Drum liber – Vezi România cu alţi ochi

Cauţi un loc de vacanţă în care să simţi copleşitor bâzâitul ţânţarilor? Te-ai săturat de maşină, magazine, Mac, Coke, mall şi alte cuvinte monosilabice care îţi fac viaţa simplistă? Vrei natură şi linişte? Eşti sigur că vrei linişte?

Cumpănind că am pierdut după paragraful anterior grătargiii, turiştii de oraş care se mută cu tot cu sistemul stereo în natură şi alte exemplare de neam prost care s-ar putea să fi eşuat pe aici continuăm.

Există un loc în România unde naturii i se respectă drepturile care i se cuvin. Mai jos puteţi citi observaţii, pe alocuri subiective, din cele câteva zile petrecute în Sfântu Gheorghe şi Rezervaţia Delta Dunării.

Înainte să ajungem în Tulcea am fost avertizaţi de felul rapace prin care luntraşii racolează clienţi. Chiar şi aşa am fost surprins de abordare! În timp ce căutam drumul spre nava care avea să ne ducă în Sfântu Gheorghe, un individ apare din spate şi îi spune interlocutorului meu: lasă, mă descurc eu cu domnul. Ochii ageri ai pescarului au ginit turistul îmbrăcat în bronz uniform, şlapi şi ochelari de soare. Preţul a fost îndeajuns pentru a decide finalul inopinatei conversaţii: 400 de euro pentru o plimbare pe canalul Sfântu Gheorghe, cu intrare în rezervaţie, şi înapoi în Tulcea în aceaşi zi. De ce am sta peste noapte?

Drumul de aproximativ cinci ore până în localitatea Sfântu Gheorghe ne-a dat destul timp de odihnă după căratul bagajelor din parcare până la navă. În timp ce Navrom-ul trândăvea cei 120 de km – la o viteză de trei ori cea a unui înotător olimpic – în amonte şi în aval pe braţul Dunării sprintau cei ce şi-au permis călătoria cu barca.

Ajunşi în localitate, pentru prima dată ştiam bine ce avem de făcut. Campingul a fost ales graţie unei perseverenţe 2.0. De departe unul dintre cele mai frumoase locuri în care am înnoptat. Echipat cu toate facilităţile, campingul găzduia turişti obişnuiţi cu servicii oferite ireproşabil, iar asta se reflecta în curăţenia şi opţiunile extra-cazare: diverse meniuri – da, şi pentru vegetarieni – toalete curate, proiecţii de film şi un concert folk.

Imediat ce am început să ne bucurăm de vacanţa în Sfântu Gheorghe am realizat forţa activităţilor turistice pe care localnicii le oferă. De enumerat:

- deşi superba plajă la Marea Neagră era la 20 de minute de mers, Trocariciul e plin ochi. Trocariciul e un tractor cu două remorci pentru cei care cred că mersul pe jos e desuet, pentru cei care vor să evite nisipul fin ce îţi dă o senzaţie de plutire, pentru cei ce nu au chef.

- ce înseamnă o plimbare în Deltă fără o plimbare cu barca? Aşa ne gândeam şi noi. Au început căutările, iar localnicii fac toată munca pentru tine. Anunţurile făcute de mână te agaţă pe plajă, pe drum, în port, de pe stâlpi etc. Tot ce trebuie să faci este să suni şi să agreezi ora pentru vizitare. Important de amintit aici este că există luntraşi care oferă pe lângă plimbarea cu barca şi explicaţii despre flora şi fauna întâlnite. Am avut norocul să alegem un tânăr care ştia totul despre plante şi păsări, iar preţul este acelaşi. O plimbare pe canalele înguste unde poţi vedea la doar câţiva metri cormorani, egrete, lebede şi pelicani durează între două ore jumate şi trei ore. Preţul, în jurul a 30 de lei.

- localnicii oferă mese tradiţionale pe lângă condiţii excelente de cazare. Zis şi făcut. După ce ne-am exprimat dorinţa de a gusta mâncarea localnicilor din Sfântu unui sătean, am fost localizaţi. Săteanul şi-a exprimat regretul că nu ne-am întâlnit mai devereme. Cina soţiei era deja ocupată de alţi turişti. Soţia şi-a sunat o prietenă. Prietena l-a sunat pe sătean. Ora cinei a fost stabilită. Acontul a fost dat. Reţeaua şi-a dovedit eficienţa. Cina de peşte pe care am savurat-o în Deltă a fost atât de bună încât a facut să existe din nou o relaţie de prietenie între mine şi mâncărurile de peşte cu gust de peşte!

Am lăsat crema experienţei în Sfântu pentru la sfărşit sfârşit. Plaja la mare este absolut superbă. Este îndeajuns de încăpătoare pentru a nu te simţi înghesuit, iar nisipul fin te urmăreşte de la ieşirea din mare până în centrul localităţii. Poţi să alegi să ai parte de aglomeraţie şi muzică sau poţi să te bucuri de linişte şi lumea bună. Câteva zile în Delta Dunării mi-au făcut poftă de mai mult. Vreau să obişnuiesc să merg în Deltă în fiecare an.

Drumul la întoarcere este o altă poveste. Navrom-ul circulă o dată la două zile, iar transportul particular circulă ad usum. Există orare şi tarife în port – rolul lor este informativ, iar când ceva se schimbă lucrurile capătă o taină pe care o pătrund cei cu multă răbdare şi credit pe mobil. O cursă particulară – racheta – are puţini pasageri? Cursa se anulează până când se umple. S-a stricat racheta? O alta poate îi va lua locul. Altfel, de ce nu ai mai sta o zi în acest paradis la Marea Neagră?

După excursia în Sfântu Gheorghe cred ca Delta Dunării poate fi vârful de lance al turismului în România. Cu o undă de eco-egoism, aş prefera să rămână o destinaţie pentru cei ce apreciază natura în favoarea unor facilităţi luxoase pe care le pot găsi din plin pe celălalt litoral al României.

Adrian Dobre

Articole asemănătoare: