Recent am fost cu doi turiști americani, evrei, într-un loc care pentru ei avea o mare însemnătate, spațiu care le-a creat emoții puternice. În 2009 a fost inaugurat un complex monumental în București, unul care să ne amintească de un moment greu din trecutul omenirii: Holocaustul. Memorialul Victimelor Holocaustului din România îmbină mai multe simboluri evreiești pentru a transmite două mesaje clare: primul e o invitație la toleranță, iar al doilea ne invită să nu repetăm greșelile trecutului.
Acesta nu e un articol ușor de digerat sufletește, dar nici nu ar trebui, istoria este cu bune și rele, important e să învățăm ceva din trecut.
Contextul istoric:
Evreii au conviețuit în pace cu celelalte naționalități de pe teritoriile românești. Asta până în al doilea război mondial, când au fost persecutați, o parte au fost trimiși cu trenurile spre Auschwitz, iar alții au fost căsăpiți în pogromuri. Se crede că România e responsabilă de uciderea a 280 000 de evrei; pe lângă aceștia, regimul maghiar de ocupație din nord-vestul României din 1944 se crede că a dus la uciderea a 135 000 de evrei doar în acel an nefast în care, la retragere, au masacrat și mulți români de la Moisei. Dacă nu mă înșel, tot statul român este responsabil și de salvarea a aproximativ 500 000 de evrei care au luat încet calea Israelului.
Dar să revenim la memorialul de la București. El cuprinde mai multe elemente, fiecare are o semnificație. Pentru a cuprinde toată povestea, este necesar să faceți un tur complet al complexului monumental. Eu voi lua pe rând toate componentele și voi explica rolul fiecăruia dintre ele.
De peste drum, complexul pare o rămășiță industrială uitată, ruginită. Are un aspect simplu, dar la o privire mai atentă o să descoperiți o mulțime de simboluri ascunse.
Unde găsiți Memorialul Victimelor Holocaustului din România? Pe Splaiul Independenței, adică pe malul Dâmboviței, la intersecția Mihai Vodă cu Anghel Saligny, aproape de Piața Națiunilor Unite. E o benzinărie Petrom chiar lângă monument.
Cel mai vizibil element este coloana memorială. Dacă vă uitați bine deasupra ei, pe fiecare latură este o literă din alfabetul ebraic. Cele patru litere, în ebraică formează cuvântul „zachor„, adică „Amintește-ți!„.
Pe aceeași parte, pe jos o să găsiți două linii întrerupte. Ele aduc aminte de calea ferată. Trenurile de marfă au fost folosite la transportarea evreilor. La Iași, în două trenuri cu destinațiile Călărași și Podu Iloaiei erau peste 4000 de evrei, dar mai bine de jumătate nu au ajuns la destinație.
După cum aminteam mai sus, regimul horthyst din nord-vestul Transilvaniei a fost extrem de dur cu evreii: cam toți evreii din acea zonă au fost transportați cu trenuri la Auschwitz.
Și rromii (țiganii) au fost persecutați, cam jumătate dintre cei din regat au fost transportați în Transnistria.
Roata evocă moștenirea indiană a rromilor. Pe steagul Rroma se află o roată cu 16 spițe, simbol al peregrinării și focului.
În multe sate și comune, evreii au fost uciși aruncați în gropi comune. Unele au fost descoperite, altele ba.
Cel mai cunoscut simbol evreiesc este Steaua lui David. Naziștii și aliații lor îi marcau cu steaua galbenă a lui David, pentru a-i separa de restul populației.
La mijloc se coboară câteva trepte către o construcție cu alte simboluri. Pe lateral, atât pe stânga cât și pe dreapta, găsiți pietre de mormânt purtătoare a unei istorii străvechi, iar la mijloc, pe interior este o sală cu nume de evrei care au suferit sau dispărut în Holocaust. Ca o paranteză, am regăsit și numele din bancurile românești cu evrei: Ițic și Ștrul.
Scările sunt foarte inteligent construite, fiind accesibile și celor în cărucior.
În București, urcând pe celebra Cale a Victoriei, puțin înainte de Piața Victoriei, pe stânga, este strada Sevastopol. Acolo, în vremea lui Brâncoveanu, era un cimitir evreiesc. În cel de-al doilea război mondial, între 1942 și 1944, sub regimul Antonescu, prin muncă forțată evreiască, cimitirul a fost închis și distrus, morții au fost exhumați, pietrele de mormânt au fost mutate.
În februarie 1944, guvernământul Transnistriei a vândut către persoane din România ca materiale de construcție, 24 de vagoane cu pietre de mormânt evreiești. O parte dintre ele au fost recuperate ulterior de către federația comunităților evreiești din România.
Fiindcă privesc din exterior monumentul, am întrebat pe doamna din grupul meu de turiști ce simte când se află în locuri precum Memorialul Victimelor Holocaustului. Îmi spune scurt, „tristețe„. Deși mă așteptam la răspunsul primit, să auzi un om care rostește cu emoție cuvântul „tristețe„, m-a atins puțin. Învățămintele sunt simple: să ținem minte istoria pentru a nu o repeta și să fim toleranți cu cei din jurul nostru.
PS: să nu uitați, #EnjoyBucharest!
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
