M-am tot gândit astăzi dacă să scriu sau nu un articol cu impresii de la această cea de-a doua ediție a Întâlnirii Autostopiștilor din România… de stricat nu cred că strică, nu-i așa?!

Poate că nu sunt chiar cea mai potrivită persoană să facă acest lucru, însă vă pot asigura că am fost un „subiect“ numai bun de modelat.

După cum s-a scris și până acum, evenimentul a avut loc la Brașov, în perioada 19 – 21 august, într-un sfârșit de săptămână cu vreme extraordinar de frumoasă și temperaturi numai bune pentru o ieșire cu cortul. Ne-am adunat cu toții, în Campingul Dârste de lângă Brașov, vineri spre seară.

După ce toată ziua m-am agitat cum să fac ca să îmi pot petrece și eu, măcar o noapte, cu toată gășculița, am izbutit în cele din urmă cu planul, cu un mic bagaj și am împrumutat un sac de dormit (când pe lângă tine nu sunt prea mulți aventurieri, și mai ales când nu se așteaptă ca tu să te înhami la o asemenea activitate e destul de greu să faci rost de cele necesare statului la cort… dar nu vă dați niciodată bătuți, până la urmă apare și rezolvarea problemelor; trebuie doar să fiți hotărâți). Numai bine că, până am reușit eu să mă fac gata, a ajuns și Florin (el este sufletul, motorul și roțile acestui frumos proiect, numit Drum Liber și gazdă a evenimentului despre care scriu acum, având o experiență de vreo sută și cincizeci de mii de kilometri parcurși cu autostopul). Ne-am întâlnit în fața campingului, am fost la recepție și am luat pulsul evenimentelor, apoi ne-am îndreptat spre zona de campare.

Paul, Edi și Roxana erau deja sosiți și serveau masa. Am făcut cunoștință, ne-am așezat și noi lângă ei, am mâncat și am povestit vrute și nevrute. Se adeverește încă odată faptul că împărțitul mesei aduce oamenii mai aproape unii de alții.

Băieții s-au ocupat de cort și de hamacurile pe care le-am încercat în toate felurile, iar apoi am revenit la povești.

Eram așezați unii lângă alții sub un cer senin plin de stele. Și pentru că am amintit de cer, am să vă dezvălui un mic obicei al meu… De fiecare dată când mă prinde întunericul pe undeva pe afară, mă uit către Lună; când este clară și luminoasă, strălucitoare am senzația că totul este perfect. Așa a fost și în această seară: o lună superbă, clară și foarte luminoasă, în descreștere, aproape de ultimul pătrar. Perfect sau nu, a fost prima mea noapte petrecută în camping, cu cortul… și va rămâne una din cele mai frumoase amintiri. Am vorbit puțin și despre stelele căzătoare, de fapt despre Perseide, despre natură și despre călătorii, despre corturi, despre noi și despre autostop. Nu cred că este posibil să nu fii captivat de poveștile pline de pasiune ale celor care se bucură de acest mod de a străbate noi și noi locuri, de a trăi mereu o altă aventură. Știam că Florin are talentul de a te molipsi – mi-a sădit de multă vreme dorința de a încerca măcar odată în viața mea și această experiență… să ajung într-un colț al tării noastre doar făcând autostopul, totuși nu mă așteptam ca eu, o junioară chiar și la ieșitul în aer liber, să mă integrez atât de bine între oameni cu multe drumuri și cărări bătute. Sosirea lui Dan și a Adinei a fost un nou prilej de a descoperi alte povești frumoase și trucuri utile, dobândite odată cu experiența lor de drum.

