Am intalnit oameni care m-au impresionat foarte puternic fie prin gesturile lor, fie prin felul lor de a fi, prin modul lor de a gandi sau prin activitatea lor deosebita. Vreau sa va prezint cateva exemple, iar voi sa va ganditi daca ati intalnit astfel de oameni deosebiti. Va provoc sa deschideti ochii si sa ii vedeti, poate chiar sa impartasiti cu noi povestea lor.

Eu cred ca ei sunt peste tot in jurul nostru, dar ca nu ii vedem. Nu sunt ca eroii din filme ce apar in toate ziarele si la televiziune, ci sunt oameni „obisnuiti”, care poate nu ies in evidenta decat atunci cand e cazul.

Vreau acum sa va redau 2 cazuri cu care m-am intersectat.

 

Prima poveste pe care vi-o impartasesc este a Danei. Ea este o femeie de cam 35/40 de ani si a lucrat ca asistenta la un spital din Constanta. Eram in excursie la mare, si nu oriunde, ci la Vadu pe plaja; lucrurile erau bune si frumoase. Din grupul cu care am venit, am mai ramas 3, eu si doua amice, am vrut sa mai stam o zi, doua pe plaja. Seara mergem sa cumparam din sat cele de trebuinta, iar daca ati fost la Vadu stiti ca veti merge cativa kilometri pana sa ajungeti in sat.

Una dintre fete zicea ca o dor picioarele, si mergea greu. Am mers mai incet, dar am mers inainte, ca voiam sa ajungem in sat si inapoi pe lumina.
Ajunsi la magazin, ne luam apa si ce ne mai trebuia, apoi ne despartim ca sa rezolvam mai rapid ce aveam de facut. Tipa cu dificultati a ramas sa se dea pe picioare cu iaurt, banuind ca e de la soare acel efect, iar eu impreuna cu cealalta fata am plecat prin sat sa cautam lapte. Cand zic lapte ma refer la produsul natural, sanatos si complex, nu la solutia alba din punga ori cutia cumparata din magazin. Dupa ce am strabatut tot satul, indrumati de oamenii din sat, la ultima casa am gasit laptele mult dorit. Localnicul ne daduse lapte din oala lui de pe foc, lapte de oaie proaspat muls, si cum laptele de oaie e gras (nu cu sens negativ) se „prinde” pe oala si se afuma foarte usor, iar laptele nostru avea un miros foarte placut de slaba afumatura.

 

Eram mandri ca am reusit sa gasim lapte adevarat si de-abia asteptam sa ne infruptam din el :)

Ajungem si noi la magazin, unde Lavi ramase sa se trateze, si ghici ce? Ne asalteaza o localnica care o observase. Era Dana. Ea si-a dat seama ca Lavi are insolatie si are neaparata nevoie de tratament.

De aici a inceput rolul Danei, care ne-a „adoptat” pe toti 3. Timp de o noapte am fost ca si copiii ei, ne-a luat acasa la ea, ne-a hranit, ne-a adus lapte de capra (nu mai bausem asa ceva de foarte multi ani). In tot acest timp a tratat-o pe Lavi. A infasurat-o intr-un cearsaf imbibat in apa cu otet si din cand in cand refacea „pansamentul”. Asa am aflat ca e posibil ca pielea ei sa se crape, din cauza ca insolatia i-a umflat foarte tare picioarele si nu doar.
Dimineata ne-a adus pe toti pe plaja cu caruta, iar mai tarziu ni s-a alaturat si a venit si baiatul care o ajuta la munca cu animalele.

Dana a fost omul care a salvat situatia, dar fara ca cineva sa ii ceara un favor. Realizand situatia, a venit din proprie initiativa si ne-a ajutat. Pe noi si pe Lavi. Multumim, Dana!

 

 

Al doilea caz pe care il voi prezenta e putin diferit. Are 26 de ani si face sport. La fel ca toti oamenii deosebiti, ma face sa fiu mandru ca sunt roman. Este Thea Vid, cu numele real Vid Teodora.

Va dau un copy-paste din site-ul ei:

Vid Teodora, născută la Lugoj, în 28 noiembrie 1982, absolventă a Colegiului Național „Coriolan Brediceanu“ și a Facultății de Geografie-Turism Timișoara, membră a Clubului de Turism „Concordia“ Lugoj, a Clubului Sportiv Alternative TM din Timișoara, o iubitoare a muntelui și a naturii. Părinții, la rândul lor iubitori ai muntelui, au purtat-o pe Thea pe cărările montane încă de la vârsta de doi ani. A câștigat peste 20 de premii la schi alpin; practică schiul alpin, snowboardingul, alpinismul, escalada și speologia.

A fost ghid montan și instructor de ski în stațiunea Saas-Fee din Elveția.
– a practicat skiul de performanță până la vârsta de 15 ani
– din 2000 practică alpinismul de vară și de iarnă în munții Carpați
-2003 – ascensiuni pe diverși treimiari din Elveția: Barrhorn, Mittaghorn, Egginer, Monte Moro, Jegihorn etc.
– 2004 – expediții în Alpii Elvețieni: Allalin (4027m), Alphubel(4206m)
– 2005 – Alpii Elvețieni: Dom (4545m), Nadelhorn (4527m)
– 2006 – expediție în Alpi: vf. Mont Blanc (4807m) și Matterhorn (4478m).
– 2007 – expediție în Anzi: Vf. Aconcagua (6962m) – premieră românească pe ruta „Polish Glacier”
– expediție Alaska: Vf. McKinley (6194m) – prima româncă pe acest vârf
– ascensiune de iarnă pe vf. Mont Blanc (4807m)
– expediție în Pirinei: Pico de Aneto (3404m)
– Alpii Elvețieni: Lagginhorn (4010m), Weissmies (4023m)
– 2008 – premieră româneasca pe fața nordică a vf. Allalin (4027m)
– diverse expediții pe skiuri de tură
– Nepal: vf. Tsergo Ri (4984m), vf. Surya (5145m), vf. Kala Pattar (5545m)
– expediție în Pakistan: vf. K2 (8611m) – până în tabăra 2

Ce ma impresioneaza pe mine? Probabil cel mai tare imi place ca o tanara ajunsa acum la 26 de ani a ajuns pe cativa dintre cei mai mari munti ai lumii. Pare simplu dar eu stiu ca nu e asa. Thea se arata ca un om ce nu se opreste niciodata, merge tot inainte si isi depaseste de fiecare data limitele.

Cum poti sa vezi lucrul asta? Jurnaulul ei despre ascensiune pe K2 va va convinge. K2 (Chogori) este unul dintre muntii cei mai salbatici. K2 este cel mai înalt munte din Pakistan și al doilea din lume, dar este cel mai dificil de escaladat.

Cati va vedeti ca timp de 3 zile sa mergeti doar pe un ghețar (Baltoro), cel mai lung din lume, de 62 de kilometri?

Vremea calda face ca gheata sa se slabeasca, iar asta duce la accidente, care in acele locuri adeseori sunt fatale. Citez din povestea ei:

Groaza mă cuprinde, plângeam întruna, mă simțeam ca într-un film și nu-mi venea să cred că trăiam așa ceva de-adevăratălea…
[…]
Ne-am dorit ca acest munte să fie primul nostru optmiar, nu însă ultimul…
Riscurile sunt mult prea mari și nici un vârf de pe lumea asta nu merită sacrificiul nesăbuit…

In final concluzia este <<dupa cum spun pakistanezii>>: „this year better no summit. life more important!”

Anul acesta, 2009, Thea a fost prima româncă care a ajuns pe un optmiar: Cho Oyu.

Este doar o mica parte din povestea lui Thea, ca sa ne facem o scurta idee despre ce inseamna practicarea acestei pasiuni.

Vor mai urma povestile unor oameni exceptionali, de la care am avea de invatat. Pana atunci, eu va doresc sa ii descoperiti in jurul vostru si drum liber!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)