Începând cu anii 1150, sașii au fost stimulați să vină din Europa de Vest în Transilvania de către regii maghiari care voiau câteva lucruri simple: să dezvolte zona (era puțin populată și nu avea centre urbane), să primească susținere în apărarea față de invadatori și să aibă de la cine să colecteze taxe. Toate aceste au dus la o migrație susținută a unor populații în special germanice spre viitorul Pământ Crăiesc din Transilvania. Noi îi denumim generic sași, dar ei împărtășesc o diversitate foarte mare. Am fost recent la Cisnădioara la un seminar foarte interesant despre sași și vreau să vă dezvălui câteva dintre secretele care i-au ajutat pe sași să reziste și să înflorească timp de aproape un mileniu. Așadar, să urmărim împreună șase lucruri interesante despre sași și cultura sașilor: vecinătățile, agricultura, clopotele, biserica, democrația, națiunea săsească.

Un banc spune așa:
„Doi ciobani români stau cu oile pe deal și îi privesc pe sași cum își construiesc biserica satului.
Ia uite, Ioane, cât se chinuie sașii ăștia să își înalțe spre cer bisericile alea uriașe, zice unul.
Celălalt răspunde:
Dă-le pace, Gheorghe, că tot nouă ne rămân!

Ca să aveți o idee despre o fărâmă din patrimoniul lăsat de sași, vă spun că în Transilvania sunt nu mai puține de 201 biserici evanghelice fortificate în mediul rural. Este o moștenire incredibilă și totodată greu de conservat astăzi, când doar 20% dintre acestea mai au comunități care să le îngrijească. Probabil știți că 7 dintre ele sunt pe lista patrimoniului universal UNESCO.
Dar nu despre asta vreau să vă povestesc, ci despre câteva din secretele lor, lucruri mai puțin știute despre cultura sașilor. Între paragrafe am introdus poze cu și despre patrimoniul săsesc.

1. Vecinătățile erau la baza organizării satului.

Știați că sașii erau organizați în sate pe vecinătăți? Câțiva vecini formau o astfel de vecinătate și ei erau obligați să se ajute între ei. Fie că era vorba de ridicarea unei case, de muncile agricole sau o înmormântare, își ajutau colegii de vecinătate. Până și unele mesaje trimise de preot sau de către jude erau transmise prin bilețele direct șefilor de vecinătate, iar în cadrul vecinătății, ei își pasau bilețelele respective până ajungeau la toți membrii acesteia. Nerespectarea regulilor, fiindcă da, toate vecinătățile aveau reguli scrise și păstrate cu sfințenie în lada vecinătății, erau pedepsite cu amenzi. Banii erau folosiți pentru vecinătate. Erai forțat să se supui regulilor, altfel erai exclus, erai indezirabil, un fel de paria.

2. Agricultura era organizată.

Un alt lucru mai puțin știut este organizarea muncii agricole. Când soseau în Transilvania, sașii primeau fâșii de pământ, prin tragere la sorți. Judele sau greavul hotăra care zonă va fi cultivată sau lucrată în perioada următoare, iar dimineața, toți porneau în aceeași zonă și seara, la aceeași oră, toți soseau acasă. Totul era planificat și organizat, se împărțea terenul în suprafețe mari și se cultiva în sistem trienal (doi ani se cultivau 2 culturi diferite, apoi al treilea an pământul era lăsat să se odihnească.

3. Clopotele dădeau tonul vieții.

Clopotele bisericii dădeau ora și tonul activităților. Nu înainte de 7 dimineața erau trase și femeile se trezeau să hrănească animalele. Dacă erau activități importante care se desfășurau și duminica, la prânz auzeai clopotele și îți făceai rugăciunea, acolo unde lucrai. Tot clopotele anunțau plecarea de la câmp spre sat. O glumă proastă a rămas în istorie: un clopotar a tras clopotele în toiul nopții, a vrut el să fie amuzant. Nu la fel de amuzant a fost când femeile satului l-au făcut de toată ocara în fața bisericii fiindcă și-a bătut joc de ele.

4. Biserica satului era liantul comunității. Catolică la început, apoi luterană (evanghelică)

Biserica era elementul care de legătură în obște. Era construită de întreaga comunitate și era hotărâtoare pentru bunul mers al obștei. Inițial toate au fost biserici catolice fără ziduri de apărare, dar după primele invazii sașii le-au fortificat. După reforma lui Luther, bisericile săsești au fost transformate în biserici evanghelice luterane. La biserică se adăposteau în caz de invazie, la biserică își țineau proviziile principale și școala tot în cadrul bisericii funcționa. Școala nu se întrerupea niciodată, nici în timpul invaziilor, era considerată sfântă. Apropo, trebuie să știți că încă din anii 1300-1400, cam două treimi dintre sate aveau școală.

5. Sașii erau egali în drepturi și votau atunci când luau decizii importante.

Sașii își puteau alege liderii, preotul, „politica” locală. Până și regele când îi vizita, avea un timp maxim cât putea sta în respectiva comunitate. Când era nevoie de preot într-o comunitate săsească, de la episcopie se trimiteau scrisori tuturor preoților disponibili. Se întâmpla ca cei care erau curioși să își studieze discret posibilul viitor lăcaș și comunitate lui, iar apoi își arătau disponibilitatea. Dintre cei dornici de a veni în sat, obștea își alegea pe cel are îl considera mai potrivit. Se făceau alegeri democratice, la fel ca în toate cazurile importante pentru comunitate. Și știu sigur cel puțin un caz în care și în zilele noastre s-a hotărât că la Viscri nu le trebuie mai mulți turiști.

6. Națiunea nu era despre etnie, ci despre drepturi și comunitate.

În primele sute de ani, a fi sas, maghiar, român sau iobag nu era despre etnie, ci se referea la drepturile de care dispuneai. Era despre comunitatea în care trăiai și drepturile pe care le aveai. Dacă aveai drepturi săsești, erai sas automat, indiferent ce etnie aveai. Până și sașii aveau drepturi diferite; cei din sud erau mai expuși invadatorilor, așa că aveau mai multe drepturi. Dacă un sas trăia mai spre nord, pe moșia unui nobil maghiar, automat era iobag, indiferent că venise din Luxemburg sau nu. La fel se întâmpla și cu un maghiar sau român. De exemplu se știe că unele comunități de români din zona Mărginimii Sibiului au fost integrate în mediul săsesc. Dacă erai în Națiunea Maghiară erai nobil, dacă erai în Națiunea Săsească erai sas; în schimb, dacă erai sas, român sau maghiar și trăiai pe moșia nobilului (adică maghiar, că era în Națiunea Maghiară), erai iobag; concluzia e că nu (prea) conta etnia. Abia prin secolul 18 s-a dezvoltat noțiunea de etnie, este o noțiune relativ nouă.


 

 

Mă opresc aici, dar ar mai fi multe de spus, poate revin cândva cu alte articole pe tema sașilor. În speranța că am adus câteva informații neștiue, de acum, când mergeți în zonele săsești veți avea câteva idei despre cât de uniți erau sașii. Iar dacă aveți completări, le așteptăm cu toții la comentarii.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

4 gânduri despre “6 lucruri interesante despre sași și cultura sașilor

  1. Un articol frumos ,interesant ,cu noutati in domeniu si cu aceeasi pasiune si admiratie pentru etnia sasilor din Transilvania ( notiunea fiind noua ,sec XVIII,parca ). Felicitari ! si asteptam asa cum ai promis ,sa vii cu alte articole despre sasi . Si eu sunt o admiratoare a acestei etnii , o etnie harnica ,civilizata ,disciplinata si cu traditii atat de frumoase.

    Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.