Biserica Albaneză Dintr-o zi

Ferită vederii, ascunsă după blocurile mari și gri, Biserica Albaneză „Dintr-o zi” din București (Sf. Nicolae „Dintr-o zi”) mi-a sărit în ochi, pur întâmplător. O plimbare simplă a făcut ca un monument vechi să mă atragă. Este lăcașul de cult al albanezilor de rit ortodox din București. I-am trecut pragul, iar acum vreau să vă arăt și vouă ce am descoperit.

Nu este un mister faptul că eu nu sunt din București. După o perioadă de opoziție, acum sunt în faza în care descopăr Bucureștiul, vreau să îi cunosc locurile frumoase cu istorie și povești.

Unul dintre ele se află pe Strada Academiei, acolo unde în urmă cu mai bine de trei sute de ani era o biserică albaneză despre care cronicarul Radu Greceanu scrie că era „o bisericuță dă lemnu, mititică foarte și veche dă mai cădea, care să chiema Biserica ” (sursa: Asociația Liga Albanezilor din România).

Biserica Albaneză Dintr-o zi
Biserica Albaneză Dintr-o zi

Citește mai departe

Linguri din lemn la Sighișoara

Cine merge la Sighișoara o dată, va merge și a doua oară. Recent am re-re-..-re-vizitat Sighișoara și am trecut pragul locului desemnat de Lonely Planet ca fiind cel mai bun magazin de suveniruri din Transilvania: Galeria de artă tradițională Art, Crafts & Tea.
Citește mai departe

Palatul Unirii - opera lui Berindei (2008-2013)

La Iași am fost de câteva ori până acum. Exceptând proaspăta expediție în urbea moldoveană, ultima plimbare documentată foto a fost în 2008, iar ultima vizită, în 2009. La 5 ani de la vechiul album foto, am vizitat Iașiul la invitația Icar Tours (#vinlaiași) și am putut retrăi amintirile, am putut compara noul Iași cu vechiul oraș cunoscut în trecut, dar am putut vizita și locuri noi și fascinante.

Ce a însemnat ultima vizită la Iași:

  1. Am petrecut a trei zile cu un grup de tineri simpatici; împreună am bătut sute bune de kilometri, am povestit, am glumit, am râs, am băut vin bun, am aflat lucruri interesante despre capitala Moldovei.
  2. Am cunoscut o parte dintre cei de la Icar, cei care (și) prin școala de ghizi aduc o deschidere județului și orașului Iași.
  3. Am ajuns să cunosc unui oraș diferit față de cel de la vizitele anterioare. Este o schimbare venită atât din realitatea locală puțin diferită, dar și din faptul că am putut vedea și afla lucruri noi și interesante.
  4. Cred că cea mai mare realizare este alta: dacă până acum nu insistam să recomand turiștilor o vizită la Iași, „inspecția” recentă mi-a schimbat părerea. Iașiul este un oraș frumos, cu o poveste care merită trăită și spusă mai departe!

    Citește mai departe

Hai la lichiu: o bucată mie, una ție...

Astăzi vreau să vă recomand un desert ardelenesc, lichiul. Se găsește în zona săsească a Transilvaniei, regiune care se luptă și reușeste să îmbine cu armonie natura, oamenii și cultura tradițională, iar acum ne face poftă cu aromele acestei ușoare prăjituri.

De câte ori am trecut prin Mediaș, prin Sighișoara ori Sibiu și nu am auzit de lichiul? De multe ori. Până într-o frumoasă zi de primăvară când am fost luminat de o dragă amică și am cunoscut faimosul desert.

Ce e și cu lichiul acesta? Aparent, nimic complicat: se toarnă un blat rotund de zici că e pizza (dar din alt „material”), se pune ceva bun deasupra lui, iar cireașa de pe tort este de fapt româneasca prună. Da, se poate face și cu alte fructe, dar mie îmi place cel cu prune, îmbină așa bine dulcele ușor al blatului cu aroma prunelor încât salivez doar gândindu-mă la ele!

Lichiul arată cam așa:

Hai la lichiu: o bucată mie, una ție...
Hai la lichiu: o bucată mie, una ție…

Citește mai departe

Gemal Memish și braga

Ieri treceam prin Slatina și am revizitat un loc plin de farmec, bragageria Atletul Albanez.

Dacă nu ați citit cum am ajuns să îl cunosc pe Gemal Hamish și ce e Atletul Albanez, iată povestea lor:

Cea mai veche afacere de familie străină din România cu activitate neîntreruptă de 320 de ani este Atletul Albanez. Aparține familiei Memish, originară din Albania. Găsiți acest local mirific în centrul vechi al Slatinei. Afacerea a funcționat fără oprire inclusiv pe vremea regelui, a lui Gheorghiu Dej sau Ceaușescu. Ba mai mult, pe vremea când Ceauseșcu își făcea ucenicia la Slatina, într-o cizmărie de lângă vechiul local, acesta mai făcea un ciubuc la bunicul lui Gemal, nepotul patronului și cel de la care am aflat de acest loc. Erau vremuri când expesia “ieftin ca braga” însemna ceva pentru români iar de la Memish Hashim, actualul patron, aflam la prima mea vizită că brăgageria albaneză din Slatina făcea cozi până în mijlocul străzii.

Trebuie să știm că termenul împământenit de „brăgărie” nu este cel corect, corect se spune bragagerie.

Citește mai departe

Mănăstirea Piatra Scrisă - exterior (2)

La marginea drumului imperial care unea odată Oltenia de Banat, pe valea Timișului, între Caransebeș și Herculane, găsim o mică și cochetă biserică săpată în stâncă. Se ascunde după un nume simplu, Piatra Scrisă.

Venind la drum cu Catherine și Cristi am făcut popas la simpatica mănăstire, ca să avem ce povesti noi acum :)
Citește mai departe

Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului

Pe vremurile de demult, șcheienii trăiau o viață bună lângă Cetatea Kronstadt, nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat Brașovul de astăzi. Fiind la margine de Imperiu, la Brașov se vămuiau toate mărfurile care treceau munții. Se zice că sașii erau cam comozi, așa că lăsau unele activități de comerț, mai grele, pe seama locuitorilor din Șchei. Lucrul acesta a adus bunăstarea în mica localitate de la marginea cetății. Astăzi poartă numele de Șcheii Brașovului și este parte a urbei ardelene, păstrând cu sfințenie, în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae”, dovezile trecerii veacurilor și a rolului esențial al Șcheilor, în păstrarea limbii române în Ardeal: acolo s-a înființat Prima Școală Românească. Citește mai departe

La sfârșitul anului 1989 se întâmplau câteva lucruri importante în Europa și în România.

În România, mai precis în Timișoara, găsim un simbol a ce s-a întâmplat atunci. Se cheamă Pomul Libertății și este chiar în centrul orașului, vis-a-vis de catedrala mitropolitană (dincolo de monumentul „Crucificare”). Copacul cu pricina crește liber și a fost plantat în șase ianuarie 1990. Acesta este primit ca și cadou de la pompierii din Marsilia.

Iată-l:

Pomul libertății, Timișoara. Jos este placa pe care scrie cine l-a făcut cadou primului oraș liber din România.
Pomul libertății, Timișoara. Jos este placa pe care scrie cine l-a făcut cadou primului oraș liber din România.

Citește mai departe