În ultimii ani am călătorit nu mult, ci foarte mult. Și după fiecare plimbare, lungă ori scurtă, am învățat câte ceva. Una dintre învățături a venit abia în timp, fiindcă abia după ce vezi suficient de multe locuri poți să tragi și concluzii: ghidul de turism este cel care poate face diferența între o vizită banală și una care îți rămâne în minte, te marchează și poate te mână de la spate să vezi și mai multe.
În primul rând, dacă ne referim la omul care te ghidează și introduce în tainele locurilor vizitate, să știți că expresia corectă este ghid DE turism, nu
ghid turistic. Ghidul turistic este o broșură sau o carte. Așadar, vorbim despre ghizi de turism. Un ghid cu state vechi, George este cel care a încercat să lămurească situația :)Iar ca lucrurile să fie și mai plăcute, precizez că aici nu mă refer strict la ghizii cu atestat, cei autorizați. Mă refer la persoana care ghidează, fie că are patalamaua sau nu. Mă interesează acțiunea în sine, nu hârtia respectivului om. Din partea mea, poate să fie și portarul, dar mai des se întâmplă să fie custodele expoziției ori un muzeograf. Până la urmă și eu plimbasem prin Timișoara zeci, poate chiar sute de români ori străini; pentru a povesti despre oraș nu îți trebuie șapte școli, îți trebuie doar să ai pasiunea acesta, apoi să înveți istoria și poveștile locului.
Unele obiective au ghizi pentru toate grupurile, altele nu au deloc ori au doar la cerere, contra cost. La multe obiective am intrat întâi fără ghidaj, pentru simplul motiv că nu îi acordam importanța cuvenită și nu insistam să avem ghid, iar alteori din motive financiare. Și mi se părea pentru acele vremuri suficient de bine. Intram, mă uitam în stânga, priveam în dreapta, dacă erau plăcuțe citeam și ce scrie pe ele, iar dacă aveam timp și răbdare, mai căutam și în alte surse informații despre ce vizitam în acele momente. Făceam fotografii, poate aflam și trei lucruri despre cele văzute. Iar apoi mergeam mai departe.
Așa am fost la Cetatea Râșnov, am vizitat ce era la vedere, am făcut și fotografii, am râs cu prietenii, dar n-am știut eu ce vizitez. N-am aflat atunci care e valoarea cetății, cine a ridicat-o, de ce, sau că fântâna are un pasaj secret. Dar am vizitat Râșnovul.
La fel am fost și prima dată la Castelul Bran. Am intrat prin încăperi, am citit etichetele și am ieșit aproape la fel de informat cum și intrasem. Adică mai deloc. Dar am vizitat Branul.
Am fost și la salină la Turda. Se lucra exact atunci la modernizarea ei, era în 2008. Am intrat, am văzut. Aici eram în avantaj, existau și texte cu descrieri în anumite zone, era deja vizită pentru grupa mare, pentru avansați ;) Și am ieșit, fiindcă, ați ghicit, am vizitat Salina Turda.
Și au fost și altele, că doar lista nu se oprește aici..
Au trecut anii, iar de-a lungul lor am intrat și în muzee în care am avut ghid. Unul dintre ele a fost Muzeul de la Histria. Am aflat de la alții că s-au plictisit în muzeu, dar eu am trăit cu totul altă experiență acolo. Poate și fiindcă mă interesau cele văzute, dar ghidul mi-a explicat așa frumos tot ce vedeam încât eu cred că și lui i-a plăcut să găsească pe cineva care chiar îl ascultă și ciulește urechile la poveștile lui. Și uite așa aveam să aflu lucruri neștiute, care doar de la ghid le-aș fi putut afla. Sau din cărți, dar mai bine nu! :)
A fost bine cu ghid la Histria, dar încă nu trăisem experiețe foarte intense. Aveam să le descoper mai târziu. Vă voi da doar șase exemple de ghizi care știu să te introducă în temă, care știu să îți arate ce trebuie, se adaptează la ce interese ai și.. te încântă! Și nu glumesc, vă voi da exact acele exemple care ar trebui reproduse în toate locurile turistice din România.
Pentru a liniști orice suflet care ne vizitează aici, vă spun că cei care nu sunt în această listă exclusivistă nu înseamnă că și-au greșit cariera, ci doar că o listă scurtă presupune… anumite limite. Iar pe lista cu șase locuri superb ghidate nu pot fi decât… șapte, că unul e bonus ;)
1. Povestea de la Bran
V-am spus deja că la Bran fusesem fără ghid și nu am văzut mare lucru. Castelul nu s-a schimbat radical în cei câțiva ani trecuți, dar diferența a venit de la ghid. De trei ani lucurile sunt radical diferite, ghidul are o poveste construită în jurul legendelor și istoriei reale. Te plimbă prin veacurile trecute de parcă ar fi fost ieri, apoi mai afli ceva despre Dracula sau despre cum la sosirea primilor turiști străini, localnicii nu știau ce e Castelul lui Dracula; dând și de gustul banilor, au aflat repede că moțul din piatră de pe deal este celebrul castel. Și încă mai câte! Am ajuns cu străinii morți de oboseală și plictiseală, dar am plecat înviorați și cu zâmbetul până la urechi.
2. Casa memorială Topârceanu, Nămăești, Argeș
Ce să spun despre doamna ghid? Este o încântare să o vizitezi în locul unde Topârceanu s-a stabilit alături de soția sa. De la intrare până la ieșire, întreaga vizită este o poezie. O poezie frumoasă de Topârceanu.
3. Prima școală românească, Brașov
Aici ar fi așa multe de spus despre domnul Oltean că aș șterge literele de pe tastatură. Un om rotunjel la față, cu o frunte lucioasă și privirea ageră te primește în pragul Primei Școli Românești, la Brașov. Când începe să vorbească vei face liniște, nu doar fiindcă nu ai cum să îl acoperi, ci și fiindcă în fața pasiunii și cunoștințelor sale trebuie să te faci mic, nevăzut. Este un om al cărui suflet ține un mare muzeu, o mare istorie a neamului românesc, un om care ține și cursuri gratuite de chirilică elevilor brașoveni. Tot el și studiază cărțile rămase necitite de nimeni în ultimele veacuri și descoperite în podul Bisericii Sf. Nicolae, în a cărei curte este și muzeul.
Să vă spun cum i-a fascinat pe străini? I-a așezat în băncile bătrâne de 200 de ani și i-a întrebat din ce țară sunt. Apoi, la fiecare curios a citit din vechea carte de geografie. Așa au aflat și ei ce studiau despre țările lor de baștină învățăceii (ciracii, așa se numeu pe vremuri) brașoveni din secolele trecute. Fascinant!
4. Muzeul arta lemnului din Câmpulung Moldovenesc
Un domn care a suferit un accident vascular, aproape a paralizat, iar după recuperare a trebuit să reînvețe să vorbească, te invită în lumea lemnului. Lemnul, acest material banal, a fost bun prieten omului de-a lungul întregii noastre istorii. Cu pasiune și convingere, ghidul nostru m-a convins să urmăresc aparent un subiect plictisitor. Și bine a făcut!
5. Vizită la Viscri cu Caroline
Satul Viscri a cunoscut prosperitatea abia după ce Fundația Mihai Eminescu Trust a restaurat aproape toate casele și a introdus pe multe dintre ele în circuit turistic. Una dintre ele are Camera Ambasadorilor, un cuib vechi de rândunele pe tavan și obiecte săsești care aveau un rost în viața celor din sat. Povestea bine închegată cu umor, istorie și mult farmec, așa cum o prezintă Caroline, încântă pe oricine. Fotografii de Andreea Zahn.
6. Vizită la anticariatul Grumăzescu din Iași
Dacă ai trecut pragul anticariatului, intri într-o lume aparte. Dar n-ar avea farmec fără cel care a strâns colecțiile de cărți, obiectele vechi și valoroase de pe Strada Lăpușneanu, din Iași. Desigur, vorbesc despre simpaticul Grumăzescu, mare crai la viața lui. Are cam 70 de ani, dar la cum povestește și știe să atragă atenția, cred că roiau multe zâmbete feminine în jurul lui. Iar colecțiile de cărți în miniatură sunt fascinante, mai ales când sunt prezentate de stăpânul lor, cel care la trei noaptea recita la telefon versuri de Eminescu. Da, eu l-am provocat și el a răspuns pozitiv provocării :)
7. Bonus: Expoziția de trenulețe din Sinaia
De câteva luni lucrează acolo și ne-a fost ghid în simpatica expoziție. A făcut un tur plăcut, cu informații, ne-a atras atenția la punctele importante, totul interactiv și interesant. A doua zi scriam articolul și pregăteam materialul de la radio despre trenulețele din Sinaia.
Să nu credeți că un tur de oraș nu e la fel. În Timișoara, dacă nu știi ce să vezi, vei rata o mulțime de locuri care transmit o idee, o istorie sau o poveste frumoasă. Unul dintre ele este monumentul din Piața Libertății – Fecioara Maria sau Sfântul Nepomuk. La fel de ușor vei trece pe lângă catedrală fără să știi că se sprijină pe stâlpi din lemn sau că la subsol are o grozavă colecție de obiecte religioase. Fără să îi acorzi atenție, vei păși pe lângă Pomul Libertății, cine s-ar gândi că are legătură cu revoluția din 1989?
În Sibiu am fost de multe ori. Dar până la vizita din vară cu Adela (ghid profesionist), am zis că am fost des, dar prea multe n-am văzut. Ca să dau doar câteva exemple, atunci abia am aflat că în Sibiu sunt două străzi foarte strâmte, asemănătoare cu Strada Sforii din Brașov, și tot atunci aflam pentru prima dată că în Piața Mare a Sibiului au fost depozite secrete de cereale.
Punem și un strop de oțet?
N-aș vrea să închei înainte de a lasă și câțiva spini, cu locuri care ar trebui să își îmbunătățească povestea ghizilor:
1. Muzeul Secuiesc al Ciucului – Castelul Miko, Miercurea Ciuc
Omului îi place omului să povestească, dar nu ar fi rău de ar povesti ce ne interesa și pe noi. Ne-a plictisit în ultimul hal, nu mai știam cum să îl grăbim. :(
2. Ghizii din autocare
Când pleci la drum lung cu ghizi, ar fi ideal ca ei să fie buni povestitori. Unii sunt, dar în vară am avut ghinionul de ghizi care au atras plângeri din partea întregului autocar. De fapt două autocare. Ne-au povestit despre fabrici părăsite sau falimentare, ne-au povestit despre politicienii corupți, despre gloria comunismului, dar nu ne-au povestit despre Crucea Caraimanului și legătura ei cu Turnul Eiffel. Și când, ghidei i-am spus eu povestea, a refuzat să o comunice întregului autocar, pe motiv că ea nu știe asta și nu spune ce nu știe. Rău nu e că nu a povestit ce nu știe, ci că nu știa un lucru mult mai interesant și care i-ar fi făcut să își amintească de România de fiecare dată când vedeau Turnul Eiffel. Vă amintesc, în autocar eram români și străini, jurnaliști și oficialități (ambasadori și diplomați din ministerele de turism). Aceeași ghizi nu știau nici de depozitele de cereale din Piața Mare a Sibiului.
Mă opresc aici, dar sunt sigur că ar mai fi multe de spus. Voi ce povești cu ghizi aveți? :)
Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Da, cred că ghizii de Alba Iulia ar avea de învățat multe de la Adela. Trebuie să ne întâlnim și să punem colaborarea pe picioare!
Vă pun în contact, mai povestim și când ne vedem personal. Lăsați și un număr de telefon pe privat (Facebook sau email florin@drumliber.ro pentru asta. Și da, cu Adela veți face treabă bună! :)
Îți dau dreptate Florin, ghizii sunt cei care diferența! Eu am rămas cu amintiri tare frumoase de la casa memorială Mihail Sadoveanu din Fălticeni, iar aceste amintiri se datorează ghidului…o doamnă superbă care a știut să ne povestească cu suflet.
E foarte frumos să ajungi în astfel de locuri în care trăiești cu totul altfel vizita. E clar, omul sfințește locul! :)
Ma bucur ca, in sfarsit, cineva atrage atentia asupra diferentei dintre ghid turistic si ghid de turism si nu pot decat sa transmit felicitarile mele. In al doilea rand, trebuie sa spun ca turismul este inca unul dintre domeniile in care lucreaza oameni si oameni, pregatiti mai bine sau mai putin bine. In ce priveste ghizii locali, in speta cei de la muzee, ei fac asta continuu, prezinta un singur obiectiv si nivelul mare de pregatire dovedeste si o experienta. Cei care merg pe trasee, ghizii nationali adica, cei care insotesc grupurile in tara, dar si in strainatate, trebuie sa aiba in vedere traseul pe care pleaca, e bine sa stie cu ceva timp inainte pe unde ajung si sa se documenteze continuu, astfel incat sa nu aiba lacune. Problema este ca, odata un traseu facut, el nu trebuie abandonat, trebuie revazut si recitite materialele documentare. Stiu ghizi care spun „am facut traseul, il stiu”. Nu este chiar asa. Mai este inca o problema de timp, legata de perioada care trece de la instiintarea ghidului de catre agentia de turism, pana la data plecarii. Cu cat timpul este mai scurt, cu atata ghidul are mai putin timp pentru a citi sau reciti informatii pretioase pentru turisti. Si acum intreb: oare cati ghizi stiu ca Turnul Eiffel este construit din piese de otel turnate la Resita si ca Gustave Eiffel a proiectat si a supravegheat constructia podului de cale ferata de la Ungheni – Prut?
Mulțumesc frumos, Mirela. Da, în turism lucrează oameni și Oameni, dar ar fi bine să existe și o selecție naturală, ca cei care lasă în urmă plângeri și sesizări să fie lăsați în spate și să nu mai fie contractați.
E singura metodă pentru a face performanță, iar asta înseamnă că și agențiile trebuie să alerge după oamenii buni, nu doar după cei care se vând ieftin.
Despre Eiffel am scris eu un articol care detaliază subiectul, fiindcă el are mai multe construcții, nu doar podul de la Ungheni. Unele sunt în Iași (sau erau, fiindcă halele s-au dărâmat, dar Hotelul Traian este acolo falnic în centrul orașului), iar la un moment dat era inclusiv mobilier urban proiectat de francez. Iată link-ul: http://drumliber.ro/secretele-lui-eiffel-romania/
FELICITARI Florine ! foarte bine ca ai amintit despre diferenta dintre un Ghid de turism si Ghidul turistic :) m-am „luptat” foarte mult sa „dispara” reclama aceea cu: „Sunt Ghid turistic in..Arad…” ce aparea, ca spot publicitar pe unele canale de televiziune. Si da, sunt ghizi si ghizi…daca nu o faci cu pasiune …nu o mai face. Iar ca mine, mai sunt cu siguranta foarte multi, iar tu esti unul dintre ei. Multumesc din nou, pentru cuvintele frumoase si succes in tot ceea ce faci.
http://www.privex.ro fa-te ghid in 2020! Noi vindem excelenta , dupa 40 de ani de experienta ca ghid! Cursuri autorizate de stat!