Noapte ca ziua
Publicat marți, 17 noiembrie 2009 la 6:03Era o noapte obişnuită de toamnă, aproape iarnă. Târziu în noapte eu mergeam pe un drum de la ţară, spre casa bunicii. În total, o oră de mers plăcut pe jos.
Dar nu era chiar o noapte obişnuită fiindcă era lumină. Era lumină foarte multă, de parca încă nu s-a dus soarele dupa linia asfinţitului. Uşor am găsit şi explicaţia: lună plină, cerul senin.
Ştiu că nu era prima dată când am fost în natură şi luna era mare şi limpede pe cer, dar de data asta nimic nu îmi perturba atenţia de la lumina ei. Nu erau maşini, nu era nici un zgomot care m-ar fi putut trimite cu gândul la altceva. Luna reuşea să mă umple de linişte şi parcă era acolo să se asigure că în acea noapte nimic nu ar merge altfel decât bine. Păcat că nu am putut să o surprind într-o poză pe micul Fuji din dotare.
Pentru mine era o noapte foarte faină, în care nu aş fi putut să mă simt mai bine de-atât. Tu când ai trăit ultima dată o aşa noapte?














Ira
19 noiembrie 2009 la 17:20
Foarte foarte demult …Cred ca tot la bunica, undeva departe de lume de oras de agitatie…senzatia e super cand afara e o liniste mortala si se aude doar muzicutza greierilor…..