Tradiții și obiceiuri din moși-strămoși, unele pierdute, altele păstrate. Noi vrem să se păstreze cât mai multe...

Tot românul știe că în Transilvania și Maramureș se face pălincă, horincă sau cum mai vreți să îi spuneți. Ca buni gospodar ce sunt, ardeleanul și moroșanul își fac la țară propria tărie, nu se lasă pe măiestria vecinilor și în niciun caz pe stocul magazinelor. Știm că în acest domeniul nu prea se compară calitatea din comerț cu cea din cămară. Chiar de ziua mea vă prezint ceva diferit: o pălincă specială, făcută în Secuime și premiată în cele mai mari concursuri din lume. Să ne facem poftă de un păhărel cu cea mai bună pălincă!

Update 2017: din cauză că numele Potio Nobilis mai e folosit de o firmă din Ungaria, proprietarii au fost nevoiți să schimbe numele (e și un proces la mijloc) în Sanct Georgius. Deși preferam vechiul nume, e bun și cel cu nume de sfânt, iar produsul, produsul este genial. Iar din 2018 o să puteți cumpăra și lichior select.
Citește mai departe →

Începând cu anii 1150, sașii au fost stimulați să vină din Europa de Vest în Transilvania de către regii maghiari care voiau câteva lucruri simple: să dezvolte zona (era puțin populată și nu avea centre urbane), să primească susținere în apărarea față de invadatori și să aibă de la cine să colecteze taxe. Toate aceste au dus la o migrație susținută a unor populații în special germanice spre viitorul Pământ Crăiesc din Transilvania. Noi îi denumim generic sași, dar ei împărtășesc o diversitate foarte mare. Am fost recent la Cisnădioara la un seminar foarte interesant despre sași și vreau să vă dezvălui câteva dintre secretele care i-au ajutat pe sași să reziste și să înflorească timp de aproape un mileniu. Așadar, să urmărim împreună șase lucruri interesante despre sași și cultura sașilor: vecinătățile, agricultura, clopotele, biserica, democrația, națiunea săsească.

Citește mai departe →

Harta Săptămâna Haferland - Țara Orzului

Ați reușit vreodată să comasați într-o singură săptămâna toate senzațiile unei vacanțe? Ei bine, Haferland este soluția! Mai înainte de toate…

Citește mai departe →

Ghidul nostru, explicându-ne principiile

Cu toții am văzut iască, acea ciupercă asemănătoare unei copite de cal. O găsim pe arborii din pădurile mari și în filme vedem uneori că e folosită la aprinderea focului. Ei bine, din iască se fac și diferite obiecte de uz comun sau decorative. Prelucrarea iascăi era un meșteșug practicat cândva de peste 70 de familii din Corund, iar astăzi, de doar 6 familii. Ba mai mult, din câte știu, este singurul loc din Europa unde se mai prelucrează iască. Vă invit să aflăm secretele prelucrării și a confecționării obiectelor din iască la unul dintre cei mai buni meșteri iescari, la Atelierul de iască din Corund.

Update: am adăugat 36 de fotografii la articol.
Citește mai departe →

Știi că în zona săsească, pe vremuri, meșterii erau grupați pe meserii, în bresle? Te invit la Sighișoara, să cunoaștem împreună un meșter din Breasla Curelarilor, meșter care duce înainte meseria, așa cum era practicată de sașii din vechime.

Suntem în Turnul Cojocarilor, sus în frumoasa cetate a Sighișoarei. Aici, cu grija Fundației Mihai Eminescu Trust, funcționează, nu de mult timp, un mic muzeu, iar înăuntru îl găsim pe nea Ioan Nistor, bun meșter în Breasla Curelarilor.

Barba căruntă și lungă îl arată pe nea Ioan ca pe un personaj de film, de poveste, iar ochii săi albaștri ascund o privire blândă, pătrunzătoare. Zău că rar veți găsi pe cineva așa autentic.

Om de poveste, nea Nistor

Nea Ioan Nistor, meșter din Breasla Curelarilor

Rar găsiți un om așa autentic

A făcut ucenicia și apoi școala la Timișoara. Are 61 de ani și de peste 40 de ani lucrează cu piele, specializarea lui fiind curelăria. Face orice se poate realiza din piele, iar în Turnul Cojocarilor i-am aflat povestea și mi-a arătat câteva dintre trucurile meseriei sale.

Citește mai departe →

Cine merge la Sighișoara o dată, va merge și a doua oară. Recent am re-re-..-re-vizitat Sighișoara și am trecut pragul locului desemnat de Lonely Planet ca fiind cel mai bun magazin de suveniruri din Transilvania: Galeria de artă tradițională Art, Crafts & Tea.
Citește mai departe →

Ieri treceam prin Slatina și am revizitat un loc plin de farmec, bragageria Atletul Albanez.

Dacă nu ați citit cum am ajuns să îl cunosc pe Gemal Hamish și ce e Atletul Albanez, iată povestea lor:

Cea mai veche afacere de familie străină din România cu activitate neîntreruptă de 320 de ani este Atletul Albanez. Aparține familiei Memish, originară din Albania. Găsiți acest local mirific în centrul vechi al Slatinei. Afacerea a funcționat fără oprire inclusiv pe vremea regelui, a lui Gheorghiu Dej sau Ceaușescu. Ba mai mult, pe vremea când Ceauseșcu își făcea ucenicia la Slatina, într-o cizmărie de lângă vechiul local, acesta mai făcea un ciubuc la bunicul lui Gemal, nepotul patronului și cel de la care am aflat de acest loc. Erau vremuri când expesia “ieftin ca braga” însemna ceva pentru români iar de la Memish Hashim, actualul patron, aflam la prima mea vizită că brăgageria albaneză din Slatina făcea cozi până în mijlocul străzii.

Trebuie să știm că termenul împământenit de „brăgărie” nu este cel corect, corect se spune bragagerie.

Citește mai departe →

Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului

Pe vremurile de demult, șcheienii trăiau o viață bună lângă Cetatea Kronstadt, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Brașovul de astăzi. Fiind la margine de Imperiu, la Brașov se vămuiau toate mărfurile care treceau munții. Se zice că sașii erau cam comozi, așa că lăsau unele activități de comerț, mai grele, pe seama locuitorilor din Șchei. Lucrul acesta a adus bunăstarea în mica localitate de la marginea cetății. Astăzi poartă numele de Șcheii Brașovului și este parte a urbei ardelene, păstrând cu sfințenie, în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae”, dovezile trecerii veacurilor și a rolului esențial al Șcheilor, în păstrarea limbii române în Ardeal: acolo s-a înființat Prima Școală Românească. Citește mai departe →