Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului

Pe vremurile de demult, șcheienii trăiau o viață bună lângă Cetatea Kronstadt, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Brașovul de astăzi. Fiind la margine de Imperiu, la Brașov se vămuiau toate mărfurile care treceau munții. Se zice că sașii erau cam comozi, așa că lăsau unele activități de comerț, mai grele, pe seama locuitorilor din Șchei. Lucrul acesta a adus bunăstarea în mica localitate de la marginea cetății. Astăzi poartă numele de Șcheii Brașovului și este parte a urbei ardelene, păstrând cu sfințenie, în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae”, dovezile trecerii veacurilor și a rolului esențial al Șcheilor, în păstrarea limbii române în Ardeal: acolo s-a înființat Prima Școală Românească. Citește mai departe

La sfârșitul anului 1989 se întâmplau câteva lucruri importante în Europa și în România.

În România, mai precis în Timișoara, găsim un simbol a ce s-a întâmplat atunci. Se cheamă Pomul Libertății și este chiar în centrul orașului, vis-a-vis de catedrala mitropolitană (dincolo de monumentul „Crucificare”). Copacul cu pricina crește liber și a fost plantat în șase ianuarie 1990. Acesta este primit ca și cadou de la pompierii din Marsilia.

Iată-l:

Pomul libertății, Timișoara. Jos este placa pe care scrie cine l-a făcut cadou primului oraș liber din România.
Pomul libertății, Timișoara. Jos este placa pe care scrie cine l-a făcut cadou primului oraș liber din România.

Citește mai departe

Sisi - statuia din Caransebes, poza de aproape 100 de ani

Dacă într-un articol trecut v-am povestit despre Franz Joseph, acum vă spunem câteva lucruri neștiute despre Sisi (Elisabeta de Wittelsbach), faimoasa împărăteasă a Imperiului Habsburgic.

 

Sisi s-a dovedit a fi profund atașată de spațiul Banatului de munte, în special de Băile Herculane unde venea mereu pentru a se recrea, dar și pentru a se întâlni și cu contele Andrassy (amantul ei, prim-ministru maghiar). Un alt oraș al Imperiului care era apropiat Vienei, dar care cunoștea o dezvoltare importantă datorită faptului că era un oraș militar este Caransebeșul. Aici Sissi se află în vizită oficială împreună cu împăratul Franz Joseph în două rânduri. Se pare că impresia pe care a lăsat-o localnicilor este una deosebită și de aceea oamenii din urbe reușesc să strângă suficienți bani pentru a comanda o statuie. Statuia este celebră pentru că o reprezintă pe împărăteasă, dar are la rândul ei istorie deosebită pe care o veți afla citind rândurile de mai jos.
Citește mai departe

Lumea știe monumentul din Piața Libertății din Timișoara sub numele de Fecioara Maria. Eu vă voi spune și ce este foarte puțin cunoscut: Legenda Sfântului Ioan Nepomuk, poveste care este sculptată pe cele trei laturi ale monumentului.

Timișoara este fără dubiu unul dintre orașele frumoase ale țării. Datorită regimului Habsburgic sau Austro-Ungar, după recucerice, a fost complet refăcut după regulile și obiceiurile austriece / maghiare. Printre altele, asta înseamnă că orașul a fost construit în jurul clădirilor esențiale (primărie, biserică, școală, clădiri militare), cu străzile paralele și perpendiculare, cu spații verzi și piețe liniștite.

Aceeași ani 1700 au fost marcați și de decimarea populațiilor din cauza ciumei. În Timișoara sunt două monumente construite la mijlocul secolului al XVIII-lea în memoria celor dispăruți din cauza acestei boli. Unul dintre ele este în Piața Libertății, la 200 de metri de centrul orașului (ajungeți acolo pe Aleea Alba Iulia, în drum spre Piața Unirii).

Monumentul din Piața Libertății se numește „Monumentul Fecioarei Maria„, sau „Sfântul Ioan Nepomuk„.

