Biserica Albaneză Dintr-o zi

Ferită vederii, ascunsă după blocurile mari și gri, Biserica Albaneză „Dintr-o zi” din București (Sf. Nicolae „Dintr-o zi”) mi-a sărit în ochi, pur întâmplător. O plimbare simplă a făcut ca un monument vechi să mă atragă. Este lăcașul de cult al albanezilor de rit ortodox din București. I-am trecut pragul, iar acum vreau să vă arăt și vouă ce am descoperit.

Nu este un mister faptul că eu nu sunt din București. După o perioadă de opoziție, acum sunt în faza în care descopăr Bucureștiul, vreau să îi cunosc locurile frumoase cu istorie și povești.

Unul dintre ele se află pe Strada Academiei, acolo unde în urmă cu mai bine de trei sute de ani era o biserică albaneză despre care cronicarul Radu Greceanu scrie că era „o bisericuță dă lemnu, mititică foarte și veche dă mai cădea, care să chiema Biserica ” (sursa: Asociația Liga Albanezilor din România).

Biserica Albaneză Dintr-o zi
Biserica Albaneză Dintr-o zi

Citește mai departe

Gemal Memish și braga

Ieri treceam prin Slatina și am revizitat un loc plin de farmec, bragageria Atletul Albanez.

Dacă nu ați citit cum am ajuns să îl cunosc pe Gemal Hamish și ce e Atletul Albanez, iată povestea lor:

Cea mai veche afacere de familie străină din România cu activitate neîntreruptă de 320 de ani este Atletul Albanez. Aparține familiei Memish, originară din Albania. Găsiți acest local mirific în centrul vechi al Slatinei. Afacerea a funcționat fără oprire inclusiv pe vremea regelui, a lui Gheorghiu Dej sau Ceaușescu. Ba mai mult, pe vremea când Ceauseșcu își făcea ucenicia la Slatina, într-o cizmărie de lângă vechiul local, acesta mai făcea un ciubuc la bunicul lui Gemal, nepotul patronului și cel de la care am aflat de acest loc. Erau vremuri când expesia “ieftin ca braga” însemna ceva pentru români iar de la Memish Hashim, actualul patron, aflam la prima mea vizită că brăgageria albaneză din Slatina făcea cozi până în mijlocul străzii.

Trebuie să știm că termenul împământenit de „brăgărie” nu este cel corect, corect se spune bragagerie.

Citește mai departe

În urmă cu un an de zile la autostop l-am cunoscut pe Gemal, un tânăr de origine albaneză care mergea spre Pitești. Am împărțit mașina și pe drum am aflat că e unul dintre urmașii celor care dețin cea mai veche brăgagerie din România și care funcționează de mai bine de 300 de ani. Iar eu nici nu băusem vreodată bragă, o știam doar din expresia „ieftin ca braga” dar habar nu aveam ce e. Trec lunile și abia în iarnă am băut bragă. Se întâmpla în parcul Cișmigiu și nu mi-a plăcut băutura din cereale. Am rămas cu un mister în minte: cum se poate ca o băutură apreciată așa mult pe vremuri să nu fie bună?

Azi (n.r. august 2011) am trecut prin Slatina și am zis că dacă tot sunt acolo, să nu-l ratez pe călătorul albanez cu brăgărie bragagerie. Doar trebuia să îmi lămuresc și părerea despre braga :) Îmi aminteam că sunt două bragagerii albaneze, dintre care cea interesantă e cea din centrul vechi. Iau la pas orașul, întreb și din om în om ajung la vestitul loc. Prima impresie nu deosebește locul de celelalte clădiri prăfuite, de parcă ești în mijlocul anilor ’80. Dar alta e realitatea…

Update: iată cum arată în martie 2013 acest minunat loc.

Citește mai departe