Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

xxx==http://media.drumliber.ro/2011/01/stirile-meteo-seanzationescu.png/home/serverul/public_html/drumliber.ro

• Tweet
• Share
• Email

• Tweet
• Share
• Email

Pentru început o să vă explic ce anume înseamnă titlul:

1. Teoria Ferestrelor Sparte (Fixing Broken Windows) zice că fiecare dintre noi suntem foarte influenţaţi de mediul în care trăim. Cum? Cu cât mediul e mai curat şi mai sănătos (nu doar fizic, ci şi psihic), cu atât noi ne vom comporta mai bine. Pus în practică înseamnă că dacă stăm într-o zonă murdară, nu ne va deranja nimic făcând-o şi mai murdară. Adică gestul josnic este “acoperit” de gesturile altor oameni care au făcut/fac acelaşi lucru. Å¢i se pare cumva cunoscută gândirea asta? (arunc şi aici gunoiul, uite că nu sunt singurul) :p
Teoria s-a vrut demonstrată şi unii cu mintea mai deschisă au preluat-o ca să îşi facă viaţa mai bună. Un exemplu este primăria New York-ului, care l-a angajat ca şi consultant pe cel care a inventat teoria (George L. Kelling), iar rezultatele s-au regăsit într-un nivel mai mic al infracţionalităţii la toate nivelurile, pornind de la două lucruri mărunte: micşorarea numărului de oameni care călătoresc cu metroul fără bilet şi a desenelor/graffiti-urilor din locurile nepermise. Teoria a fost pusă în practică şi în alte domenii ale vieţii Nezw York-ului, dar şi în alte oraşe. Ce legătură are acest lucru cu infracţionalitatea în general? Simplu: oamenii văd ca e cineva interesat de bunul mers al lucrurilor şi astfel sunt şi ei mai atenţi la a face bine lucrurile.

2. Kaizen provine din limba japoneză şi înseamnă îmbunătăţire continuă. Inventat şi iniţial aplicat în anii de după cel de-al doilea război mondial în Japonia, astăzi se foloseşte în foarte multe industrii de către foarte multe companii de succes. Toyota este una dintre companiile care îl folosesc cu brio. Pe scurt, sistemul e folosit la creşterea calităţii unui produs sau al unui proces de management, prezentând fiecare componentă ca pe un sistem compus din sisteme mai mici, iar îmbunătăţirea acelor mici sisteme duc la un sistem mare mai bun. Destul de logic.

Cele două teorii au părţi comune şi se completează unul pe celălalt. Practic demonstrează că pornind de la lucrurile mărunte poţi ajunge să aduci un mare plus de calitate vieţii tale.

Ce legătură au cele 2 teorii/sisteme cu România?
Dacă rămân pe hârtie (sau pe această pagină), nu au, dar noi putem face mai mult de atât.

Ce poţi face tu? Fă un lucru mic pentru comunitatea în care trăieşti în fiecare săptămână. De exemplu:

• Curăţă de gunoaie zona din faţa scării tale. Durează 5 minute.
• Ajută tinerii care aduc un plus de valoare oraşului şi plantează alături de ei 2 copaci în weekend.
• Fă reclamaţie pe site-ul primăriei la neregulile pe care le sesizezi (o gură de canal lipsă, o groapă pe strada ta, etc.). Dacă te pregăteşti să îmi spui că nimănui nu-i pasă, te contrazic, eu am făcut asta de câteva ori şi s-au găsit soluţii de fiecare dată!
• Plantează flori în spaţiul din faţa scării tale. Odată văzut rezultatul, sunt sigur că te vei simţi foarte bine.

Cât timp pierdem fiecare vizionând programele idioate mai puţin folositoare de la ora 5? Timpul respectiv chiar poate fi folosit productiv şi ne poate aduce nu frustrări, ci mândrie. Mândria că am făcut ceva bun, mândria că alţii vor vedea ce am făcut noi, poate mândria de a vedea că alţii îţi copiază exemplul şi în final toată strada va arăta mult mai bine!

Am auzit şi o altă întrebare: “Sunt eu mai prost decât alţii dacă fac ceva bun?” Fals! Este doar o scuză proastă şi scuza aceasta este motivul pentru care te plângi că nu se întâmplă nimic în jurul tău. Cine vrei să facă dacă tu nu faci nimic? Fă ceva, cât de mic!

Ceva bun + ceva bun = mai mult decât de două ori ceva bun. Mai mulţi oameni se vor simţi bine de binele făcut de tine.

Îţi mai dau un exemplu, cel al grădinii comunale din cartierul Bowery (New York), cel mai rău famat cartier al metropolei în anii 1960-1970. Acolo o pictoriţă a început amenajarea unei grădini comunale şi deşi la început era privită cu derâdere şi scepticism de vecini şi trecători, când au început să se vadă rezultatele i-au sărit în ajutor tot mai mulţi oameni şi au reuşit să participe la desfiinţarea imaginii proaste a cartierului.

Iată un mic pasaj despre parc, în limba engleză:

The land where the Liz Christy/Bowery Houston Garden now stands has seen many changes in its history. Before European settlement, the area was a forested hunting ground for local Native Americans. During the 17th Century, our site was the corner of Bouwerie and North Street, the southern tip of a large farm owned by Peter Stuyvesant, the last Dutch Governor of New Amsterdam. After New Amsterdam became New York, a succession of buildings stood here; one of them probably a church. By the time Houston Street was widened and the subway station underneath it was built, all that remained here was an empty, treeless lot, filled with garbage and saturated with rubble and broken brick. It was in complete decline in the 1970′s when many buildings were abandoned and torn down. This is the daunting, if typical, beginning for many urban community gardens. Before anything could be planted, our founding gardeners had to tackle the huge job of clearing and preparing the soil.

In 1973 a local resident named Liz Christy and a group of gardening activists known as the Green Guerillas were planting window boxes, vacant lots with “seed bombs” and tree pits in the area. They saw the large rubble-strewn lot as a potential garden and in December, they went to the City to find a way to gain official use of the land. Volunteers hauled the garbage and rubble out, spread donated topsoil, installed a fence and began planting.

On April 23, 1974, the City’s office of Housing Preservation and Development approved the site for rental as the “Bowery Houston Farm and Garden” for $1 a month. 60 raised beds were planted with vegetables, and trees and herbaceous borders were added. In their second year, this forerunner of today’s urban community gardens won its first Mollie Parnis Dress Up Your Neighborhood Award. People from other neighborhoods in all five boroughs saw what could be done and wanted information on how to start similar projects.

Soon the Green Guerillas were running workshops and planting experimental plots to learn how a wide range of plants could be grown in hostile conditions. The garden became a site for many plant giveaways, where plants grown on-site or donated from nurseries, professional horticulturists and local gardeners were given to new gardens all over the City. In 1986 the Garden was dedicated as the Liz Christy’s Bowery-Houston Garden, in memory of its founder.

Ce te împiedică şi pe tine să faci un prim gest public şi pozitiv? Nimic. Şi nu uita: un lucru bine făcut trebuie spus şi altora tare, des şi răspicat!

S-ar putea să îţi placă şi: