Pentru început o să vă explic ce anume înseamnă titlul:

1. Teoria Ferestrelor Sparte (Fixing Broken Windows) zice că fiecare dintre noi suntem foarte influențați de mediul în care trăim. Cum? Cu cât mediul e mai curat și mai sănătos (nu doar fizic, ci și psihic), cu atât noi ne vom comporta mai bine. Pus în practică înseamnă că dacă stăm într-o zonă murdară, nu ne va deranja nimic făcând-o și mai murdară. Adică gestul josnic este „acoperit” de gesturile altor oameni care au făcut/fac același lucru. Å¢i se pare cumva cunoscută gândirea asta? (arunc și aici gunoiul, uite că nu sunt singurul) :p
Teoria s-a vrut demonstrată și unii cu mintea mai deschisă au preluat-o ca să își facă viața mai bună. Un exemplu este primăria New York-ului, care l-a angajat ca și consultant pe cel care a inventat teoria (George L. Kelling), iar rezultatele s-au regăsit într-un nivel mai mic al infracționalității la toate nivelurile, pornind de la două lucruri mărunte: micșorarea numărului de oameni care călătoresc cu metroul fără bilet și a desenelor/graffiti-urilor din locurile nepermise. Teoria a fost pusă în practică și în alte domenii ale vieții Nezw York-ului, dar și în alte orașe. Ce legătură are acest lucru cu infracționalitatea în general? Simplu: oamenii văd ca e cineva interesat de bunul mers al lucrurilor și astfel sunt și ei mai atenți la a face bine lucrurile.

2. Kaizen provine din limba japoneză și înseamnă îmbunătățire continuă. Inventat și inițial aplicat în anii de după cel de-al doilea război mondial în Japonia, astăzi se folosește în foarte multe industrii de către foarte multe companii de succes. Toyota este una dintre companiile care îl folosesc cu brio. Pe scurt, sistemul e folosit la creșterea calității unui produs sau al unui proces de management, prezentând fiecare componentă ca pe un sistem compus din sisteme mai mici, iar îmbunătățirea acelor mici sisteme duc la un sistem mare mai bun. Destul de logic.

Cele două teorii au părți comune și se completează unul pe celălalt. Practic demonstrează că pornind de la lucrurile mărunte poți ajunge să aduci un mare plus de calitate vieții tale.

Ce legătură au cele 2 teorii/sisteme cu România?
Dacă rămân pe hârtie (sau pe această pagină), nu au, dar noi putem face mai mult de atât.

Ce poți face tu? Fă un lucru mic pentru comunitatea în care trăiești în fiecare săptămână. De exemplu:

• Curăță de gunoaie zona din fața scării tale. Durează 5 minute.
• Ajută tinerii care aduc un plus de valoare orașului și plantează alături de ei 2 copaci în weekend.
• Fă reclamație pe site-ul primăriei la neregulile pe care le sesizezi (o gură de canal lipsă, o groapă pe strada ta, etc.). Dacă te pregătești să îmi spui că nimănui nu-i pasă, te contrazic, eu am făcut asta de câteva ori și s-au găsit soluții de fiecare dată!
• Plantează flori în spațiul din fața scării tale. Odată văzut rezultatul, sunt sigur că te vei simți foarte bine.

Cât timp pierdem fiecare vizionând programele idioate mai puțin folositoare de la ora 5? Timpul respectiv chiar poate fi folosit productiv și ne poate aduce nu frustrări, ci mândrie. Mândria că am făcut ceva bun, mândria că alții vor vedea ce am făcut noi, poate mândria de a vedea că alții îți copiază exemplul și în final toată strada va arăta mult mai bine!

Am auzit și o altă întrebare: „Sunt eu mai prost decât alții dacă fac ceva bun?” Fals! Este doar o scuză proastă și scuza aceasta este motivul pentru care te plângi că nu se întâmplă nimic în jurul tău. Cine vrei să facă dacă tu nu faci nimic? Fă ceva, cât de mic!

Ceva bun + ceva bun = mai mult decât de două ori ceva bun. Mai mulți oameni se vor simți bine de binele făcut de tine.

Îți mai dau un exemplu, cel al grădinii comunale din cartierul Bowery (New York), cel mai rău famat cartier al metropolei în anii 1960-1970. Acolo o pictoriță a început amenajarea unei grădini comunale și deși la început era privită cu derâdere și scepticism de vecini și trecători, când au început să se vadă rezultatele i-au sărit în ajutor tot mai mulți oameni și au reușit să participe la desființarea imaginii proaste a cartierului.

Iată un mic pasaj despre parc, în limba engleză:

The land where the Liz Christy/Bowery Houston Garden now stands has seen many changes in its history. Before European settlement, the area was a forested hunting ground for local Native Americans. During the 17th Century, our site was the corner of Bouwerie and North Street, the southern tip of a large farm owned by Peter Stuyvesant, the last Dutch Governor of New Amsterdam. After New Amsterdam became New York, a succession of buildings stood here; one of them probably a church. By the time Houston Street was widened and the subway station underneath it was built, all that remained here was an empty, treeless lot, filled with garbage and saturated with rubble and broken brick. It was in complete decline in the 1970’s when many buildings were abandoned and torn down. This is the daunting, if typical, beginning for many urban community gardens. Before anything could be planted, our founding gardeners had to tackle the huge job of clearing and preparing the soil.

In 1973 a local resident named Liz Christy and a group of gardening activists known as the Green Guerillas were planting window boxes, vacant lots with „seed bombs” and tree pits in the area. They saw the large rubble-strewn lot as a potential garden and in December, they went to the City to find a way to gain official use of the land. Volunteers hauled the garbage and rubble out, spread donated topsoil, installed a fence and began planting.

On April 23, 1974, the City’s office of Housing Preservation and Development approved the site for rental as the „Bowery Houston Farm and Garden” for $1 a month. 60 raised beds were planted with vegetables, and trees and herbaceous borders were added. In their second year, this forerunner of today’s urban community gardens won its first Mollie Parnis Dress Up Your Neighborhood Award. People from other neighborhoods in all five boroughs saw what could be done and wanted information on how to start similar projects.

Soon the Green Guerillas were running workshops and planting experimental plots to learn how a wide range of plants could be grown in hostile conditions. The garden became a site for many plant giveaways, where plants grown on-site or donated from nurseries, professional horticulturists and local gardeners were given to new gardens all over the City. In 1986 the Garden was dedicated as the Liz Christy’s Bowery-Houston Garden, in memory of its founder.

Ce te împiedică și pe tine să faci un prim gest public și pozitiv? Nimic. Și nu uita: un lucru bine făcut trebuie spus și altora tare, des și răspicat!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)