În urmă cu un an de zile la autostop l-am cunoscut pe Gemal, un tânăr de origine albaneză care mergea spre Pitești. Am împărțit mașina și pe drum am aflat că e unul dintre urmașii celor care dețin cea mai veche brăgagerie din România și care funcționează de mai bine de 300 de ani. Iar eu nici nu băusem vreodată bragă, o știam doar din expresia „ieftin ca braga” dar habar nu aveam ce e. Trec lunile și abia în iarnă am băut bragă. Se întâmpla în parcul Cișmigiu și nu mi-a plăcut băutura din cereale. Am rămas cu un mister în minte: cum se poate ca o băutură apreciată așa mult pe vremuri să nu fie bună?

Azi (n.r. august 2011) am trecut prin Slatina și am zis că dacă tot sunt acolo, să nu-l ratez pe călătorul albanez cu brăgărie bragagerie. Doar trebuia să îmi lămuresc și părerea despre braga :) Îmi aminteam că sunt două bragagerii albaneze, dintre care cea interesantă e cea din centrul vechi. Iau la pas orașul, întreb și din om în om ajung la vestitul loc. Prima impresie nu deosebește locul de celelalte clădiri prăfuite, de parcă ești în mijlocul anilor ’80. Dar alta e realitatea…

Update: iată cum arată în martie 2013 acest minunat loc.

Citește mai departe

Magiunul de Topoloveni a primit în 8 aprilie 2011 distincția de Indicație Geografică Protejată Europeană iar astăzi a fost evenimentul public oficial de sărbătorire și lansare a noii etichete. Este primul produs românesc cu acest titlu, în acest moment fiind în lucru mai multe dosare. Sperăm că peste câțiva ani lista cu aceste titluri onorifice să fie mult mai lungă.

Cu ocazia evenimentului de astăzi am putut afla o serie de povești despre începuturile magiunului de la Topoloveni, care se pare că a fost produs pentru prima dată în 1914. Iar actualii proprietari au crezut în 2001 că au cumpărat de fapt linia de producție de conserve, așadar habar nu aveau că au devenit proprietarii unei mărci de magiun. :)

Oamenii responsabili de succesul brandului de la Topoloveni au fost invitați în fața noastră de către doamna Bibiana STANCIULOV (director general), apoi ceilalți vorbitori s-au întrecut în a lăuda produsul (și asta pe bună dreptate). De la domnul doctor Gheorghe MENCINICOPSCHI (director la Institutul de Cercetări Alimentare) am aflat că banala prună, dacă e din soiul potrivit, conține tot atâția antioxidanți câți are un pumn de afine. Și lista e lungă, printre cele care merită menționate ar fi și Borul, element care e destul de greu de găsit în mancărurile actuale. Procesul prin care se fabrică magiunul de Topoloveni încearcă, atât cât permite de știința în acest moment, să fie cât mai puțin distructiv pentru componentele naturale ale prunei. Conținutul de fibre al magiunului (coajă prunei, etc.) este foarte sănătos pentru eliminarea toxinelor din tractul digestiv (zică-se că cine consumă multe fibre nu are probleme cu cancerul de colon). Ba chiar ar fi potrivit și diabeticilor fără probleme grave, aportul energetic fiind mediu.

Citește mai departe

Fiind la Bușteni pentru Campionatul Mondial de Escaladă pe Gheață am văzut o expoziție foarte interesantă: miniaturi de arhitectură tradițională, din paie.

Tehnica folosită la miniaturile (folosirea paielor) este prima dată întâlnită de mine la această expoziție. Vedeți în poze efect tridimensional al ecestei tehnici. Expoziția este la Centrul Cultural Aurel Stroe (Casa de Cultură din Bușteni).


Ceramica de la Horezu

Update:

Am dreptate că așteptați câștigătorul concursului nostru? :) Felicitări lui Florin Bobu pentru reușita compoziție, împreună cu cineva la alegerea lui va pleca o săptămână la Horezu!

Fiindcă vrem să creăm și să dezvoltăm obiceiul de a călători, vă dăm din când o mână de ajutor prin intermediul concursurilor noastre. În primăvară ne-am plimbat în toată Dobrogea la „Scrie România” cu Cazare Constanta și 2 fete au plecat în Dobrogea beneficiind de același pachet, iar în iulie Laura Popovici a câștigat un pachet (pentru 2) de cazare și masă în Govora.

Horezu

Citește mai departe

Cel mai mare ou traditional de Paste din lume

Ajutor! Ajutor! Ajută-ne să găsim locația acestui mic gigantic ou. :)

Este cel mai mare ou de acest gen din lume, dar nu vă spun eu unde este, ci trebuie să ghiciți locația. Bine ar fi să nu trișați :p

Sunt șanse chiar să fi fost acolo și nu poți uita unde se găsește un monstru de ou ca acesta.

Citește mai departe

Ziua de sâmbătă a fost o zi aparent obișuită. Trezirea am avut-o de dimineață, pe la 8.

Timpul trecea încet, că doar eram în Ardeal și nu voiam să contrazicem pe cei care zic ca ardelenii sunt înceți la vorbă și fapte. Aveam cam două ore să ajungem pe rezervația de stejari seculari Breite fiindcă la 10 începea o mică sărbătoare locală, reînvierea a ce a fost cândva Skopationfest, sărbătoarea sașilor când ei se duceau pe platoul cu stejari și se simțeau bine.

Eu rămân în urmă cu Sanyi (el e fotograf de nunți, botezuri și alte evenimente festive în Sighișoara, îl găsiți la 0744 318 632) în cetate, va veni o mașină să ne ia de aici. Ne facem ultimele planuri pentru ce vom face în această zi, ne sfătuim, îi arăt un material făcut chiar în noaptea de dinainte și mă bucur să îl găsesc receptiv și aflu că îi place ce am făcut. Nu vă zic încă ce, vă mai țin în suspans.

Vine mașina și mergem în ritmuri de București spre platoul stejarilor bătrâni; unii dintre ei sunt martori la evoluția cetății, zică-se sunt unii care ar ajunge chiar și la 700 de ani vechime. Nooo, ce credeți că am găsit la fața locului?

Citește mai departe