Noaptea la cort / hamac
După un timp, târziu în noapte, ne-am gândit noi că este cazul să și dormim. O parte în cele două corturi, și o parte în hamac. Eu am împărțit cu Roxana cortul lui Edi și al lui Paul, furându-le și izoprenele (mulțumesc băieți!!!). Primul somn într-un sac de dormit, și cu câteva haine pe mine, la început mi s-a părut puțin bizar, însă după ce m-am obișnuit să fiu înfășurată în „plapumă“ am dormit extrem de bine… uimitor de bine, mult mai bine decât în multe nopți, în patul meu de acasă. Îmi era teamă că voi simți rece sub mine, că mă vor durea toate cele, că voi răci, că… Ori am avut eu noroc cu vremea, izoprenul băieților și sacul de dormit, ori nu sunt chiar așa de sensibilă, așa că puteți uita acele temeri pe care le-am înșirat mai sus (cred) – acum mă adresez cititorilor noștri care sunt mai puțin familiarizați cu acest mod de a călători. [totuși vă recomand ca atunci când plecați cu cortul sau cu gândul de a dormi în natură să alegeți un sac de dormit foarte bun – cereți sfatul cuiva cu adevărat priceput și să aveți neapărat ceva de pus pe jos, între voi și pământ – izopren, saltea… avem și pe site un articol cu recomandări în această privință]. Băieții au dormit în hamac, înfofoliți cu totul în sacii de dormit, iar Dan și Adina în cortul lor.



Dimineață, cum a ieșit soarele și am zărit lumină, am și deschis ochii. M-am tot gândit dacă să mă scol sau să mai stau. O parte din mine ar fi ieșit din cort, ca să vadă și să simtă primele raze ale soarelui, dar Roxana încă dormea, afară era liniște (ceea ce însemna că și restul lumii doarme) și eu, atunci când mă scol, sunt ca un tănculeț și deranjez pe toată lumea de lângă mine, așa că am mai stat în sac; am și adormit – m-am trezit de tot abia la vreo două ore după răsărit. După ce s-au ridicat și puturoșii din hamac ne-am așezat să luăm micul dejun (încă o raritate în ceea ce mă privește… nu cred că am mai luat micul dejun la ora aceea de când eram elevă și mâncam sandvișuri în pauză – adică acum foarte mulți ani). Și cum nu cade bine mâncarea fără alte povești și puțină muzică de tabără, am condimentat-o și noi cu acestea două.

Mai apoi ne-am adunat lucrurile, le-am pus grămadă în cort și ne-am împărțit spre ceea ce avea fiecare de făcut (după pofta inimii sale). [lucrurile de valoare, banii, cardurile sau actele să le luați cu voi întotdeauna… nu le lăsați în cort]. Roxana, Edi, Paul și Florin au făcut o excursie până la Canionul Șapte Scări, în timp ce Dan și Adina au testat plăcerea de a te bălăci, la Paradisul Acvatic. Eu am ales să merg acasă și să nu mai depun alt efort fizic. Aveam de gând să fiu aptă pentru o plimbare prin oraș și încă o noapte în camping.

Plimbarea de seară
La plecare, am convenit ca pe la amiază să ne întâlnim toți în centrul Brașovului. Așa am și făcut! O plimbare pe lângă cele mai importante monumente ale orașului Brașov nu putea lipsi din program (la pas sau cu bicicleta): strada Mureșenilor, Biserica Neagră, Piața Sfatului și Casa Sfatului, strada Republicii, Primăria, Prefectura, Parcul Nicolae Titulescu, Zidurile și Bastioanele de pe Aleea Tiberiu Brediceanu (aleea de sub Tâmpa), Strada Lungă. Paul a ajuns cu bicicleta chiar și pe Strada Sforii! Fiecare din noi cunoștea centrul orașului Brașov, așa că nu ne-am concentrat pe vizitarea muzeelor și a obiectivelor turistice sau asupra vreunor curiozități deosebite, ci am avut în vedere, mai degrabă o plimbare de relaxare.

La lăsarea serii ne-am întors în camping, am mâncat și am continuat cu poveștile și istorisirile, cu sfaturile, cu exemplificările despre ce înseamnă să fii un turist, călător, excursionist și mai ales autostopist responsabil. Cred că în acestă seară, de sâmbătă, a ieșit la iveală cel mai bine, modul diferit al fiecăruia dintre noi de a călători și trăi excursiile.

