caute transport până în Krakovia în cazul în care nu prindeam nimic de acolo.

Însă cu ajutorul celui de sus, imediat ce am intrat în Slovacia, am prins un control rutier și înaintea noastră era un TIR polonez. Șoferul polonez depășise perioada de pe diagramă și trebuia să-și ia o amendă de 1000 de euro, după câte auzisem eu cât am stat afară.

Apoi s-a băgat Slovacul în seamă cu polițistul, i-a spus de mine și de traseul meu și politistul i-a zis polonezului că îl iartă și că nu îi dă amenda dacă mă ia până unde mergea el. Desigur că toate părțile au fost de acord. Și așa am ajuns eu in Rzeszow. De acolo am luat un tren până în Krakovia pentru că era prea târziu pentru stop (era trecut de 10 seara) (n.r. pentru începători e poate mai bine să meargă mai mult ziua, până prind curaj și experiență).

Înapoi, însă am preferat să merg cu trenul prin Ucraina pentru că mai luasem o cutie cu căni termale din Cracovia pt LBG (n.r. Local BEST Group, filiala locală a ONG-ului). Și acolo a început aventura mea și m-am convins că stopul e și mai ieftin și mai sigur.

Am avut întârziere de 240 de minute la plecarea trenului, apoi pe drum am mai întârziat, astfel încât am pierdut și ultima legatură spre Cernăuți, din Lviv.

Am dormit o noapte în Lviv la niște BESTani de acolo, apoi am luat dimineața autobuzul până în Cernăuți, care a întârziat cu o oră jumate. Și din Cernăuți a trebuit sa iau un maxi pana în cea mai apropiata localitate de frontieră.

De acolo am facut stopul până în vamă (și am prins și gratis cu un roman din Cernăuți, care nu uitase cum era vremea studenției lui).
Am trecut vama cu niște tipi din Siret care duceau țigări, nu mi-au cerut bani pentru asta, însă nu m-au putut duce mai departe de bariera de după vamă.

M-au lasat acolo și am mai facut stopul, în ceață, noaptea pe la 10-11 seara. Până a oprit un tip care mergea în Suceava și mi-a dat de înțeles că vrea bani, mi-a zis ca și-a făcut de un rachiu pe seara aia. Eu eram prea înghețat ca să mai negociez și am urcat.

Pe drum i-am povestit că fac voluntariat, m-a întrebat dacă iau bani și am zis că nu. La care a reacționat foarte prost. Apoi am vorbit puțin de suceava și i-am zis că am fost la practică acolo, la care m-a întrebat dacă m-au plătit aia și i-am zis că mi-au asigurat doar masa și cazarea… omul se enervase urât de tot…

Însă când am ajuns în SV la gară, a coborât din mașina, mi-a strâns mână cu ambele sale mâini și când am dus mâna spre buzunar mi-a răspuns repede: „NU, EU NU SUNT DINTR-AȘTIA!”.

Așa că am avut niște peripeții deosebite! Într-adevar stopul ne învață multe lucruri și ne redescoperim în multe cazuri!

Merci pentru îndrumare și sfaturi!

Daniel Brunescu,
președinte BEST Iași

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)