Lucuri care ies din comun, care strălucesc dintr-un punct de vedere. Locuri și lucuri care dețin recorduri, care se pot caracteriza prin "cel/cea mai..."

Teodora Vid sau pe scurt, Thea Vid, este una dintre puținele românce alpiniste de mare performanță. În 2007 avea să fie prima româncă pe Vârful McKinley din Alaska (6194m); este și prima româncă pe un vârf de 8000m (Vârful Cho Oyu, 8201m), dar și prima româncă în expediție pe K2 (despre expediție am scris aici). Ultimii 10 ani o prind pe Thea în Alpi, fie ca ghid montan, fie ca instructor de schi în Austria și Elveția. Mai recent, a început să organizeaze tabere montane cu copii, în Carpații noștri dragi. Anul acesta va pleca într-o mare expediție românească, motiv pentru care îi dedic un interviu în cadrul rubricii Mari călători. Vom afla împreună ce înseamnă pentru Thea Vid muntele și viața.
Citește mai departe →

Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului

Pe vremurile de demult, șcheienii trăiau o viață bună lângă Cetatea Kronstadt, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Brașovul de astăzi. Fiind la margine de Imperiu, la Brașov se vămuiau toate mărfurile care treceau munții. Se zice că sașii erau cam comozi, așa că lăsau unele activități de comerț, mai grele, pe seama locuitorilor din Șchei. Lucrul acesta a adus bunăstarea în mica localitate de la marginea cetății. Astăzi poartă numele de Șcheii Brașovului și este parte a urbei ardelene, păstrând cu sfințenie, în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae”, dovezile trecerii veacurilor și a rolului esențial al Șcheilor, în păstrarea limbii române în Ardeal: acolo s-a înființat Prima Școală Românească. Citește mai departe →

Update: rezultatele sunt aici.

Iată ce a fost în 2011:
Citește mai departe →

Știm cu toții numele Ada Kaleh, dar cred că știm prea puține despre ce a însemnat Insula Cetate sau Noua Orșovă.

Numele vechi al insulei s-a pierdut în timp. O orșoveancă mândră de locurile natale ne-a trimis filmul acesta făcut de TVR înainte ca insula să fie pierdută în apele Dunării.

Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7 km lungime și circa 500 de metri lățime.

Construcția barajului Porțile de fier 1 a dus la creșterea nivelului Dunării la Orșova cu aproape 40 de metri. Din cauza aceasta, orașul a fost strămutat, de fapt s-a construit un oraș nou. Evident că și insulele de pe Dunăre urmau să fie acoperite de ape, printre ele și Ada Kaleh.

Citește mai departe →

Magiunul de Topoloveni a primit în 8 aprilie 2011 distincția de Indicație Geografică Protejată Europeană iar astăzi a fost evenimentul public oficial de sărbătorire și lansare a noii etichete. Este primul produs românesc cu acest titlu, în acest moment fiind în lucru mai multe dosare. Sperăm că peste câțiva ani lista cu aceste titluri onorifice să fie mult mai lungă.

Cu ocazia evenimentului de astăzi am putut afla o serie de povești despre începuturile magiunului de la Topoloveni, care se pare că a fost produs pentru prima dată în 1914. Iar actualii proprietari au crezut în 2001 că au cumpărat de fapt linia de producție de conserve, așadar habar nu aveau că au devenit proprietarii unei mărci de magiun. :)

Oamenii responsabili de succesul brandului de la Topoloveni au fost invitați în fața noastră de către doamna Bibiana STANCIULOV (director general), apoi ceilalți vorbitori s-au întrecut în a lăuda produsul (și asta pe bună dreptate). De la domnul doctor Gheorghe MENCINICOPSCHI (director la Institutul de Cercetări Alimentare) am aflat că banala prună, dacă e din soiul potrivit, conține tot atâția antioxidanți câți are un pumn de afine. Și lista e lungă, printre cele care merită menționate ar fi și Borul, element care e destul de greu de găsit în mancărurile actuale. Procesul prin care se fabrică magiunul de Topoloveni încearcă, atât cât permite de știința în acest moment, să fie cât mai puțin distructiv pentru componentele naturale ale prunei. Conținutul de fibre al magiunului (coajă prunei, etc.) este foarte sănătos pentru eliminarea toxinelor din tractul digestiv (zică-se că cine consumă multe fibre nu are probleme cu cancerul de colon). Ba chiar ar fi potrivit și diabeticilor fără probleme grave, aportul energetic fiind mediu.

Citește mai departe →

Întoarsă din extremitatea sudică a lumii, Coco a ajuns pe Otopeni. S-au anunțat pe Facebook zeci de oameni că vor fi acolo, colegii ei au închiriat chiar și un autobuz pentru a ușura transportul. Dar la autobuz, minune: eram doar eu și încă doi organizatori! :(

Trecând peste asta, Coco a făcut minuni. Felicitări!
Citește mai departe →

Un eveniment cu totul deosebit s-a desfășurat zilele trecute la Bușteni. Vă spun desigur, despre etapa din cadrul Campionatului Mondial de Escaladă pe Gheață, la care au participat 70 de sportivi din 22 de țări.

Concursul a avut 2 secțiuni: viteză și dificultate.
La viteză concurenții urcau cât mai repede peretele de gheață din poza de mai jos.

Rușii s-au prezentat cel puțin onorabil, primele 5 locuri la viteză fete fiind ocupate de rusoaice. Felicitări și Cristinei POGĂCEAN pentru locul 6! La băieți, rușii nu au lăsat nici un loc altora, primele 8 poziții find ocupate de ei.

Citește mai departe →

Comisia Europeană pentru Cultură alege capitala culturală europeană, dar ce facem NOI?

Update: după ani de zile de când am scris eu articolul acesta, situația s-a mai schimbat puțin, au fost mulți alți candidați apăruți între timp, iar în decembrie 2015 s-a ales lista scurtă. Pe această listă au mai rămas 4 orașe: Baia Mare, București, Cluj-Napoca și Timișoara. Iar astăzi, 16 septembrie 2016, a fost făcut anunțul final. Capitală culturală europeană în 2021 va fi… Timișoara! Mândru și bucuros mai sunt acum :)

O temă cu mai mulți concurenți este dată de candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană. Aici vom face o mică analiză a ce au făcut contracandidatele și ce șanse le dau eu la câștigarea „trofeului”. Cred că unii se vor supăra după articol, alții vor spera minuni și pe toți vă invit să vă spuneți părerea, să aduceți completări cuvintelor mele.

Citește mai departe →