Oamenii
Paul și Edi sunt la început, puțintel mai mici decât noi restul și foarte dornici de a asculta experiențele altora. Mi-au amintit de anii studenției mele, când credeam că este suficient să visezi că Pământul este pătrat și atunci el așa va fi: pătrat. De asemenea mi-a plăcut mult la ei că sunt foarte modești. Modestia e tot mai rară în zilele noastre, și te face întotdeauna să fii un om foarte apreciat; măcar ca un exercițiu, din când în când, ar trebui să încercăm cu toții să fim modești. Băieți eu vă urez să aveți drum bun și să colindați cât mai multe păduri și poiene! Să aveți mereu numai experiențe plăcute de mers pe munte…

Roxana! Roxana e cu mulți de semnul exclamării! O fată superbă, nebună, zăpăcită, haioasă, cu mult curaj și foarte liberă. Ea pleacă oricând, oricum, oriunde… Profită de fiecare ocazie pe care drumul i-o poate oferi. Nu-și face planurile dinainte și pare a nu avea reguli, chiar dacă are și ea, ca fiecare om de pe acestă lume. [adevărul este că noi fetele, mai ales cele mai micuțe, avem câteva avantaje în unele chestiuni; printre ele și opritul unei mașini la autostop sau să primim ajutor dacă îl cerem. uneori și dacă nu îl cerem]. Distracție plăcută și drum bun pe oriunde te va purta asfaltul!

Dan… (eu cred că te înțeleg foarte bine, referitor la confortul personal; poate și pentru că sunt nevoită, dar e cert că eu cunosc acest sentiment ce te îndemnă să îți asiguri „fundul“ înainte de orice; cu alte cuvinte nu te lași în voia sorții chiar cu totul). Dan și Adina sunt acel tip de călători cărora le place să fie turiști, iubesc natura și cortul însă sunt, în același timp, și prevăzători. La ei am văzut un rucsac creat în așa fel încât confortul din timpul excursiei să fie cât mai mare, iar experiența drumurilor făcute de Dan se vede din lejeritatea cu care abordează lucrurile. Un loc de muncă fix și poate că și felul acesta de a călători în cuplu te face să nu mai fii așa spontan și nebunatic, să porți grija celui de lângă tine și să îți organizezi prioritățile într-un alt mod. [nu-i așa că totul este mai frumos în doi? mai ales când știi că ajungi la destinație împreună cu cel de lângă tine… cât îmi lipsesc excursiile în doi!]. Să aveți grijă de voi și să vă atingeți toate obiectivele propuse!

Florin! Te prezinți singur sau mă lași să scriu și despre tine? Florin este un scorpion cât se poate de scorpion. Din acest motiv mi-e așa drag (o să mă certe sau nu pentru că am scris asta?!). Dar să revenim…

Nu cred că am mai văzut atâta pasiune pentru a călători la nimeni altcineva! [în toți cei douăzeci și șapte de ani ai mei]. Aș da orice să fac ceea ce faci tu! Florin practică, ca și Dan un autostop profesionist, matur, fundamentat pe reguli și corectitudine. Își planifică drumurile, dar are și puțină (destul de multă) nebunie, imprevizibilitate. De când îl știu e când pe colo, când pe dincolo… Am văzut, cu ocazia acestei adunări, o parte din foile de autostop pe care a scris numele locurilor în care a ajuns. [norocul nostru că în România avem mult prea multe locuri de văzut încât să nu ajungă o viață de om, că altfel deja le-ar fi vizitat pe toate]. Ce fiori îți străbat corpul la gândul că toate acele hârtii au fost în acel loc ce este scris pe ele!

De la mine nu prea aveți ce învăța… poate doar un lucru: iubesc enorm viața! O prețuiesc extrem de tare! Cu voia tuturor, sărim peste această parte (simt nevoia să pun neapărat un zâmbăreț) și revin la autostop… E mult mai bine dacă vă povestesc despre ceea ce am învățat zilele acestea.

Autostopul… in 3 pași
Primul lucru pe care îl faci înainte de a-ți planifica călătoria, desigur, după ce ți-ai ales locul în care vrei să mergi și ce dorești să vizitezi, este să te gândești la ce formă de cazare vei apela, cum îți vei asigura odihna necesară și cum vei petrece nopțile din călătoria ta. Una este mergi cu cortul sau la o cabană pe munte, alta este să mergi cu gândul de a dormi pe la localnici, în casele oamenilor, ca să nu mai vorbesc cât de diferite sunt cazările în pensiuni, vile, cabane, hoteluri, moteluri sau hosteluri. Pentru fiecare din acestea, dar și în funcție de anotimpul sau activitățile pe care le vei desfășura, lucrurile pe care le iei cu tine diferă de la un caz la altul.

