Astăzi trecem granița ca să ajungem în România. În România altor vremuri, căci peste nordul Bucovinei strămoșești se așterne încet praf străin, ucrainean. Reședința regiunii este orașul Cernăuți, iar în el, principala atracție turistică o reprezintă Universitatea Națională din Cernăuți.

Inițial a fost Mitropolie a Bucovinei, ca mai apoi să devină o prestigioasă universitate din Imperiul Austro – Ungar.

Nu degeaba s-a numit Universitatea „Franz Joseph„, după numele împăratului Austriei. Din anul 1918 a purtat numele lui Carol I, apoi din 1940 a devenit Universitatea de Stat din Cernăuți. După destrămarea URSS-ului poartă numele poetului ucrainean născut în Bucovina, Yuriy Fedkovych. Stilul arhitectural deosebit, rafinamentul lucrării și anii ce dau valoare și mai mare acestui complex, fac din universitate, după cum am spus mai sus, principalul obiectivul turistic al orașului.

Clădirea principală
Clădirea principală

Universitatea din Cernăuți a fost construită timp de 18 ani (1864 – 1882). Un proaspăt absolvent al Academiei de Arte Plastice din Viena, Josef Halvka pe nume, a schițat această lucrare după o călătorie prin Europa. Se pare că muza principală ar fi fost Palatul Alhambra din Granada, din însorita Andalucia. Așa se face că pe cel mai înalt punct al orașului, la 264 metri altitudine, s-a ridicat un ansamblu deosebit, construit în stil mauro-bizantin.

Universitatea din Cernăuți
Universitatea din Cernăuți

Universitatea a fost înființată în anul 1875. Se întâmpla cu 15 ani mai târziu decât Universitatea „A.I.Cuza” de la Iași, cea mai veche universitatea din țară. Inițial avea doar 3 facultăți: Facultatea de Teologie, Filozofie și Drept. Limba de predare a fost cea germană, dar existau și departamente cu predare în română și ucraineană.
După Unire, cea de-a patra facultate, de Științe Naturale și Geografie, a fost înființată de Carol I și Ion Nistor. Se întâmpla în anul 1933.

Până în anul 1944 studiile erau doar la taxă, astfel un număr mic de tineri își permiteau să facă studiile aici. Timp de 20 de ani a universității românești din Cernăuți au absolvit doar 8000 de studenți, diplomele fiind recunoscute în întreaga lume, inclusiv în Uniunea Sovietică. Astăzi universitatea are 11 facultăți și în jur de 15 mii de studenți, colaborează pe baza unui protocol cu Universitatea „A.I. Cuza” din Iași, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.

În anul 1944 orașul Cernăuți a fost ocupat de trupele sovietice, atunci fiind incendiată universitatea, biblioteca și Catedrala Mitropolitană. Peste 12 ani ansamblul a fost cedat în întregime universității, iar pentru reconstrucția lui au fost înființate două fabrici de cărămidă și una de țiglă.

Acest complex este format din 3 corpuri.

Clădirea principală e fosta reședință mitropolitană, este cea mai mare construcție a ansamblului. Accesul se face pe una dintre cele trei porți boltite. La parter erau chiliile clerului, tot aici se găsea și careta mitropolitului. La etaj sunt renumitele săli, printre care și „sala de marmură”. Urcând treptele de marmură sprijinite de coloanele de alabastru, rămâi surprins de frumusețea impunătoarei construcții. Corpul principal al Universității adăpostește azi Facultatea de Limbi Străine și rectoratul.

În Sala Sinodală, cea mai mare sală a palatului în anul 1918, s-a votat Unirea Bucovinei cu patria-mama, România. Mai este numită și Sala cu Oglinzi sau Sala Unirii (așa cel puțin am numit-o eu). Este o sală extraordinar de frumoasă, cu 12 coloane de marmură care sprijină arcadele galeriei, tavanul este din stejar cu 2 candelabre imense, unul din argint și altul din cristal.

Din aceasta sală spre dreaptă se intră în Sala Roșie. Sala Roșie deoarece pereții îi sunt tapițați cu mătase de această culoare. Cândva pe pereți atârnau portretele foștilor mitropoliți ai Bucovinei.

Tot în această sală sunt și două oglinzi mari, din anul 1778. În aceste oglinzi lumina pusă dintr-un anumit unghi se reflectă de șase ori, iar cea de-a doua reflexie ar fi cea reală. Noi nu am avut o lumânare sau o brichetă, dar am încercat cu lanterna de la telefon și uite ce ne-a ieșit…

Ahh și încă ceva, cine se uită în această oglindă întinerește cu 5 ani :) E clar, mai vin aici și peste cinci ani!

