
Moș Pupăză și Cheia Dracului, un exemplu de inteligență tradițională

Este aceeași columnă la baza căreia știți că a dormit Badea Cârțan, iar dimineața, ziarele din Roma scriau că un dac a coborât de pe columnă.
„Vrem să rămânem ceea ce suntem”. Așa spune o inscripție din Luxembourg. De acolo se trag sașii veniți în Viscri și în toată zona Rupea. Au fost aduși în Transilvania să apere hotarele, iar pentru asta au construit sate, cetăți, biserici fortificate.
Unul dintre cele mai sărace sate din județul Brașov era cândva Viscri (pe germană – Weißkirch sau Deutsch-Weißkirch; o găsești în comuna Bunești, județul Brașov). În anul 2000 Citește mai departe
Frumusețea și masivitatea cetății Râșnov domină peisajul din zonă. Mândra cetate cu nume de floare stă și veghează orașul din valea ce-i poartă numele. De cum o vezi, te întrebi: cum ajung și eu acolo sus?
Citește mai departe
Zilele trecute am ieșit la o bere cu Gabi, membru în Terra Dacica Aeterna (TDA). În TDA el poartă numele Diurpaneus și este fie un tarabostes (nobil dac), fie un războinic dac (în luptele simulate). În cele ce urmează vreau să intrăm împreună în lumea dacilor, a romanilor și a altor nații care au trăit pe meleagurile noastre, așa cum le putem descoperi la festivalurile antice din România (următorul pe listă este la Constanța).
Citește mai departe
Ferită vederii, ascunsă după blocurile mari și gri, Biserica Albaneză „Dintr-o zi” din București (Sf. Nicolae „Dintr-o zi”) mi-a sărit în ochi, pur întâmplător. O plimbare simplă a făcut ca un monument vechi să mă atragă. Este lăcașul de cult al albanezilor de rit ortodox din București. I-am trecut pragul, iar acum vreau să vă arăt și vouă ce am descoperit.
Nu este un mister faptul că eu nu sunt din București. După o perioadă de opoziție, acum sunt în faza în care descopăr Bucureștiul, vreau să îi cunosc locurile frumoase cu istorie și povești.
Unul dintre ele se află pe Strada Academiei, acolo unde în urmă cu mai bine de trei sute de ani era o biserică albaneză despre care cronicarul Radu Greceanu scrie că era „o bisericuță dă lemnu, mititică foarte și veche dă mai cădea, care să chiema Biserica
La Iași am fost de câteva ori până acum. Exceptând proaspăta expediție în urbea moldoveană, ultima plimbare documentată foto a fost în 2008, iar ultima vizită, în 2009. La 5 ani de la vechiul album foto, am vizitat Iașiul la invitația Icar Tours (#vinlaiași) și am putut retrăi amintirile, am putut compara noul Iași cu vechiul oraș cunoscut în trecut, dar am putut vizita și locuri noi și fascinante.
Ce a însemnat ultima vizită la Iași:
La marginea drumului imperial care unea odată Oltenia de Banat, pe valea Timișului, între Caransebeș și Herculane, găsim o mică și cochetă biserică săpată în stâncă. Se ascunde după un nume simplu, Piatra Scrisă.
Venind la drum cu Catherine și Cristi am făcut popas la simpatica mănăstire, ca să avem ce povesti noi acum :)
Citește mai departe