Întâlnirea Autostopiştilor din România – ediţia a doua, Braşov 2011 (after party)

Publicat marți, 23 august 2011 la 4:14

M-am tot gândit astăzi dacă să scriu sau nu un articol cu impresii de la această cea de-a doua ediţie a Întâlnirii Autostopiştilor din România… de stricat nu cred că strică, nu-i aşa?!

Poate că nu sunt chiar cea mai potrivită persoană să facă acest lucru, însă vă pot asigura că am fost un „subiect“ numai bun de modelat.

După cum s-a scris şi până acum, evenimentul a avut loc la Braşov, în perioada 19 – 21 august, într-un sfârşit de săptămână cu vreme extraordinar de frumoasă şi temperaturi numai bune pentru o ieşire cu cortul. Ne-am adunat cu toţii, în Campingul Dârste de lângă Braşov, vineri spre seară.

După ce toată ziua m-am agitat cum să fac ca să îmi pot petrece şi eu, măcar o noapte, cu toată găşculiţa, am izbutit în cele din urmă cu planul, cu un mic bagaj şi am împrumutat un sac de dormit (când pe lângă tine nu sunt prea mulţi aventurieri, şi mai ales când nu se aşteaptă ca tu să te înhami la o asemenea activitate e destul de greu să faci rost de cele necesare statului la cort… dar nu vă daţi niciodată bătuţi, până la urmă apare şi rezolvarea problemelor; trebuie doar să fiţi hotărâţi). Numai bine că, până am reuşit eu să mă fac gata, a ajuns şi Florin (el este sufletul, motorul şi roţile acestui frumos proiect, numit Drum Liber şi gazdă a evenimentului despre care scriu acum, având o experienţă de vreo sută şi cincizeci de mii de kilometri parcurşi cu autostopul). Ne-am întâlnit în faţa campingului, am fost la recepţie şi am luat pulsul evenimentelor, apoi ne-am îndreptat spre zona de campare.

Paul, Edi şi Roxana erau deja sosiţi şi serveau masa. Am făcut cunoştinţă, ne-am aşezat şi noi lângă ei, am mâncat şi am povestit vrute şi nevrute. Se adevereşte încă odată faptul că împărţitul mesei aduce oamenii mai aproape unii de alţii.

Băieţii s-au ocupat de cort şi de hamacurile pe care le-am încercat în toate felurile, iar apoi am revenit la poveşti.

Eram aşezaţi unii lângă alţii sub un cer senin plin de stele. Şi pentru că am amintit de cer, am să vă dezvălui un mic obicei al meu… De fiecare dată când mă prinde întunericul pe undeva pe afară, mă uit către Lună; când este clară şi luminoasă, strălucitoare am senzaţia că totul este perfect. Aşa a fost şi în această seară: o lună superbă, clară şi foarte luminoasă, în descreştere, aproape de ultimul pătrar. Perfect sau nu, a fost prima mea noapte petrecută în camping, cu cortul… şi va rămâne una din cele mai frumoase amintiri. Am vorbit puţin şi despre stelele căzătoare, de fapt despre Perseide, despre natură şi despre călătorii, despre corturi, despre noi şi despre autostop. Nu cred că este posibil să nu fii captivat de poveştile pline de pasiune ale celor care se bucură de acest mod de a străbate noi şi noi locuri, de a trăi mereu o altă aventură. Ştiam că Florin are talentul de a te molipsi – mi-a sădit de multă vreme dorinţa de a încerca măcar odată în viaţa mea şi această experienţă… să ajung într-un colţ al tării noastre doar făcând autostopul, totuşi nu mă aşteptam ca eu, o junioară chiar şi la ieşitul în aer liber, să mă integrez atât de bine între oameni cu multe drumuri şi cărări bătute. Sosirea lui Dan şi a Adinei a fost un nou prilej de a descoperi alte poveşti frumoase şi trucuri utile, dobândite odată cu experienţa lor de drum.