Tot din Sala cu Oglinzi, spre stânga ajungi într-o altă sală, numită Sala Albastră. Aici se găsesc câteva informații despre Josef Hlavka (arhitectul ansamblului).

Paraclisul arhiepiscopal cu hramul „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” face parte tot din corpul principal al universității. Fiind în renovare în această perioadă, nu am reușit să-l vizităm.

Într-un alt corp al Universității (în dreapta Reședinței mitropolitane) a funcționat până în anul 1940 o școală de cânt bisericesc și un muzeu de artă sacrală. Tot în această clădire a funcționat și prima tipografie din Bucovina. Momentan în acest corp al Universității se află Facultatea de Geografie.

În stânga Reședinței mitropolitane, până în anul 1940 a fost Facultatea de Teologie.

Aici a studiat teologia ortodoxă și Ciprian Porumbescu (1873 – 1877). În același timp a condus corul societății culturale a studenților români din Cernăuți. Din cauza autorităților austriece care erau împotriva unei asociații studențești românești, a fost întemnițat în pușcăria din centrul orașului.

Astăzi, această clădire adăpostește Facultatea de Filozofie și Teologie, pe lângă biserica închinată „Sfinților Trei Ierarhi”. Biserica a fost construită în anul 1868 și păstrează pictura în original. Pe vremuri, serviciile divine se oficiau în limba română; acum se folosește ucraineana.

În spatele corpului principal există un parc dendrologic, amenajat în anii 1877 – 1878 de către 20 de grădinari. Tot aici se află și bustul lui Franz Joseph al Austriei. Cândva era și o inscripție și în limba română, dar a fost ștearsă de ploaie și nu numai :(

În parc este și o mini grotă, se presupune că acolo ar fi existat un tunel care ar fi legat gara de reședința mitropolitană.

M-a bucurat faptul că am avut ghid în limba română, un ghid foarte bun care mi-a povestit cu lux de amănunte istoria acestui ansamblu. Cu tristețe am povestit cu dânsul despre istoria zbuciumată a românilor din acest loc, istorie care se depărtează tot mai mult de România. Chiar și limba română este tot mai rar folosită pe aceste meleaguri. Și se pierde cu știința noastră…

Informații utile

  • Program:
    • luni - vineri: 9 - 17;
    • sâmbătă: 10 - 18;
  • Adresa:
    • orașul Cernăuți, strada Koțiubinskoho, nr. 2
  • Taxe:
    • vizită neghidată - 10 grivni (4 lei)
    • vizită cu ghid în limba română - 30 grivni (12 lei)

Vă las cu speranța că veți băga în seamă aceste frumoase zone, odată parte a României. Că veți merge să le vedeți, să le cunoașteți trecutul, că veți încuraja pe cei care vorbesc limba română. Că veți lăsa măcar o vorbă bună în urmă și veți transmite un strop de mândrie românilor din Bucovina de Nord! Drum Liber să aveți!


Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , , , , , , .Articol scris de Luminița Pistol: vezi detalii despre autor.

8 gânduri despre “Universitatea din Cernăuți

    • Ana, mă bucur că îți place de noi :) Te mai așteptăm pe aici, mai ales că vom mai avea și alte subiecte despre România și românii de peste granițe :)

      Răspunde
  1. Paraclisul arhiepiscopal cu hramul „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, așa era denumit înainte de ocupația ruso-ucrainiană, sau asta e denumirea actuală?

    Răspunde
    • Nu prea înțeleg întrebarea, vă referiți la Biserica Sf. Ioan cel Nou din orașul Suceava? Bisericile sunt numite după hramul purtat; dacă despre cea de mai sus vorbiți, s-a numit inițial Sfântul Gheorghe, dar în 1589 i s-au adus moștele sfântului Ioan cel Nou și a primit hram dublu. La un moment dat, nu știu exact când, numele i s-a simplificat în doar Sf. Ioan cel Nou.

      Răspunde
  2. Zbuciumul codrilor Cuzmin…murmure de izvoare…plai cu oameni harnici si cuminti…aceasta-i tara mea,bastina mea,Bucovina mea scumpà.

    Răspunde
  3. Revin miercuri in Cernauti, locul nasterii mamei si bunicilor materni,refugiati in 1940 la Iasi.
    Cu emotie voi fi cazat in Rosa,comuna nasterii lor.
    Voi vizita Universitatea. Mai este ghid Nicolae?
    Hristos a Inviat !

    Răspunde
    • Adevărat A înviat! Trebuie că va fi emoționant. Din păcate nu știu dacă mai este și domnul Nicolae, dar sper că da. Să ne spuneți și nouă dacă mai activează, ar fi o bucurie și pentru alți cititori să îl știe drept gazdă.

      Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar