Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Update:

Am dreptate că așteptați câștigătorul concursului nostru? :) Felicitări lui Florin Bobu pentru reușita compoziție, împreună cu cineva la alegerea lui va pleca o săptămână la Horezu!

Fiindcă vrem să creăm și să dezvoltăm obiceiul de a călători, vă dăm din când o mână de ajutor prin intermediul concursurilor noastre. În primăvară ne-am plimbat în toată Dobrogea la „Scrie România” cu Cazare Constanta și 2 fete au plecat în Dobrogea beneficiind de același pachet, iar în iulie Laura Popovici a câștigat un pachet (pentru 2) de cazare și masă în Govora.

Horezu

O frumoasă zonă care are pe toate laturile o mulțime de obiective turistice este zona Horezu. Câteva dintre locurile deosebite de văzut le-ați găsit pe Drum Liber (Mănăstirea dintr-un lemn, Mănăstirea Hurezi, Parcul Național Buila Vânturarița, Băile Govora, Mănăstirea Govora, Peștera Muierilor și Polovragi, respectiv Cheile Galbenului și Oltețului), dar lista e mult mai cuprinzătoare și cu ocazia aceasta vă provocăm să vă dați frâu liber imaginației în cadrul concursului „Horezu – un adevărat centru turistic„.

Concurs: Horezu – un adevărat centru turistic
Lansăm acest concurs împreună cu Pensiunea Horezu (reprezentată de domnul Gabriel Tomescu) și Primăria Horezu (reprezentată de domnul primar Constantin Nițu) și punem în joc ca premiu un pachet de cazare (cameră dublă) și masă timp de o săptămână în Pensiunea Horezu pentru cea mai apreciată compoziție (detalii mai jos).
Bonus: Premiul este completat de cursuri de olărit. Totodată câștigătorii vor putea viziona toate etapele realizării unui obiect de ceramică, de la masa de lucru până la pictat și uscat în cuptor.

Câștigătorul sau câștigătoarea va fi ales/aleasă de un juriu format din domnul primar, domnul Tomescu, un reprezentant al unei asociații de turism, un ziarist și cu mine.

Cum particip la concurs?
Scopul concursului este de a vă da drumul imaginației în crearea de povești despre Horezu și / sau frumusețea zonei. Scrie pe blogul sau pe site-ul tău o poveste pe tema „Horezu – un adevărat centru turistic” ce conține text cu poze, doar text sau poze cu comentarii la ele. Povestea poate fi comică, polițistă, de dragoste sau de orice fel. Lăsăm conținutul la alegerea voastră. Ideea din spate este crearea de conținut creativ și pozitiv despre Horezu și publicarea lui pe internet. Alternativ, pentru cei care nu au blog puteți posta creația dumneavoatră ca și comentariu, la acest articol.

Singura regulă este ca articolul vostru să conțină un link spre acest articol (http://drumliber.ro/concurs-horezu-un-adevarat-centru-turistic/), pentru a vă putea contoriza. Dacă vedeți că la comentariile acestui articol nu apare și link-ul spre articolul vostru (ar trebui să se facă automat prin pingback-trackback), adăugați manual un comentariu cu linkul spre articolul dumneavoastră.

Nu ai blog ori site? Foarte ușor îți faci unul pe wordpress.com sau blogspot.com.

DeadlineData limită: duminică 17 octombrie 2010, până la ora 23:59 inclusiv.

Important: fii pe ochii pe drumliber.ro pentru a vedea dacă ai câștigat. Fii pe fază și asigură-te că avem cum să dăm de tine și să îți trimitem premiul. Verifică-ți emailul cel puțin o dată pe zi (inclusiv label-uri Spam în caz de filtrare greșită).

Important: premiul poate fi transferat unei alte persoane! Dacă cumva nu poți merge să beneficiezi de premiu sau vrei să îl faci cadou altcuiva, ne vei anunța și îți zicem cum poți să îl transferi acelei persoane.

Pentru cei care vor să petreacă Crăciunul sau revelionul la alte prețuri decât cele de pe Valea Prahovei, iată oferta sponsorului nostru: Vezi oferta de Crăciun și revelion 2010


Arată și altora
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   
  •   
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)
Cuvinte cheie: , .Articol scris de Florin Arjocu (fondator): vezi detalii despre autor.

35 gânduri despre “Concurs: Horezu, un adevărat centru turistic

  1. Pingback: Castiga o saptamana cazare si masa la Horezu cu DrumLiber.ro « Excursia este o vanatoare de peisaje

  2. Buna ziua,
    Pot posta si text direct, fara a mai face trimitere catre un blog personal?
    Vad ca nimeni nu face primul pas, asa incat voi trimite eu o prima compozitie.Indata ce primesc raspunsul la intrebarea de mai sus.Multumesc.Si succes tuturor!

    Răspunde
    • @Anonimus Dacă întrebarea e dacă se poate pune aici compoziția, răspunsul e DA, poți pune ca și comentariu creația care, cine știe, poate fi câștigătoare.

      Răspunde
  3. Pingback: Castiga o vacacanta de o saptamana la Horezu | Concursuri Online

  4. Pingback: Castiga o saptamana pentru doi la Horezu si cursuri gratis de olarit | Concursuri Online | Superbingo Metropolis | Loto 6/49

  5. Pingback: Concurs: Castiga o saptamana pentru doi la Horezu si un curs de olarit! | Concursuri online

  6. Pingback: Castiga o vacanta de o saptamana la Horezu | Concursuri online

  7. Pingback: Castiga o vacanta de o saptamana la Horezu « Concursuri Online

  8. Pingback: Drumliber.ro te invită la o tabără de olărit gratuită | START UB

  9. ”Multe vor fi vazut pamanturile romanesti de-a lungul timpului si multe vor fi trait locuitorii acestor locuri…Istoria e plina de ”martiri, martiri, martiri”, vorba lui Eminescu, iar cand se mai ridica vreunul din voievozii sau taranii acelor vremuri, indreptandu-si demn coloana inainte de a-i fi taiat capul, era musai sa fie schingiuit, batjocorit sau umilit, pentru a fi dat exemplu urmasilor. Foarte putini au apucat sa-si odihneasca oasele in manastirile pe care le-au tarnosit, dar si mai putini se pot gasi acum pomeniti cu respect de buzele traitorilor acestor vremuri…
    Turcii nu au de ce se mandri cu istoria lor: asedii ale oraselor crestine, siluiri de femei, luarea copiilor in robie, uciderea copiilor voievozilor incomozi…Al nostru Tepes, cu ale sale trageri in teapa, a fost unul din cei care au rupt sirul de voievozi martiri , chiar daca starsitu-i n-a fost in tron, viata intreaga fiindu-i un camp de lupta.Si poate singurul de care nu numai turcii isi aduc aminte…”
    Inchid caietul de notite si ma asez confortabil la una din mese.Sunt pe terasa Pensiunii Horezu, avand in fata Manastirea cu acelasi nume, nu mai departe de acum o saptamana nici nu visam sa am onoarea de a vizita aceste locuri. Lucrarea, din al carui continut v-am citat, este o incercare disperata a mea si a unui coleg de a ne face cunoscuti in lumea aproape necunoscuta a istoricilor moderni. Nu suntem nici mai originali, nici mai destepti decat altii, pur si simplu incercam sa abordam istoria neamului romanesc din alta perpectiva: suntem un neam de martiri. Nici macar ideea nu ne apartine, noi doar cercetam si argumentam, in speranta ca vom fi si acceptati si publicati. Suntem prea tineri si asta nu a fost niciodata un atu. Nu suntem nici macar ”de meserie”, pur si simplu l-am ascultat pe Dan Puric intr-o disertatie extraordinara si, cum prietena mea s-a hotarat pe loc sa dea la Teatru, eu trebuia sa fac ceva sa o impresionez. Initial am vrut sa il combat, dar dupa primele douazeci de voievozi studiati, am recunoscut ca are dreptate si am cerut ajutor in ceea ce cred eu ca va fi o carte de succes. Dupa ce le voi fi scris pe celelalte cinci-sase care sa ia premii nationale si internationale.
    Ideea de a ne deplasa in tara a venit de la mama, cred ca vroia sa mai scape de prelegerile pe care i le tineam in fiecare seara. Sau de noul meu hobby: cititul. Ai mei sunt de parere ca bautura strica mai putin omul decat cititul, din alcool iti pierzi ideile, din citit iti vin altele.Mai bune sau mai rele. Avand in vedere ca pasiunea pentru bautura poate veni si pe cale genetica, am preferat sa imi caut in arborele genealogic o ruda pasionata de citit. Si-a gasit mama un var savant, tata un unchi nascut geniu si mort nebun, iar eu am constatat ca amandoi se trag din aceeasi zona a tarii: Valcea. Si pentru ca la o sticla in plus afli si chestii noi, sunt bucuros sa va comunic ca ma trag chiar din Horezu, desi nu au reusit sa se puna de acord cine a fost primul care a ajuns aici: strabunicul mamei, care era oier sau al tatei, care era lipovean parvenit, adica nu imbogatit, ci casatorit cu o crestina din zona Bistritei.