Abia după ce ai stabilit toate acestea: unde mergi, cum mergi și ce ai nevoie să iei cu tine, începi să îți faci bagajul; se face diferit în funcție de toate cele enumerate mai sus – într-un fel îți faci rucsacul de drumeție, în alt fel bagajul de avion, în altul un troller de călătorie cu scop de afaceri și în alt fel o geantă pe care nu ești nevoit să o cari decât vreo doi metri. În cadrul IAdR am vorbit despre cum se face rucsacul unui excursionist. Acesta trebuie să conțină lucrurile de maximă necesitate pentru siguranța și sănătatea ta, și de asemenea să îți asigure un confort cât mai bun și o stabilitate cât mai mare. Un rucsac prost ales (citește ce trebuie să știi când cumperi un rucsac), prost făcut sau prea greu își poate aduce multe neplăceri. Nu dau detalii în acest articol despre ceea ce conține și cum se face rucsacul de drumeție (Paul a văzut de la F. cum din 2 rucsaci poate face unul singur), pentru că există deja o secțiune specială despre rucsaci.

După ce ai rezolvat problema bagajului începi planificarea drumului! Poți pleca cu avionul, cu trenul, cu mașina personală, cu autobuzul sau alte asemenea mijloace de transport, poți merge cu bicicleta, cu motorul sau pe jos, sau poți folosi autostopul – alegerile sunt nenumărate.

Ca și autostopist, dacă alegi această metodă, este bine să cunoști și să respecți anumite reguli și conduite pentru a-ți maximiza șansele să oprești o mașină într-un timp cât mai scurt, dar și pentru a nu crea neplăceri șoferului sau chiar ție însuți/însăți.

Iată câteva dintre ele:

  • Este bine să îți faci foi cu numele localităților sau a locurilor în care vrei să ajungi pentru a le putea arăta șoferilor din trafic; în felul acesta salvezi și din timpul tău, dar și din al conducătorilor auto.
  • Este bine să te așezi la autostop în așa fel încât șoferul să aibă unde frâna și apoi opri, să nu fie tot felul de interdicții pe acel drum (oprirea interzisă, linie continuă, autostradă etc.).
  • Este bine să ai fața descoperită, să ai o poziție a corpului deschisă și relaxată, nu una dominantă, să fii curat și îngrijit, să nu miroși a diverse, mai ales a alcool, să nu ai asupra ta obiecte ce pot fi interpretate ca fiind periculoase, să fii respectuos și să folosești formulele politicoase de salut, să ceri voie pentru anumite lucruri pe care dorești să le faci, să rogi frumos, dar să și mulțumești, să specifici de la început că nu dorești să dai bani pentru drum și să îi oferi omului un răspuns sincer asupra alegerii tale de a fi autostopist;
  • și de asemenea, e foarte important să lași o impresie bună șoferului despre acest mod de a călători.

Autostopul este el însuși o formă de loisir și nu trebuie privit neapărat, doar ca pe o formă de a ajunge la destinația dorită, fără bani. Este o bună modalitate de a cunoaște oameni, de a învăța de la ei ceva diferit față de ceea ce știm și ceea ce am trăit noi, de a oferi la rândul nostru companie cuiva care străbate acel drum sau de a fi noi în compania cuiva, este o modalitatea de a le oferi acelor oameni care simt nevoia să ajute pe cineva, șansa să facă acest lucru, este o modalitate de a simți noi înșine că suntem ajutați și că acelui străin îi pasă de noi. Este un mod de a economisi sau un mod de a fi mai atent cu mediul natural (ecologie). Este un mod de a câștiga timp atunci când ești pe drum și nu ai mașina ta sau pur și simplu o aventură ce îți oferă ceva mai multă adrenalină.

Și dacă emoții au fost, distracție a fost, teorie a fost, a mai rămas doar partea practică! Pentru aceasta, nebun cum îl știu, Florin a propus, neplanificat, ca în ultima zi, duminică, să facem un drum în grup, cu autostopul, până la Onești. [pe aceasta am ratat-o].

Cu mare regret, nu vă pot povesti mai mult deoarece aventura mea de la Întâlnirea Autostopiștilor din România s-a încheiat chiar la marginea drumului, de pe care Roxana, Edi, Paul și Florin au început un traseu spre Onești. Poate data viitoare…! La revedere IAdR, ne auzim la următoarea ediție!

Cu mult drag, din Brașov, vă doresc să aveți drum bun și peisaje frumoase!


Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar