Vă scriam, mai demult, aici și aici, că voi dezvălui, într-un articol, câteva secrete (poate nu-s tocmai secrete, căci oricine dorește să le afle este binevenit și o poate face) despre bunătăți din beciurile și cămările gospodinelor sau gospodarilor noștri. Despre câteva din ele am aflat la „Ziua satului românesc”, iar altele le-am adunat din pasiunea mea pentru viața tradițională și sănătoasă.

Câți dintre noi nu au sau nu au avut pe cineva „la țară”: părinți, bunici, o mătușă, o tanti? Și dacă nu aveți pe nimeni, sigur ați fost la un prieten, la țară, sau măcar ați gustat ceva adus de acolo. Și probabil că știți care este diferența dintre un fruct crescut liber și sănătos și unul din magazin; probabil că preferați brânzeturile preparate din laptele unei vaci crescute în bătătură sau preparatele din carnea animalelor crescute în gospodăria proprie; și sunt sigură că legumele, verdețurile sau ceaiurile culese din grădina „de la țară” își găsesc loc în bucătăriile voastre.

Citește mai departe

În cea de-a doua noapte de sate românești pe Drum Liber vă dezvălui invitații din Piața Sfatului, ce manifestații au avut loc pe acolo și frânturi din vizita la căsuța comunei Șercaia.

„Ziua satului românesc” a adus laolaltă un festival al „Celor mai frumoase sate din România” (ce a inclus in programul său o paradă a portului popular din diferite zone ale țării, școală de dans popular, ateliere tematice pentru mici meșteșugari – roata olarului, cioplit în lemn, broderie, prânz țărănesc cu degustare de produse tradiționale și un spectacol folcloric de muzică și jocuri populare – vă mărturisesc că nu m-am putut dezlipi de scenă multe ore în șir; deși nu am fost singură și timpul ne cam presa, după fiecare reprezentație ziceam că aceea e ultima, însă sfârșeam prin a mai sta la încă un joc, la încă o prezentare de costume; am plecat la sfârșitul spectacolului!), un târg național de turism rural, agroturism și ecoturism: „Hai în satul românesc” (în cadrul său au fost prezentate unele din cele mai frumoase locuri din România: sate, obiective turistice, bucătărie românească, tradiții și obiceiuri sau pensiuni tematice), un târg național de produse tradiționale: „Produs în satul românesc” (cu expunere și vânzare de produse culinare tradițonale, dar și produse de meșteșug și artizanat – la astfel de târguri, pe mine mă înebunește turta dulce de casă; era delicioasă când eram copil, iar acum este un adevărat răsfăț gustativ, dar mai ales emoțional; când rup din turta dulce parcă sunt iar piticul de acum 15-20 de ani), un târg național de agricultură, numit „În grădina lui Ion” (a fost foarte frumoasă grădina aceasta a lui Ion – cu foarte mult verde, multe culori, multe flori; atât de frumoasă încât am uitat până și să fac poze; dacă articolele mele vi se par cam lipsite de imagine și culoare este din cauză că mi se întâmplă des să mă acapareze spectacolul și peisajul atât de tare încât să nu fac poze), o fermă de animale și o expoziție de animale domestice cu rase românești și una de semințe originare (banca de semințe), un concurs de dans popular: „Dansez pentru România” (unde premiul pus în joc a fost o vacanță pe viață în România), dar și conferințe și seminarii pe tema conservării, promovării și dezvoltării satului românesc.

Fetele din ansamblul Ciobănașul – Corbi, județul Argeș așteptând să le vină rândul pe scenă:

Citește mai departe

La începutul lunii aprilie, în cadrul unui târg de turism ce s-a desfășurat la Brașov, Transylvania Tourism Fair (TTF), am primit o invitație la „Ziua satului românesc”. Această invitație am acceptat-o cu foarte multă bucurie pentru că, de fiecare dată când se vorbește despre satul nostru, gândul mă duce la respect pentru oameni, natură, cultură, tradiții, valori strămoșești.

 

Acolo omul ia de la Pământ doar atât cât îi trebuie și deloc mai mult, iar pentru aceasta este răsplătit cu putere de muncă, sănătate și mult mai multă liniște și bucurie în suflet; acolo, în satul românesc, întreaga comunitate este ca o familie, iar familia e cel mai sfânt lucru posibil; acolo fiecare om din sat își are rolul și locul său, iar toți ceilalți cunosc asta; obiceiurile și lucrurile pe care părinții, bunicii, străbunicii le făceau odinioară se transmit din generație în generație, iar onoarea și înalta ținută morală sunt caracteristici cu care omul de la sat se naște și le păstrează până la sfârșitul vieții sale, ba mai mult, le lasă moștenire generației următoare!

Citește mai departe