Știați că există o carte în miniatură cu Luceafărul? Cartea de care vă vorbesc are paginile de 3×3 milimetri și poate fi citită doar la microscop.
Este cartea cea mai mică din România și o puteți vedea in Iași. Despre locul unde o găsiți cele mai mici cărți din România am scris un articol dedicat :)
Am primit de la Cristina un cadou de împărțit cu voi.
Ai și tu talent? Nu-l ține doar pentru tine!
Localizare: câțiva km înainte de Horezu, pe drumul ce vine de la Râmnicu Vâlcea, în județul Vâlcea. De la intersecția cu drumul principal sunt 3 km de parcurs până la mănăstire.
Lăcașul este întemeiat de Constantin Brâncoveanu între anii 1690 – 1697 și constituie cel mai vast ansamblu monahic din Țara Românească, incluzând patru schituri plasate în afara incintei principale, în cele patru puncte cardinale.
Aici s-a născut stilul arhitectural brâncovenesc, recunoscut astăzi ca fiind „primul stil românesc„. Principalele sale caracteristici sunt prelucrarea artistică a pietrei și lemnului cu motive vegetale și apariția portretelor votive în pictură. Fresca de la Hurezi, creată de meșteri ca Manole și Caragea, este unică în tot spațiul răsăritean pentru că îmbină foarte bine iconografia religioasă și compoziția cu caracter laic.
Pentru cei care sunteți în Timișoara zilele acestea poate faceți un mic tur și prin zona Unirii, la Centrul de Cultură si Artă al Județului Timiș (str. E. Ungureanu, nr. 1) pentru a vedea târgul de meșteșuguri tradiționale.
Meșteri în mai multe meserii străvechi, veniți din Tomești, Jupânesti, Coșevița sau Făget își arată operele: oale și piese de ceramică tradițională, țesături, broderii, costume populare, decorațiuni florale, icoane și sculpturi.
Data de desfășurare: 6-11 octombrie 2009.
![Atelier Foto Art Boulevard București 2009[1]](https://media.drumliber.ro/2009/09/ziua-1aa-28469-911-140x140.jpg)
Era o zi lungă de miercuri cand ieșeam de la Cenaclul recitiri.ro si era ziua cand ma intalnisem pentru prima data cu o parte dintre colegii de la internship-ul pr365.ro
Eram in centrul vechi al Bucurestiului si urma sa vad Bucurestiul pe noapte mai tarziu, dar atunci eram curiosi de ce se intampla chiar „sub nasul nostru”. Era un spatiu putin ciudat, cu tineri ce faceau poze, iar mai incolo erau si proiectii de film. Alte corturi cu obiecte artizanale necunoscute noua statea sa atraga curiosii. Asta nu era tot, caci o scena goala isi astepta artistii parca in capatul locului.
Citește mai departe
Ascultam opera lui Enescu în centrul orașului, în aer liber. Era pusă în scena de Filarmonica Banatului în fata catedralei ortodoxe din Timișoara, în cadrul unui spectacol ce includea și pe Ceaikovski (piesa renumitului artist rus urma sa fie acompaniată de tunuri, clopote și puștile soldaților).
Rapsodia Întâi Română – George Enescu îmi dădea fiori în acea seară. O găsesc deosebită.
Dupa ce am admirat pe rand, plajele din Corbu si din Vadu, a sosit momentul, ca, impreuna cu David, sa ajungem in Vama Veche, pentru a fi prezenti la Stufstock.
Joi seara, corturile incep sa se adune pe plaje; devin din ce in ce mai multe. Nu stiu daca motivul principal era Stufstock sau pur si simplu pentru ca se apropia weekend-ul. Se apropie inceputul marelui eveniment. La fiecare poarta de acces, dar si pe langa gardul ce delimiteaza locul destinat publicului, se gasesc foarte multi jandarmi, incredibil de multi jandarmi care trebuiau sa impiedice accesul in interior cu bauturi si mancare. Asadar daca vroiai sa consumi, trebuia sa consumi in interior. In interior, voluntarii care asigura buna organizare, imbracati in verde, se deosebesc si ei destul de usor. In stanga si in dreapta dozatoare de bere si mese bine aranjate de unul din sponsorii evenimentului. Bine ca nu erau si mici ca altfel tacamul era perfect. In schimb, un alt sponsor, o companie de telefonie mobila, ca o portocala, distribuia la intrare cartele SIM. Ma acomodez repede cu culorile existente in respectivul spatiu si ma indrept spre scena. Batea vantul. Publicul se lasa asteptat. E drept ca nu trece mult si spontaneitatea desavarsita a Vamaiotilor intra in actiune, reusind sa se adune suficient de multa lume, incat sa nu plece artistii de pe scena. In culise, dupa fiecare evolutie, se iau interviuri. Artistii, consider ca si-au facut pe deplin datoria si merita tot respectul Vamii.
In ceea ce priveste evenimentul, consider, ca nu-si mai atinge de mult scopul principal (Salvati VamaVeche). Totul a devenit si in cazul de fata, o afacere. Tocmai, ce se dorea, la inceput, un eveniment care sa pastreze farmecul de salbaticie al Vamei, a ajuns acuma, un eveniment cu multi sponsori, multa organizare, multi jandarmi, multe dozatore de bere si deloc stuf. Oricum Vamaiotii s-au prins cum sta treaba si tot “la stuf”-ul lor s-au intors, cu peturile lor de bere si cu sticlele de vodka, distrandu-se pana la rasarit pe plaja.
Duminica dimineata, incepe sa ploua marunt, vremea se strica, corturile se raresc vizibil, toamna se apropie, nu am regrete ca plec spre casa. Ne vedem la anul, in Vama.
Nu ma dau in vant dupa nici un artist, incat sa zic: da, imi plac toate melodiile lui/ei!
Probabil toti cantaretii foarte populari au si melodii mai putin cautate, iar unii necunoscuti poate au si melodii geniale.
Cand vine vorba de Michael Jackson sunt cateva melodii pe care le ascult cu placere (Billie Jean, Blood on the dance floor si mai vreo 2-3), iar restul ori sunt acceptabile, ori sunt pentru altii. Pe el il apreciez mai mult pentru stilul unic de a dansa si coregrafia implementata.
Acum cateva zile primeam informatia si link-ul spre un flash mob organizat ca tribut pentru cunoscutul artist. Actiunea se intampla in Bucuresti, iar inainte s-a facut ceva similar in Stockholm. Mailul facea o chemare la a organiza acelasi flash mob in Timisoara, cu intalniri pentru repetitii la un liceu din oras. Acum am vazut si filmul din Timisoara, se vede lipsa de exercitiu, dar la cel din Bucuresti ma uit cu placere si pot zic ca imi place mult mai mult decat cel din capitala Suediei.
Un lucru admir la cei care intra in aceste „jocuri”, flash mob-uri: lipsa de inhibitii si curajul de a arata lumii ce iti place, fara a te ascunde dupa vechile vorbe „nu e frumos”, „e rusinos”, „asa ceva nu se face”. De ce sa nu se faca?
Crezi in ceva? Fa indiferent de ce zic prejudecatile celorlalti!
Bravo initiativelor de acest gen!