Dacă ar fi să mă gândesc la piatră, acest element mai vechi decât istoria care ascunde însuși secretele Pământului de demult, primul loc care îmi vine în minte ar putea fi ar putea fi județul Buzău. Undeva în vestul județului, nu departe de reședința lui, vom merge la Năeni să aflăm câteva dintre secretele pietrei pe care s-a clădit această localitate. E primul episod din Glasul Pietrei.
Până să să explic ce e e și cu satul Năeni, prima oprire poate fi la vechiul cimitir din sat. Cimitirul vechi a fost părăsit cu puțin înainte de 1900, și are cruci evident, din piatră cioplită. Curiozități: cele care au cruce dublă ne spun că acolo sunt doi oameni înmormântați, iar cele cu alte două cruci laterale ne arată că aparțin unei mame cu doi copii. Tot acolo vedem și ruinele vechii biserici din cimitir. O să observați că localnicii au folosit piatră de aici la construcțiile lor, chiar și la gard.
În Buzău, tradiția cioplirii pietrei este bine văzută și într-o altă tabără de sculptură, mult mai mare, cea de la Măgura.
Să vă zic ce e la Năieni, această mică localitate buzoiană.
Deasupra de sat, la vreo 600 de metri altitudine este o mare carieră de unde s-a adus o piatră specială și pentru proiectele din Bucureștiul anilor 1980.
Să ne întoarcem în timp cu multe, multe milioane de ani. În această zonă era fundul unei mări, iar miliarde de cochilii și alte animăluțe s-au lăsat pe fundul apei, printre firicele de nisip. Odată cu trecerea timpului, marea s-a retras, munții s-au ridicat și unde erau straturi de scoici și alte organisme marine fosilizate, astăzi găsim un munte de calcar (cochilifer). Omul l-a descoperit și i-a văzut valoarea. E de-a dreptul fascinant felul în care, chiar și după atâta amar de vreme, piatra de la Năeni ne arată extrem de clar aceste cochilii care au format-o milimetru cu milimetru. Trebui să o vedeți, zău că e interesantă! Iar dacă mergeți primăvara târziu sau vara, o să vedeți multe cuiburi de prigorii în zonă.
Omul preistoric, apoi și cel antic, se adăpostea în grote săpate în piatră. S-au păstrat câteva grote și la Năieni. În schimb, omul modern nu mai are nevoie de grote, așa că folosește piatra ca ornament sau la construcții. Mai jos vă dau un exemplu concret.
La marginea carierei e ce localnicii numesc Biserica dintr-o piatră. Mai corect ar fi Biserica din Piatră Magică, căci e făcută din bucăți de piatră cochiliferă. Cred că nu ați mai văzut o catapeteasmă din piatră cioplită.
În această zonă a județului Buzău s-a descoperit o așezare de la finalul epocii bronzului (noi am fost mai lenți, la alții era deja trecută epoca bronzului). Oamenii din jurul anului 500 îen parcă voiau să ne impresioneze, deoarece la câteva zeci de metri de biserica din piatră găsim ceva uimitor. Săpate în stâncă, stau martore a două milenii și jumătate de istorie, trei morminte antice. Repet, săpate în stâncă; nu mai le vedem, dar știm că aveau capace care le acopereau.
Mergem spre nord pe marginea carierei și imediat vedem pe vârful dealului Tigoarea, care în limba greacă veche ar însemna loc sacru, câteva opere cioplite în piatră de Năeni. Manole Gabriel, un sculptor din Slobozia a adus din 1984 până în 1998 elevi care au sculptat. Așa a luat naștere Tabăra de Sculptură de la Năeni. E bine să știți că tot artistul Manole Gabriel a ridicat în urmă cu 19 ani și biserica de piatră de care tocmai v-am povestit.
Copii au făcut treabă bună, dar ceva parcă lipsea, așa că în urmă cu 9 ani, în 2009, au fost aduși elevi de la un liceu de artă să stăpânească și ei arta transformării pietrei în operă de artă; au rezultat sculpturile de la intrarea în tabără, cele care formează complexul numit Dacologie. Acolo îi vedem pe daci în luptă, înainte și după înfrângerea simbolizată prin spargerea în bucăți a medalionului uriaș.
În tabără, o operă e numită sugestiv „Glasul Pietrei” și reprezintă o fată care cântă la bucium. Atât de potrivit este numele acestei scupturi, încât atunci când s-a făcut un festival al satului, i s-a dat tocmai acest nume: Glasul Pietrei. Sunt zeci de opere pe acest domol deal, odată ajunși aici, nu vă grăbiți, admirați statuile, dar și peisajul.
Un gând mă pătrunde când mă gândesc la Tabăra de Scuptură de la Năieni: operele sunt făcute de copii mai mici de paisprezece ani! Este extraordinar!
Dacă tot sunteți la tabără, aflați că la 200 de metri este locul unde ar fi trebuit să fie un sat dacic. Se cam transformă într-un sa buzoian cu biserică-schit, dar va arăta interesant și așa.
Pe parcursul zilei am vizitat și un atelier modern de pietrar, unul care are scupturi trimise în toată țara.
Ce am mai văzut? Un obiect din piatră cochiliferă aveam cu noi în mașină mereu și ne-a fost martor la trecerea pe lângă Crucea Manafului, pe care am ratat-o fiindcă era noroi, Vila Truțulescu (vă amintiți cazul „Țigareta”, da?) și Conacul Hariton, în stare deplorabilă.
Sunt curios câți ați ajuns pe aici și dacă v-a plăcut. Dacă da sau ba, lăsați un comentariu dinjos.
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Faina descrierea. Am fost si eu pe acolo dupa ce am citit acest articol. Mi-a placut zona foarte mult si este posibil chiar sa revin
Excelent! Și eu de-abia aștept să mai revin pe la Năieni, chiar e fain.