Dacă alții au scris despre prima lor mutare, la propriu, eu o să vă scriu despre prima mea mutare… temporară. Vă voi povesti despre prima călătorie lungă, peste noapte, pe soare, dar și pe vreme rea, la ocazie, în locuri nemaiumblate până atunci de mine.
Era cândva în vara anului 2005 și primeam de la Marinela provocarea de a merge în nordul Bucovinei, într-un sat aflat la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, să mănânc cireșe.
Nu cireșele erau de fapt factorul care m-a convins să fac acest drum, ci faptul că nu mai fusesem în Bucovina până în acel moment și avea să fie o mare provocare drumul.
Hai să vedem cum a fost drumul. Cum harta zicea că am mai mult de 700 de kilometri de parcurs pe ruta aleasă (Timișoara – Oradea – Cluj – Bistrița – Suceava – Rădăuți și încă 30 de km spre nord de acolo), am horărât că o oprire la mijlocul drumului ar fi foarte bună. Așa am și făcut, am stabilit opriri atât la dus, cât și la întors, în Cluj, la cămine în Observator. Cristina era o amică care a pus un pat la dispoziția călătorului, îi mulțumesc!
Plec seara din Timișoara, noapte sunt în Cluj. Dimineața următoare, pe jumătate adormit, plec de la primitorul cămin să continui drumul. Aflu că 2 autubuze mă vor duce din Observator pînă la ieșirea din Cluj spre Bistrița (via Dej). Dar lucrurile nu aveau să fie așa simple, că eu adormit și obișnuit cu compostoarele automate din Timișoara, am crezut că nu am compostat biletul și l-am compostat de 2 ori. Schimb autobuzul și ghici ce? Controlorii nu erau adormiți și găsind un accent diferit de-al localnicilor, au găsit de cine să se lege. Eu compostasem un bilet în 2 autobuze… de 3 ori :D Amendă și plată pe loc, parcă 200 000 (erau încă în vigoare lei vechi).