Deasupra lui Nepomuk se află Fecioara Maria, ținând în mână flori de crin. Sculptura e în stil baroc și a fost realizată la Viena de către F. Blim și E. Wasserburger. A fost montată în anul 1756 în fața fostei primării din Piața Paradei, azi Piața Libertății. Mai sunt 3 sfinți acolo, mai puțin cunoscuți: Rochus, Carol Boromeu și Sebastian.

Update, 2 martie 2016: de puțin timp monumentul este restaurat și poate fi admirat în toată splendoarea lui.

Monumentul Fecioara Maria și Sfântul Ioan Nepomuk, noaptea:

Citește mai departe

Caransebeșul, unul dintre micile orașe ale țării, este aflat la intersecția unor drumuri importante (Orșova-Timișoara, drumul spre Ardeal via Hațeg). Această măruntă localitate a fost timp de sute de ani (inclusiv pe vremea fostului imperiu dualist Austro-Ungar) gazda Regimentului de grăniceri numărul 13 româno-bănățean (fiind apropiat graniței) și în acest rol a primit vizita împăraților austrieci ai vremii: Franz Joseph I și împărăteasa Sisi (Elisabeta a Austriei).

Citește și istoria statuii împărătesei Sissi, care este expusă lângă parcul Drăgalina.

Centrul Caransebeșului ascunde un vechi secret, foarte puțin știut. Acolo veți găsi un vechi parc construit pe vremurile Imperiului Austro-Ungar, cu uriași și vechi paltini, parcul Ioan Dragalina.

Citește mai departe

Într-un cadru natural fantastic de frumos am redescoperit astăzi Băile Herculane. După două săptămâni de ploaie, azi am văzut pentru prima dată soarele. I-am absorbit fiecare rază și m-am putut bucura de el în vechea stațiune balneară romană, Aqua Herculis.

Veneam cu puține așteptări referitoare la patrimoniul cultural al orașului, dar știam că deocamdată natura va compensa. Vedeți o parte dintre stâncăriile pe care le-am văzut astăzi:

Așa să vedea de pe balconul de la Roua de Munte:
Citește mai departe

Guest post, primit din Vama Veche. Responsabilă de text, Andreea.

Cei care vor să trăiască un loc care e așa cum a fost Vama Veche acum câteva zeci de ani, vă recomandăm să mergeți la Vadu.

Update 4: Ultima noapte în Vama Veche, 1 mai 2012
Realizez că nu am scris prea multe despre cum ne-am petrecut ziua în Vamă, poate și pentru faptul că ziua trece foarte repede, de obicei pe plajă, la soare. În această perioadă oamenii stau toți la soare, ba unii chiar se încumetă să facă baie în apa destul de rece. Unii dintre ei sunt rămași încă din noaptea tocmai trecută, de obicei în față la Stuf cu cafeaua minunată pe care o găsești acolo.

Un loc unde îmi place foarte tare să mănânc sau să lenevesc în Vamă este La Galerie. Mâncarea este foarte bună iar în unele seri poți asculta jazz.

În ultima seară de Vamă am urmat același trend, ne-am plimbat dintr-o terasă în altă, am văzut răsăritul apoi am continuat să dansăm la Stuf. De data aceasta până pe la oră 9 dimineață.

Deși am crezut inițial că acest 1 Mai se va „muta” în weekend și că duminică seară Vama se va goli de oameni, se pare că m-am înșelat. Nu s-au încumetat prea mulți să se întoarcă din Vamă așa repede, deci am avut parte de exact aceeași atmosferă ca în primele două zile.

Cel mai mult în Vamă mi-a plăcut atmosfera care mă surprinde mereu. Deși am plecat la drum fără nici o așteptare depre 1 Mai, m-am întors acasă cu experiențe plăcute și noi prieteni. Acest lucru este dealtfel binecunoscut de cei care vin aici, pentru că Vama Veche este locul unde libertatea și deschiderea plutesc în aer.

Dă click ca să vezi selecția cu pozele de la Vama Veche, în albumul foto.


Citește mai departe