    Acum nu am altceva de facut decat sa vizitez manastirile, sa port discutii cu turistii, sa mananc bunatatile facute de doamna frumoasa de la bucataria pensiunii si sa-mi caut inspiratia pentru carte. O vad in fiecare seara cum inchide magazinul de suveniruri si pleaca zambind si facandu-mi cu mana, dar inca nu stiu ce chip va lua in cartea mea: domnita, ciobanita, maicuta… Toate i s-ar potrivi , caci trasaturile fetei sale sunt atat de senine si frumoase, incat inspiratia se transforma in transpiratie rece pe sira spinarii de cate ori gura mi se inclesteaza si nu o pot invita pe terasa, alaturi de mine.
    Prietenul meu s-a rezolvat rapid, i-a facut curte fetei unui vecin si mananca in fiecare seara ”in familie”, cica uneori e mai bine sa afli povestile direct la gura sobei, de la localnici. Eu unul il inteleg, ca sufar de aceeasi boala ca si el, dar nu stiu daca imi va ajunge toata vara sa stau aici sa recuperez ceea ce nici unul din noi nu facem: documentare pentru carte.
    O cheama Ana. Stiu asta pentru ca a strigat-o cineva intr-o zi. Am fost de multe ori sa vad expozitia de obiecte din ceramica in care a pus mult suflet, se vede din grija cu care a aranjat fiecare obiect, ca pe o scena de teatru. La intrare este trecutul, istoria locului pastrata in obiecte vechi si sufletul Anei in fiecare ”uau” pe care il aude. E viata ei acolo, e munca ei, e rostul ei in viata. Inauntru este ca intr-o biserica, cu altarul frumos decorat cu farfurii de lut ale mesterilor din zona, cu linistea pasilor carora li se aude ecoul printre ziduri. Inauntru este sufletul Anei, curat, simplu, luminos.
    Ma duc in fiecare zi si ma plimb prin imprejurimi, dar seara mi-o inchei pe terasa, asteptand-o sa vina si sa plece, facandu-mi cu mana de fiecare data. Are un zambet frumos, ca de icoana, iar zambetul meu, exersat in oglinda cu gandul la ea, ma face sa imi aduc aminte de adolescenta. Caci sper ca acest zambet o va aduce mai aproape de mine.
    Ma duc in fiecare seara sa ii vizitez magazinul, ma umplu de linistea din el si de culoare si invat ( a cata oara?) de la nea Fane cum ajunge lutul ceramica. Turistii vin si pleaca, unii cumpara bucati din sufletul Anei si mie imi vine sa alerg dupa ei sa le spun, sa le strig ca trebuie sa aiba grija de ceea ce au cumparat, ca nu e un simplu obiect. Urciorul, farfuria, cana sau ulcica sunt toate facute din suflet de pamant, arse in suflet de foc, pictate cu suflet de om si vandute cu drag de Ana mea.
    In fiecare seara dau mana cu toti si plec inainte sa vina ea. In parcul din oras e o fantana din lemn in care imi inchipui ca aruncand o moneda, o dorinta mi se va implini. Dorinta mea ar fi ca Ana sa isi gaseasca fericirea sau fericirea sa o gaseasca pe ea. Nu mi-o doresc pentru mine, caci simt ca daca nu va fi si Ana fericita, nici eu nu as gasi motiv. Mie imi doresc sa imi gasesc linistea. Sa traiesc pe aceasta buza de rai, sa imi gasesc radacinile lasate neingrijite de ai mei si sa mi le plantez, udandu-le cu zambetele Anei si al meu.
    Dar cum istoria imi demonstreaza ca martiriul este rostul acestui neam, probabil voi sfarsi vara in aceeasi documentare inutila, imi voi incepe viata alaturi de o femeie al carei zambet va pieri odata cu trecerea timpului si o voi incheia zambind inca in oglinda, sub privirile ironice ale nepotilor, in amintirea Anei si a vietii frumoase pe care mi-am imaginat ca a avut-o alaturi de mine.
    Are dreptate Dan Puric! Iubiti frumos si nu faceti sa piara zambetul aproapelui vostru. Nici macar pentru o clipa…