Noaptea la cort / hamac
După un timp, târziu în noapte, ne-am gândit noi că este cazul să şi dormim. O parte în cele două corturi, şi o parte în hamac. Eu am împărţit cu Roxana cortul lui Edi şi al lui Paul, furându-le şi izoprenele (mulţumesc băieţi!!!). Primul somn într-un sac de dormit, şi cu câteva haine pe mine, la început mi s-a părut puţin bizar, însă după ce m-am obişnuit să fiu înfăşurată în „plapumă“ am dormit extrem de bine… uimitor de bine, mult mai bine decât în multe nopţi, în patul meu de acasă. Îmi era teamă că voi simţi rece sub mine, că mă vor durea toate cele, că voi răci, că… Ori am avut eu noroc cu vremea, izoprenul băieţilor şi sacul de dormit, ori nu sunt chiar aşa de sensibilă, aşa că puteţi uita acele temeri pe care le-am înşirat mai sus (cred) – acum mă adresez cititorilor noştri care sunt mai puţin familiarizaţi cu acest mod de a călători. [totuşi vă recomand ca atunci când plecaţi cu cortul sau cu gândul de a dormi în natură să alegeţi un sac de dormit foarte bun – cereţi sfatul cuiva cu adevărat priceput şi să aveţi neapărat ceva de pus pe jos, între voi şi pământ – izopren, saltea... avem şi pe site un articol cu recomandări în această privinţă]. Băieţii au dormit în hamac, înfofoliţi cu totul în sacii de dormit, iar Dan şi Adina în cortul lor.

Dimineaţă, cum a ieşit soarele şi am zărit lumină, am şi deschis ochii. M-am tot gândit dacă să mă scol sau să mai stau. O parte din mine ar fi ieşit din cort, ca să vadă şi să simtă primele raze ale soarelui, dar Roxana încă dormea, afară era linişte (ceea ce însemna că şi restul lumii doarme) şi eu, atunci când mă scol, sunt ca un tănculeţ şi deranjez pe toată lumea de lângă mine, aşa că am mai stat în sac; am şi adormit – m-am trezit de tot abia la vreo două ore după răsărit. După ce s-au ridicat şi puturoşii din hamac ne-am aşezat să luăm micul dejun (încă o raritate în ceea ce mă priveşte… nu cred că am mai luat micul dejun la ora aceea de când eram elevă şi mâncam sandvişuri în pauză – adică acum foarte mulţi ani). Şi cum nu cade bine mâncarea fără alte poveşti şi puţină muzică de tabără, am condimentat-o şi noi cu acestea două.

Mai apoi ne-am adunat lucrurile, le-am pus grămadă în cort şi ne-am împărţit spre ceea ce avea fiecare de făcut (după pofta inimii sale). [lucrurile de valoare, banii, cardurile sau actele să le luaţi cu voi întotdeauna… nu le lăsaţi în cort]. Roxana, Edi, Paul şi Florin au făcut o excursie până la Canionul Şapte Scări, în timp ce Dan şi Adina au testat plăcerea de a te bălăci, la Paradisul Acvatic. Eu am ales să merg acasă şi să nu mai depun alt efort fizic. Aveam de gând să fiu aptă pentru o plimbare prin oraş şi încă o noapte în camping.

Plimbarea de seară
La plecare, am convenit ca pe la amiază să ne întâlnim toţi în centrul Braşovului. Aşa am şi făcut! O plimbare pe lângă cele mai importante monumente ale oraşului Braşov nu putea lipsi din program (la pas sau cu bicicleta): strada Mureşenilor, Biserica Neagră, Piaţa Sfatului şi Casa Sfatului, strada Republicii, Primăria, Prefectura, Parcul Nicolae Titulescu, Zidurile şi Bastioanele de pe Aleea Tiberiu Brediceanu (aleea de sub Tâmpa), Strada Lungă. Paul a ajuns cu bicicleta chiar şi pe Strada Sforii! Fiecare din noi cunoştea centrul oraşului Braşov, aşa că nu ne-am concentrat pe vizitarea muzeelor şi a obiectivelor turistice sau asupra vreunor curiozităţi deosebite, ci am avut în vedere, mai degrabă o plimbare de relaxare.

La lăsarea serii ne-am întors în camping, am mâncat şi am continuat cu poveştile şi istorisirile, cu sfaturile, cu exemplificările despre ce înseamnă să fii un turist, călător, excursionist şi mai ales autostopist responsabil. Cred că în acestă seară, de sâmbătă, a ieşit la iveală cel mai bine, modul diferit al fiecăruia dintre noi de a călători şi trăi excursiile.

Oamenii
Paul şi Edi sunt la început, puţintel mai mici decât noi restul şi foarte dornici de a asculta experienţele altora. Mi-au amintit de anii studenţiei mele, când credeam că este suficient să visezi că Pământul este pătrat şi atunci el aşa va fi: pătrat. De asemenea mi-a plăcut mult la ei că sunt foarte modeşti. Modestia e tot mai rară în zilele noastre, şi te face întotdeauna să fii un om foarte apreciat; măcar ca un exerciţiu, din când în când, ar trebui să încercăm cu toţii să fim modeşti. Băieţi eu vă urez să aveţi drum bun şi să colindaţi cât mai multe păduri şi poiene! Să aveţi mereu numai experienţe plăcute de mers pe munte…

Roxana! Roxana e cu mulţi de semnul exclamării! O fată superbă, nebună, zăpăcită, haioasă, cu mult curaj şi foarte liberă. Ea pleacă oricând, oricum, oriunde… Profită de fiecare ocazie pe care drumul i-o poate oferi. Nu-şi face planurile dinainte şi pare a nu avea reguli, chiar dacă are şi ea, ca fiecare om de pe acestă lume. [adevărul este că noi fetele, mai ales cele mai micuţe, avem câteva avantaje în unele chestiuni; printre ele şi opritul unei maşini la autostop sau să primim ajutor dacă îl cerem. uneori şi dacă nu îl cerem]. Distracţie plăcută şi drum bun pe oriunde te va purta asfaltul!

Dan… (eu cred că te înţeleg foarte bine, referitor la confortul personal; poate şi pentru că sunt nevoită, dar e cert că eu cunosc acest sentiment ce te îndemnă să îţi asiguri „fundul“ înainte de orice; cu alte cuvinte nu te laşi în voia sorţii chiar cu totul). Dan şi Adina sunt acel tip de călători cărora le place să fie turişti, iubesc natura şi cortul însă sunt, în acelaşi timp, şi prevăzători. La ei am văzut un rucsac creat în aşa fel încât confortul din timpul excursiei să fie cât mai mare, iar experienţa drumurilor făcute de Dan se vede din lejeritatea cu care abordează lucrurile. Un loc de muncă fix şi poate că şi felul acesta de a călători în cuplu te face să nu mai fii aşa spontan şi nebunatic, să porţi grija celui de lângă tine şi să îţi organizezi priorităţile într-un alt mod. [nu-i aşa că totul este mai frumos în doi? mai ales când ştii că ajungi la destinaţie împreună cu cel de lângă tine… cât îmi lipsesc excursiile în doi!]. Să aveţi grijă de voi şi să vă atingeţi toate obiectivele propuse!

Florin! Te prezinţi singur sau mă laşi să scriu şi despre tine? Florin este un scorpion cât se poate de scorpion. Din acest motiv mi-e aşa drag (o să mă certe sau nu pentru că am scris asta?!). Dar să revenim…

Nu cred că am mai văzut atâta pasiune pentru a călători la nimeni altcineva! [în toţi cei douăzeci şi şapte de ani ai mei]. Aş da orice să fac ceea ce faci tu! Florin practică, ca şi Dan un autostop profesionist, matur, fundamentat pe reguli şi corectitudine. Îşi planifică drumurile, dar are şi puţină (destul de multă) nebunie, imprevizibilitate. De când îl ştiu e când pe colo, când pe dincolo… Am văzut, cu ocazia acestei adunări, o parte din foile de autostop pe care a scris numele locurilor în care a ajuns. [norocul nostru că în România avem mult prea multe locuri de văzut încât să nu ajungă o viaţă de om, că altfel deja le-ar fi vizitat pe toate]. Ce fiori îţi străbat corpul la gândul că toate acele hârtii au fost în acel loc ce este scris pe ele!

De la mine nu prea aveţi ce învăţa… poate doar un lucru: iubesc enorm viaţa! O preţuiesc extrem de tare! Cu voia tuturor, sărim peste această parte (simt nevoia să pun neapărat un zâmbăreţ) şi revin la autostop… E mult mai bine dacă vă povestesc despre ceea ce am învăţat zilele acestea.

Autostopul… in 3 paşi
Primul lucru pe care îl faci înainte de a-ţi planifica călătoria, desigur, după ce ţi-ai ales locul în care vrei să mergi şi ce doreşti să vizitezi, este să te gândeşti la ce formă de cazare vei apela, cum îţi vei asigura odihna necesară şi cum vei petrece nopţile din călătoria ta. Una este mergi cu cortul sau la o cabană pe munte, alta este să mergi cu gândul de a dormi pe la localnici, în casele oamenilor, ca să nu mai vorbesc cât de diferite sunt cazările în pensiuni, vile, cabane, hoteluri, moteluri sau hosteluri. Pentru fiecare din acestea, dar şi în funcţie de anotimpul sau activităţile pe care le vei desfăşura, lucrurile pe care le iei cu tine diferă de la un caz la altul.

Abia după ce ai stabilit toate acestea: unde mergi, cum mergi şi ce ai nevoie să iei cu tine, începi să îţi faci bagajul; se face diferit în funcţie de toate cele enumerate mai sus – într-un fel îţi faci rucsacul de drumeţie, în alt fel bagajul de avion, în altul un troller de călătorie cu scop de afaceri şi în alt fel o geantă pe care nu eşti nevoit să o cari decât vreo doi metri. În cadrul IAdR am vorbit despre cum se face rucsacul unui excursionist. Acesta trebuie să conţină lucrurile de maximă necesitate pentru siguranţa şi sănătatea ta, şi de asemenea să îţi asigure un confort cât mai bun şi o stabilitate cât mai mare. Un rucsac prost ales (citeşte ce trebuie să ştii când cumperi un rucsac), prost făcut sau prea greu îşi poate aduce multe neplăceri. Nu dau detalii în acest articol despre ceea ce conţine şi cum se face rucsacul de drumeţie (Paul a văzut de la F. cum din 2 rucsaci poate face unul singur), pentru că există deja o secţiune specială despre rucsaci.

După ce ai rezolvat problema bagajului începi planificarea drumului! Poţi pleca cu avionul, cu trenul, cu maşina personală, cu autobuzul sau alte asemenea mijloace de transport, poţi merge cu bicicleta, cu motorul sau pe jos, sau poţi folosi autostopul – alegerile sunt nenumărate.

Ca şi autostopist, dacă alegi această metodă, este bine să cunoşti şi să respecţi anumite reguli şi conduite pentru a-ţi maximiza şansele să opreşti o maşină într-un timp cât mai scurt, dar şi pentru a nu crea neplăceri şoferului sau chiar ţie însuţi/însăţi.

Iată câteva dintre ele:

Este bine să îţi faci foi cu numele localităţilor sau a locurilor în care vrei să ajungi pentru a le putea arăta şoferilor din trafic; în felul acesta salvezi şi din timpul tău, dar şi din al conducătorilor auto.
Este bine să te aşezi la autostop în aşa fel încât şoferul să aibă unde frâna şi apoi opri, să nu fie tot felul de interdicţii pe acel drum (oprirea interzisă, linie continuă, autostradă etc.).
Este bine să ai faţa descoperită, să ai o poziţie a corpului deschisă şi relaxată, nu una dominantă, să fii curat şi îngrijit, să nu miroşi a diverse, mai ales a alcool, să nu ai asupra ta obiecte ce pot fi interpretate ca fiind periculoase, să fii respectuos şi să foloseşti formulele politicoase de salut, să ceri voie pentru anumite lucruri pe care doreşti să le faci, să rogi frumos, dar să şi mulţumeşti, să specifici de la început că nu doreşti să dai bani pentru drum şi să îi oferi omului un răspuns sincer asupra alegerii tale de a fi autostopist;
şi de asemenea, e foarte important să laşi o impresie bună şoferului despre acest mod de a călători.

Autostopul este el însuşi o formă de loisir şi nu trebuie privit neapărat, doar ca pe o formă de a ajunge la destinaţia dorită, fără bani. Este o bună modalitate de a cunoaşte oameni, de a învăţa de la ei ceva diferit faţă de ceea ce ştim şi ceea ce am trăit noi, de a oferi la rândul nostru companie cuiva care străbate acel drum sau de a fi noi în compania cuiva, este o modalitatea de a le oferi acelor oameni care simt nevoia să ajute pe cineva, şansa să facă acest lucru, este o modalitate de a simţi noi înşine că suntem ajutaţi şi că acelui străin îi pasă de noi. Este un mod de a economisi sau un mod de a fi mai atent cu mediul natural (ecologie). Este un mod de a câştiga timp atunci când eşti pe drum şi nu ai maşina ta sau pur şi simplu o aventură ce îţi oferă ceva mai multă adrenalină.

Şi dacă emoţii au fost, distracţie a fost, teorie a fost, a mai rămas doar partea practică! Pentru aceasta, nebun cum îl ştiu, Florin a propus, neplanificat, ca în ultima zi, duminică, să facem un drum în grup, cu autostopul, până la Oneşti. [pe aceasta am ratat-o].

Cu mare regret, nu vă pot povesti mai mult deoarece aventura mea de la Întâlnirea Autostopiştilor din România s-a încheiat chiar la marginea drumului, de pe care Roxana, Edi, Paul şi Florin au început un traseu spre Oneşti. Poate data viitoare…! La revedere IAdR, ne auzim la următoarea ediţie!