Era început de martie când atrăgeam atenția că de o lună de zile Casa Poporului era închisă publicului. Mă refeream la partea mare a clădirii, cea care e anual vizitată de sute de mii de turiști, majoritatea, străini. Fiindcă mai există o parte a clădirii care poate fi vizitată și eu am fost recent acolo, vă invit să mergem la palat, să vedem săli impresionante și scări monumentale la fel de frumoase. Așadar, să vizităm Senatul României.

Puțină istorie, foarte pe scurt…

Anul ultimului mare cutremur, 1977, a fost tragic, dar și un prilej pentru ca marele conducător Ceaușescu să își pună planurile în aplicare. Văzuse în China și mai ales în Coreea de Nord bulevarde uriașe, clădiri impozante și un impresionant cult al personalității. Așa a început povestea în care se va contura o clădire absolut uriașă, în care urmau să se mute toate instituțiile centrale ale României. Lucrarea începe cândva prin ‘84, dar vine Revoluția care schimbă brusc planurile.

Construcția nu se va opri, deși libertatea o prinde în plin șantier. Lucrările vor continua, astfel că treptat vor fi date în folosință părți ale Casei Poporului. Fiindcă noua utilizare principală va fi de sediu al parlamentului, va primi și un nume nou: Palatul Parlamentului.

Ei bine, cineva a hotărât că uriașa clădire ridicată inițial de Ceaușescu va fi în mare parte controlată de Camera Deputaților, iar ceva mai puțin, să zicem, o treime, să fie a Senatului. Fie ca ați fost deja în partea mare, care până își rezolvă problemele administrative e mai greu vizitabilă, fie că nu, vreau să vă invit să vizitați Senatul României. O să vă impresioneze, vă zic!

Așa cum se cuvine, primul pas este programarea (email: cope at senat punct ro). Cu o zi, două înaintea vizitei, să trimiteți lista cu persoanele participante la tur, apoi vă prezentați pe latura cu Academia Română, la mijlocul clădirii.

Primul și primul lucru remarcat este că mastodontul e privit direct de razele soarelui. Pe această latură, clădirea e luminoasă, se vede bine și pozele vor fi reușite. Aceași impresie mi-a lăsat-o și interiorul: totul e mai frumos și mai bine îngrijit decât cealaltă parte a clădirii.

Într-o sală uriașă de intrare veți trece formalitățile de securitate, dar de data aceasta, veți putea păstra actele de identitate. Dacă ridicați privirea o să vedeți un candelabru uriaș împrejmuit pe tavan cu un mare cerc împodobit, oglindit pe podea cu un mozaic asemănător decorațiunilor de deasupra. O să remarcați asta în multe locuri, doar să deschideți ochii.

Ce e și mai impresionant aici? Veți urca o scară monumentală de mare valoare. Dimensiunile ei, marmura alb-gălbuie și finisajele se potrivesc perfect cu atmosfera locului. Ca în alte locuri, marmura albă e din Banat (Rușchița) și cea roșie e din județul Arad (Moneasa).

În tur o să auziți și poveștile despre piscina care încă nu e terminată, despre tunelurile probabil reale doar în zvonuri dar și despre utilitatea sălilor sau procesul legislativ. Ba chiar o să puteți servi prânzul în cantina de lângă presupusa piscină subterană laolaltă cu senatorii; mâncare e bună și prețurile, mici.

Să știți că veți intra și în ce ar fi trebuit să fie sala de primire a Elenei Ceaușescu. Astăzi se cheamă Sala Constantin Stere; Stere a fost publicist, profesor, om politic care a participat la crearea partidului ţărănesc, care a luptat pentru organizarea politică a țărănimii și a avut un rol important în Unirea Basarabiei cu România din 1918.

Ce astăzi este Biroul Președintelui Senatului ar fi trebuit să fie biroul lui Ceaușescu. Are 300 mp, 11m înălțime și e de o rară frumusețe. Păcat că momentan nu e vizitabil.

În Foaierul Sălii de Plen sunt primiți senatorii la începerea mandatului, acolo se țin conferințe și deși e un mare ecou, se organizează uneori și plenare. Ridicați privirile și vedeți cum pe o structură de bronz stă largul plafon de sticlă.

