Fie mai simplă, fie mai complicată, fiecare lucru pe care îl deținem are o poveste. Am fost zilele trecute la Iași, marele oraș moldovean, iar acolo am mers să salut și pe legendarul Dumitru Grumăzescu, un personaj de poveste din Iași. Cu această ocazie, i-a povestit tainele unuia dintre bine păstratele obiecte valoroase din colecția sa. În continuare vă invit la Galeria Anticariat Grumăzescu din Iași să aflăm o poveste despre istorie, iubire și război cu Napoleon.
Suntem pe celebra stradă Lăpușneanu, în centrul Iașiului. Un om pe nume Dumitru Grumăzescu contribuie considerabil la crearea unui pol de atracție pe aceastră stradă; în anticariatul Grumăzescu se găsesc opere adunate de el în cei peste 40 de ani de când și-a descoperit această pasiune.
Fiecare vizită la Grumăzescu se lasă cu admirația unei „biblioteci într-o palmă”. Cum el are pe cele mai mici cărți din România (cel puțin), în palma întinsă puteți ține 10 cărți minuscule, cărți liliput. Luceafărul, Manifestul Kaiserului din ziua începerii primului Război Mondial, Coranul și multe altele pot fi văzute acolo.
Dar astăzi vreau să vă povestesc despre altceva, cel puțin la fel de interesant, despre iubire și război în vremurile lui Napoleon.
În anul 1812, Napoleon I era în plin avânt, pornind un crud război în Rusia. Grumăzescu s-a întrebat dintotdeauna cum de a fost posibil ca un geniu militar să pornească o campanie în înfrigurata Rusie când o parte din soldații săi erau din țări calde. Răspunsul nu l-a primit, dar un altul i s-a arătat în cale, iar eu vă redau o parte din povestea domnului Grumăzescu.
Nu era Napoleon prea frumos, dar deștept era. Și mai era și un mare lider militar, devenit împărat. Asta îi atrăgea desigur și nenumărate admiratoare.
Cu ceva timp în urmă, primise un tratat într-o cutiuță aurită. Era formată din două bucăți plate prinse cu balama. Ca mărime era puțin mai mare decât palma, avea un mâner în continuarea părții lungi și se deschidea ca o gură de crocodil în partea opusă mânerului dacă se trăgea cu degetul de micul țâmburuș dinspre mâner. Atât de mult i-a plăcut lui Napoleon acest obiect încât a vrut cutia și mereu o avea cu el pe unde se ducea.
Ca să nu se prindă generalii și soldații că primește scrisori de la alte femei, aghiotantul său personal îi aducea scrisorile parfumate ale admiratoarelor în acea cutiuță de care tocmai v-am povestit. Așa își mai dregea și el sufletul.
După câteva victorii și ocuparea Moscovei, începe dezastrul. Napoleon își vede trupele cum încep să fie măcelărite și colac peste pupăză, mai află și că acasă, cineva îi vrea tronul. Își părăsește în grabă cortul militar și lasă totul în urmă.
Soldații și cine a fost pe aproape s-au servit cu ce au găsit în cort. Unul dintre aceștia se pare că se numea Berthelot și a luat fix cutia noastră. E strămoșul celui care ne va ajuta foarte mult în vremea primului război mondial.
În drumul său spre Franța, al nostru Berthelot trece prin Moldova și la Iași se îndrăgostește de o româncă. Cei doi au o aventură, iar francezul rămâne aproape doi ani în oraș. Când el pleacă la Paris, cutia rămâne la Iași, iar ceva mai târziu, Grumăzescu o păstrează cu grijă.
În cazul în care vă gândiți că nu e cea reală, se pare că Ministerele de Război și de Cultură din Franța i-au autentificat-o, așadar e cutia lui Napoleon. Au vrut să o și cumpere, dar Grumăzescu vrea să o lase Iașiului. Până atunci, povestea despre iubire și război cu Napoleon stă alături de prima biografie a lui Napoleon și de prima traducere a acesteia în limba germană. Iar în cutie, ce să fie astăzi? Vă zic eu: pozele domnului Grumăzescu.
Colecția Grumăzescu este cu adevărat deosebită, o vizită la Iași trebuie neaparat să includă și o vizită la Anticariatul său de pe Strada Lăpușneanu! Să aveți o zi frumoasă și drum liber.
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
