Iunia m-a rugat să ajut un prieten de-al ei din Hong-Kong să se plimbe prin România folosind transportul în comun. Cum în urmă cu două săptămâni mergeam de la București spre Câmpulung Muscel, iar de acolo spre Craiova – Caransebeș cu mijloacele de transport în comun, vă împărtășesc experiența personală din acele zile. Asta ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă transportul public în țara noastră.
Cred că un turist străin venit pe cont propriu va călători prin România în general cu autocarul, cu trenurile CFR, cu trenuri private, sau o combinație între cele de mai sus.
Varianta 1: planificarea unei călătorii cu autocarul/microbuzul.
În Caraș-Severin, pe Cheile Minișului, chiar lângă indicatorul cu paralela 45, la margine de drum național, pe vremea aceasta caldă de vară, vei găsi mașini parcate pe marginea șoselei. Cu toții au venit să vadă o frumusețe: Cascada Bigăr.
Până să îți povestesc mai multe despre superbele zile petrecute la Câmpulung Muscel, zile în care am văzut și revăzut o mulțime de locuri, te invit în lumea poeziei. Hai să vizităm împreună Casa Memorială George Topârceanu din Nămăești!
Casa Memorială George Topârceanu din Mălăești
În scurta viață de 51 de ani, 8 ani și-a petrecut la Nămăești. Mama, Paraschiva Topârceanu, a fost o talentată țesătoare din Săliștea Sibiului, iar tatăl era din Topârcea, de lângă Ocna Sibiului.
Topârceanu era ardelean de loc. Dar cum a ajuns el tocmai în Muntenia? Vă spun eu: mama, remarcată la o expoziție, este numită maistră țesătoare. Ca maistră, își ia familia (5 copii din 2 căsătorii) merge la mănăstiri unde învăța și pe măicuțe arta țesăturii. Și au ajuns în Vâlcea, în Ialomița, apoi pe valea Topologului (lângă Curtea de Argeș), la Schitul din Rudeni.
Buzăul de nord cuprinde multe chilii și biserici săpate în stâncă (rupestre), nu degeaba este numit Meteora României. Iar stânca nu este nici calcar moale, nici piatră fărâmicioasă ca cea din triunghiul rupestru din Argeș, de unde scriu aceste rânduri, târziu în noapte. Zona rupestră care m-a încântat cel mai mult este cea de la Nucu, din comuna Bozioru. În cele ce urmează, voi spune pe scurt cum ajungeți la cele mai importante și accesibile două obiective turistice din Nucu: Chilia lui Dionisie Torcătorul și Bisericuța (Sihăstria sau Peștera) lui Iosif.
Update, 28 iulie 2015: am actualizat articolul, am adăugat coordonatele GPS ale Bisericuței lui Iosif și coordonatele GPS ale Chiliei lui Dionisie Torcătorul. Citește mai departe →
În câteva rânduri trec în revistă istoria tramvaiului din București, iar la final adaug o serie de fotografii vechi care pun în valoare trecutul acestul mijloc boem de transport.
În anul 1871 se înființa „Societatea Română de Tramvaiuri”, iar pe străzile Bucureștiului se vedeau primele tramvaie tractate de cai (în Timișoara funcționau deja din 1869). Peste 23 de ani, în 1894, se va da în folosință și prima linie electrică din București pentru tramvaie care purta numărul 14 și avea un traseu ce străbătea orașul plecând de la Uzina Electrică, mergând pe Splaiul Independenței, trecând Dâmbovița pe podul Domnița Maria, traversând bulevardul Regina Elisabeta și continuându-și drumul spre Bulevardele Carol I și Pache Protopopescu. Vagoanele erau produse de firma Siemens & Halske AG, aveau inițial culoarea verde și ulterior, galbenă și permiteau accesul pe ambele părți.
În 1929 vor fi trase pe dreapta tramvaiele trase de cai.
În 1950, Societatea comunală a tramvaielor din București se transformă în „Întreprinderea de Transport București” (I.T.B.) și avea 27 de trasee de tramvaie.
Plaja de la Vadu este minunată! Este minunată dacă știi să o apreciezi, dacă știi ce înseamnă o plajă pustie și dacă ai puțină experiență cu locurile izolate, fără construcții și alte amenajări. Sau, măcar bunăvoința cu care să compensezi. :)
NB: Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare
Duminică s-a încheiat evenimentul început odată cu Conferința Internațională de Turism de la București, de miercuri, desfășurată sub egida Organizației Mondiale a Turismului (OMT). După conferință, oficialii, dar și grupul de jurnaliști români și străini, au petrecut câteva zile prin România. Am fost printre ei și până una alta, vă povestesc pe scurt ce a însemnat acest eveniment, dar și care sunt locurile prin care fost. Fiți pe fază, urmează o serie de articole…
Totul a început marți seara, cu cocktailul oferit de primăria capitalei, eveniment desfășurat cu bun simț la Marriot. Am avut parte de oameni aleși, de mâncărică, s-a cântat la nai, am savurat și puțin step asortat cu o comedie simpatică, dar și de introduceri făcute de gazde. Era un început bun pentru evenimentele care vor fi urmat. Românce în costume populare
Participanții la cocktail
Gazdele serii
Concert.. nai
Step și comedie
Mâncare bună
Suveniruri
Conferința, drumul
După conferința de miercuri, cum s-a făcut ora 15, drumurile ne-au purtat în Delta Dunării, la Tulcea. Atunci când stai lângă Dunăre, peștele este aperitiv, fel principal și, cine știe, poate chiar și desert. Așa am făcut și noi seara, fiindcă până atunci nu am mâncat atâtea tipuri de mâncare cu pește! În farfurie am numărat cel puțin 9 feluri de mâncare, toate cu pește și delicioase, toate! Prezentări la conferință
Duminica trecută am fost în zona Sucevei. Mi-am propus să fac un mic popas și la Fălticeni, oraș care se putea mândri în perioada interbelică cu cele mai multe case memoriale. Pofta de plăcinte de la Hanul Ancuței m-a dus cu gândul la Mihail Sadoveanu. Și cum casa memorială a scriitorului se află în zonă, mi-am zis: ce–ar fi să o vizitez? Citește mai departe →