De departe cea mai impresionantă sală este și cea mai mare din această parte a clădirii, cea în care se fac legi.
Sala de Plen a Senatului a fost făcută între 2001 și 2004 și deși Ceaușescu ar fi vrut doar materiale românești, aici avem marmură verde din Iran. De ce? Simplu, a fost făcută după Revoluție, când Ceaușescu nu mai era. În acel moment critic al Revoluției, sala de plen se prezenta neterminată, la roșu (cărămidă). Un an mai târziu, în 2005, a venit Senatul. Noi o vedem de la un balcon de pe latura stângă. Peretele din dreapta susține un Ceas Atomic, probabil cel mai precis din țară. Se reglează automat prin satelit cu ora oficială de la Greenwich. Pe partea opusă, spre prezidiu, este stema grea de 3 tone, făcută din bronz masiv. Vis-a-vis de balconul nostru este locul de unde presa filmează ce vedem noi la știri.
Luminatorul este de-a dreptul splendid. Rotund, cu susțineri sub formă de săbii ținute în teacă și cu decorațiuni heraldice, va atrage privirile.

O să băgați de seamă că e mult verde peste tot în sala de Plen a Senatului. Oare de ce? Vă zic eu: verde e și culoarea folosită de Camera Lorzilor din Anglia.

La 150 de ani de la comemorarea creării Senatului pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864, au sablat pe geamuri și în alte câteva locuri o stemă care să ne aducă aminte de acel moment; pe ea scrie „Senat – 150 de ani” și e înconjurată de lauri.


Înainte de a reveni la scările monumentale am avut o ultimă vizită: Sala Avram Iancu, locul în care se întâlnesc birourile reunite.

O să vă placă și holurile, scările spre subsol, coloanele bine lucrate și decorațiile întâlnite pe drum. Spre deosebire de partea Camerei Deputaților, aici veți găsi oameni la muncă, la o cafea, veți putea lua pulsul activității și nu o să experimentați o vizită rece. Există și o mică librărie la intrare unde găsiți produse interesante (cărți istorice, curiozități, etc.).

Informații utile

  • Program:
    • Luni, ora 11.00;
    • Marţi, ora 14.30;
    • Miercuri şi Joi, orele: 9.30, 11.30 şi 15.30;
    • Vineri, orele: 9.30 şi 11.30;
    • Sunați pentru programare, oamenii sunt foarte deschiși și găsiți înțelegere.
  • Adresa:
    • Calea 13 Septembrie, la mijlocul clădirii (a treia ușă numărând de la Piațeta Francofoniei)
  • Contact:
    • Email: senat@cope.ro; Tel.: 021.414.29.06
  • Taxe:
    • În timpul săptămânii: 10 lei;
    • În weekend: 25 de lei;
    • Taxă foto: 25 lei.
  • Alte informații:
    • Recomandăm vizitele de miercuri până vineri, atunci sunt mai libere sălile și ajungeți și în plen;

La final, vă spun că am rămas foarte plăcut surprins de cât de deschiși pot fi cei care se ocupă de vizitele la Senat. Vor turiști, vor evenimente, vor să ajute pe cei interesați. Vă invit să nu îi ocoliți și să vizitați Senatul!

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

4 gânduri despre “Vizitează Senatul – Casa Poporului – Palatul Parlamentului

  1. foarte util articolul- iti multumesc!
    pana sa imi si raspunda cineva la telefon- este de ajuns sa fac o rezervare in scris si sa achit la fata locului, inainte de tur?

    Răspunde
    • Mulțumesc, cred că sunt printre primii care scriu și despre Senat, că toată lumea știe doar de partea care ține de Camera Deputaților. Eu mai am câteva numere de telefon, întreb dacă pot să dau mobilul, nu e frumos să îl public fără accept. Cât despre email, da, chiar funcționează, eu am primit răspunsuri (destul de) prompte. Dacă mergeți cu mașina, trebuie să anunțați numărul mașinii. De plătit se poate plăti și la intrare, desigur. Mi-a plăcut foarte mult de ei, chiar sunt dornici să fie mai vizibili și arată poate chiar mai bine decât cealaltă parte a palatului. Dacă vor avea cerere mai mare, vor avea și mai mulți angajați, deocamdată nu sunt foarte mulți.

      Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.