În România frumoasă există sate în care se poate ajunge doar pe cărări șerpuitoare, poteci care urcă de la nivelul cândva spumoasei Cerna, până sus în vârf de munte. Nu e de mirare că mașinile nu pot ajunge acolo. Mai e nevoie să spun că nu există nici alimentare cu curent? Dintre poteci, una sfidează logica, ne urcă direct pe muntele de stâncă albă, aproape vertical. Astăzi mergem să vedem satele izolate la care urci pe scări, sus, sus, deasupra norilor.
