Barza se zice că protejează casa pe care și-a făcut cuib de foc, fulgere și de… hoți. Dar uneori și ele au nevoie să fie protejate, fie ele berze căzute din cuib, vânate, electrocutate sau fără părinți. Un sanctuar al berzelor este lângă Sibiu, la Cristian, iar noi îl vizităm în continuare.

Pentru berze, mergem în Cristian, satul care nu are nume la străzi, ci numere. Trecem de biserica fortificată folosită și de auslanderii austrieci deportați în acest colț al Transilvaniei în urmă cu vreo 2 secole și jumătate, traversăm râul, facem prima la dreapta și apoi a doua tot la dreapta. Oprim pe strada a șaisprezecea.

Un stâlp susține singurul cuib de pe stradă, iar spre cuib e îndreptată o cameră de filmat care ne arată pe www.prieteniiberzelor.ro, în direct, ce fac berzele de acolo. Ei bine, peste drum e casa cu pricina, cea care astăzi este grădiniță, spital și cuib pentru aproape 100 de berze.

Povestea începea încă din facultate, când actuala doamnă Gritu căuta un subiect bun pentru teza de final, barza fiind subiectul ales. De acolo a început dragostea pentru această pasăre și peste ceva timp a primit prima barză în grijă.

Ciconia ciconia îi zic cercetătorii și pentru noi este barza albă sau cocostârcul. Vine primăvara în România, pleacă toamna. După ce în anii ‘80 a scăzut numărul lor, în zilele noastre le merge bine și sunt extrem de frecvente. Plimbându-mă prin țară le găsesc peste tot, cuiburile dese apar cel mai frecvent pe stâlpii de curent sau pe coșurile caselor. Ba deseori le văd „la masă” pe pajiști ori arăturile de lângă drum. Azi am văzut vreo 20 păzind, dacă pot spune așa, tractorul ce ara.

Dar natura nu e mereu blândă, iar uneori și omul își face de cap. Iar atunci Prietenii Berzelor din județul Sibiu sunt chemați să recupereze câte o barză rănită. Alaltăieri doamna Gritu aducea o barză de la Timișoara și tot în aceste zile va mai intra una în grup, un pui ai cărui părinți probabil au pățit ceva, că nu mai revin la cuib iar puiul plânge de vreo două zile.

Tinerii, puii de berze din acest an salvați și poate acum vindecați, dintre care o parte vor zbura la toamnă, sunt în curte. Au penele curate, unii își iau zborul și merg să se hrănească în alte părți, dar tot aici revin. E cuibul lor.

Curioșii pot trece însoțiți prin solarul de roșii spre grupul în stare mai gravă, la bolnăviorii care nu mai au șanse mari să zboare.

Dar cu ce îi hrănește? Vă zic eu: jumătate de kilogram de carne de pui mănâncă zilnic o barză în curtea primitoare de la Cristian.

Suple, cu picioroange lungi și roșiatice, mereu frumoase, berzele îmi plac și de mic am fost învățat să le apreciez și să le protejez. Niciun om de la țară nu se va lega de două păsări: de rândunici și de berze. Dar la Cristian lucrurile au mers mai departe și e remarcabil ce se întâmplă în micul sat din Ardeal.

Și dacă asta nu presupunea suficient efort și implicare, gospodăria a devenit mai recent și casă pentru căței, din care unul este un uriaș ciobănesc bucovinean, pisici și doi… căluți.

[info-utile]

Mai multe sate din țară spun că ar avea cele mai multe berze. Eu vă spun că recordul stă la Cristian, la doi pași de Sibiu și va fi greu de bătut.

Cristian 557085, România

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Alătură-te conversației

2 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Iubire și război cu Napoleon
Iubire și război cu Napoleon Bonaparte, la Iași

Fie mai simplă, fie mai complicată, fiecare lucru pe care îl deținem are o poveste. Am fost zilele trecute la...

Închide