Hello!! Şi uite așa am ajuns acasă, din păcate, după un week-end frumos la Sinaia şi în împrejurimile micului oraş…

Aşa începeam eu emailul trimis colegilor de la Drum Liber după ultimele zile petrecute în alte meleaguri decât cele olteneşti, patriarhale.

Vă spun pretextul călătoriei mele: verişoara mea se căsătorea în Sinaia, iar cu mic, cu mare, am luat picioarele în spinare şi ne-am dus spre Valea Prahovei. Acum constat că am fost plecată la o nuntă superbă, exact pe gustul meu (o să „fur” câteva idei, le-am stocat în memoria internă pentru la anu’ [n.r. – la anul se mărită colega noastră Anda]).

Cât despre cele vizitate, vă povestesc în mare, aşa cum le trăiesc în mintea mea dorită de somn:

Cazarea a fost la câțiva km de Sinaia. În prima zi nu am vizitat nimic, am făcut doar o mică plimbare prin zonă, puțin dezamăgită totuși că nu am văzut Ursu’…

Mănăstirea Sinaia, Castelul Peleş, Casa cu farfurii

Era ca şi liniştea de dinaintea furtunii, fiindcă a două zi ne-am trezit de dimineață şi am mers la Mănăstirea Sinaia…

…apoi la Castelul Peleș (din păcate Pelişorul era închis). Inițial mi s-a părut scumpă intrarea (70 Ron pentru adulți; noroc că încă sunt studentă și am plătit mai puțin, plus taxa foto 32 Ron parcă), dar chiar s-a meritat!
Foarte frumos organizat, dezamăgită (sau poate mândră, depinde din ce punct de vedere privesc lucrurile) de faptul că nu știu daca erau 30 români în tot castelul, restul – unguri, nemți, francezi, un grup de spanioli și un grup de chinezi, coreeni (sau poate erau 2 grupuri, nu mi-am dat seama)….

 

 

 

 

 

Ca şi bonus, am aruncat o privire şi la Casa cu Farfurii – este chiar peste drum de Mănăstirea Sinaia

Vedeţi salba de farfurii, chiar sub acoperiş? Este unul dintre acele monumente puţin ştiute de trecători.

De la nuntă am plecat pe la 4 și ceva, duminică dimineața la 9 am plecat spre Bușteni, planul era să urcăm la Babele. Noroc cu un domn amabil din parcare care ne-a prezentat un salvamontist. Acesta organiza excursii până sus, dar nu orice excursii! Plimbare avea să fie cu o mașină 4×4, pe drumurile ce urcă Bucegii. Am fost foarte inspirați, tot drumul a fost o adevărată aventură (drumul încă nu e public în totalitate tuturor autovehiculelor, dar ei am înțeles că plătesc o taxă sau ceva de genul). Au asfaltat recent până aproape de complexul sportiv Piatra Arsă, după aceea e drum neamenajat.
Aventură curată, ce să mai vorbim!

Într-o mașină intră 6 persoane, 65 Ron/persoană este preţul (același preț ca și la telecabină, doar că vezi mult mai multe cu mașina, plus că oprește în anumite zone panoramice, acolo unde se poate).

Sfinxul era înconjurat de un grup Misa (prea ocupați cu energiile lor și să-l îmbrățișeze pe domnu’ Sfinx, nu mi-am permis să-i deranjez prea mult). Foarte, foarte, foarte mulți oameni pe platou. Multe alte lucruri negative, dar nesemnificative comparativ cu partea plină a paharului. Am mâncat cel mai bun kurtos kolacs (o fi fost foamea de vină?), am văzut flori divers colorate și parfumate, chiar și 3 buburuze (să fie cu noroc)…un bondar își lua prânzul, l-am lăsat în pace… și uite așa fericirea vine din lucruri mărunte.

Am plecat apoi spre Râșnov (nu am mai ajuns în Brașov, ci doar până în Predeal). Hai cu trenulețul până la Cetatea Râşnov și apoi fugi unde poţi, fiindcă s-a pus o ploaie… inițial doar grindină cu ceva stropi, apoi s-a transformat în torențială. Un domn, îmbrăcat ca pe vremuri, striga în ploaie: „Suntem atacaaaati!”
Am stat un pic pe sus, la adăpost și am admirat peisajul, în rest nu prea am putut vizita cetatea în sine, mai mult micile magazine amenajate în cetate.

După Râșnov a urmat o noapte la Bran. După ce am aflat că celebrul castel al lui Dracula, Castelul Bran, se deschide abia la 12, am mers întâi de toate la Castelul Groazei…. să nu râdeți, dar la cât sunt de mare și tot m-am speriat oleacă. Bine, un pic mai mult, dar nu mai spuneți la nimeni, da? Shhh…. Să revenim la Castelul Bran. L-am vizitat pt a 3-a oară (după ce am stat la coadă 47 de minute (cronometrat), în soare).
Pentru mine este un castel deosebit, cu un farmec aparte.

 

 

 

 

 

În drum spre casă, am mai făcut un popas, la Mausoleul de la Mateiaş. Despre el v-a povesti Florin mai multe într-un articol mai vechi, aici. în 6 ani de facultate nu am văzut atâtea oase și cranii…:) un loc deosebit, cam puțin promovat (spre rușinea mea, abia acum am avut curiozitatea să îl vizitez, cu toate că am mai trecut de 2 ori pe acolo). Frumoasă zona, frumos amenajat muzeul…

 

 

 

În mare, o mini excursie frumoasă, și cu locuri noi vizitate… iar eu acum visez la proaspăt încheiata călătorie…

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)