Dacă într-un articol trecut v-am povestit despre Franz Joseph, acum vă spunem câteva lucruri neștiute despre Sisi (Elisabeta de Wittelsbach), faimoasa împărăteasă a Imperiului Habsburgic.

Sisi s-a dovedit a fi profund atașată de spațiul Banatului de munte, în special de Băile Herculane unde venea mereu pentru a se recrea, dar și pentru a se întâlni și cu contele Andrassy (amantul ei, prim-ministru maghiar). Un alt oraș al Imperiului care era apropiat Vienei, dar care cunoștea o dezvoltare importantă datorită faptului că era un oraș militar este Caransebeșul. Aici Sissi se află în vizită oficială împreună cu împăratul Franz Joseph în două rânduri. Se pare că impresia pe care a lăsat-o localnicilor este una deosebită și de aceea oamenii din urbe reușesc să strângă suficienți bani pentru a comanda o statuie. Statuia este celebră pentru că o reprezintă pe împărăteasă, dar are la rândul ei istorie deosebită pe care o veți afla citind rândurile de mai jos.

Statuia a fost definitivată de către sculptorul Ianos Horvay și urma a fi amplasată în centrul orașului Caransebeș în anul 1914, dar datorită începerii primului război mondial, inaugurarea a fost amânată. Poate părea ciudat pentru cei care au cunoștințe de istorie că vă spun asta (repetitio mater studiorum est), dar orașul Caransebeș și întrega regiune a Banatului nu făcea parte din România. România, la acea vreme era alcătuită doar din Moldova și Țara Românească. Banatul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar și de aceea la 1914 găsim comandamente de români implicați în luptă, de partea imperiului. Statuia este realizată din marmură de Rușchița (cea mai mare exploatare de marmură din România; este tot în Caraș-Severin), marmură care a fost donată de patronul de atunci al carierei, Ioan Bibel.

Și totuși, statuia împărătesei nu e una oarecare…

Ceea ce este foarte deosebit la această statuie este că a fost realizată cu acord imperial al lui Franz Iosif, pentru că era nevoie de acesta când se realiza o imagine a casei regale habsburgice. Este cea de-a 5-a statuie realizată cu acest acord imperial (și sunt doar cinci de toate). Dacă celelalalte statui (de la Viena. Budapesta, Corfu, Geneva) sunt stilizate, cea de la Caransebeș o reprezintă pe împărăteasă cât mai aproape de adevăr, adică statuia împărătesei este în mărime naturală; are 1,72 m, exact atât cât avea și Sisi. Chiar și înfățișarea chipului ei este foarte bine redată de către sculptor.

Un an de glorie și alții 60 în neant

După cum am spus, inaugurarea statuii împărătesei a fost amânată până în mai 1918 când s-a dezvelit, iar pentru ca evenimentul să fie cu adevărat o zi excepțională s-au tipărit inclusiv cărți poștale cu imaginea statuii. Durata de ședere a statuii în centrul orașului nu a fost prea lungă. Se constată că în anul 1919, după formarea României Mari, la 1 decembrie 1918, statuia a fost luată și depozitată la vechea primărie a orașului Caransebeș (apropo, cine știe unde este vechea primărie, rugăm să ne spună și nouă :D). De existența ei știm ultima dată în anii 1941-1942, în timpul ocupației rusești a orașului. Oamenii în vârstă spun că rușii ar fi încercat să o distrugă, dar nu știm cu siguranță acest fapt. Ceea ce știm este că de la ocupația rusească și până în anul 2000, toată lumea a crezut că statuia a fost pierdută. În 2000 au avut loc niște lucrări de construcție a unei biserici și a fost din nou găsită, iar astăzi se află în una din expozițiile Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș.

Din păcate, în anii cât a stat sub pământ sau poate în cursul descoperirii ei, statuia a suferit unele „accidente”. Acestea nu sunt grave și cu puțin efort se poate restaura. Eu unul asta aș face.

Apoi aș face un anunt cât clădirea că înăuntru este una dintre cele doar 5 statui cu împărăteasa Sisi aprobate de curtea imperială și singura în mărime naturală!

Pasionații pot cumpăra mini-statui cu împărăteasa Sisi (Elisabeta):

Câteva date despre Sisi sunt publicate în camera expoziției din muzeul bănățean:

În final, trebuie să apreciez efortul și răbdarea muzeografului specialist, Bogdana Branca, căreia îi mulțumesc pentru tot suportul acordat!

Dragi călători, din aceeași serie, nu ratați și povestea foarte puțin știută a statuii „pereche”, cea a lui Franz Joseph.
Ultimul articol din serie vă va arăta ce alte minunății găsiți în același puțin cunoscut muzeu grăniceresc din Caransebeș, stați aproape! :)

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)