    Răspunde
  10. Orasul Horezu si drumurile pana la el sunt pline de legende si istorii de viata si de moarte. Aici viata si moartea se impletesc intr-un sir infinit de evenimente.
    Binele si raul, viata si moartea, iubirea si eternitatea se contopesc spre eternitate intr-un joc nesfarsit. Cine vrea iubire pura si adevarata, cine vrea sa traiasca cu adevarat, trebuie sa vina in imprejurimile orasului Horezu. Cine va traii putin in aceasta zona nu va dorii sa mai plece niciodata. Barbatii care vor cunoaste frumusetea si farmecul fetelor de aici vor fii vesnic indragostiti. Aici vor gusta un strop de fericire , posibil si nefericire, cat sa le ajunga toata viata. Pentru ca aici se traieste cu adevarat. Aici sentimentele iau proportii astronomice. Cine se indragosteste de o fata de aici este condamnat la moarte sau la nemurire! Dar indiferent de soarta nu va regreta nici macar o secunda! Va traiii totul cu cea mai mare pasiune si intensitate. Aici va gasii un taram legendar si va putea sa asculte povesti de mult uitate si chiar nespuse care il vor marca pentru toata viata. Aici gasesti lumina si intuneric pentru eternitate. Aveti mare grija ce va doriti pentru ca este posibil sa vi se implineasca. Nu va apropiati de fetele din Horezu decat daca aveti sufletul curat. Aceste sunt curate si sfinte. Sufletul vostru se va lumina si curatii pentru totdeauna. Aici sunt urmasele lui Isus si rudele Lui. Sfintele ANA. MARIA SI MAGDALENA au multe surori mai mici. Purtati-va frumos cu ele.
    Aici pamantul este sfant. Pentru ca are in el sangele sfant al locuitorilor acestor meleaguri si al martirilor acestui neam. Lutul din care sunt facute obiectele de ceramica poarta in el puritatea si curatenia sufletului si sangelui acestu popor.
    Aveti grija de obiectele din ceramica pe care le cumparati din Horezu, pentru sunt facute din lut adus din Gradina Edenului. Pentru ca aici este gradina Edenului si aici este Raiul pe pamant. Dar nimeni nu poate sa il vada pentru ca nimeni nu are sufletul pur si curat. Doar cei alesi de Dumnezeu. Pe acestia o sa-i intalniti dar nu veti stii ca Ei sunt cei alesi. Pentru ca nu ve-ti avea ochii deschisi si sufletul pregatit. Deschideti ochii si sufletul. Aveti incredere in Dumnezeu si in ziua de maine. Aici exista o forma foarte rara de energie. Se numeste energie telurica. Aceasta este o energie divina care iese din pamant prin anumite fisuri ale scartei terestre. Acesta energie vindeca orice boala si orice suflet. O veti gasii in apropierea manastirilor din zona, mai ales in zona manastirii Bistrita.
    Aceasta forma de energie se mai gaseste doar in varful Piramidelor Egiptene.

    Răspunde
  11. Orasul Horezu si drumurile pana la el sunt pline de legende si istorii de viata si de moarte. Aici viata si moartea se impletesc intr-un sir infinit de evenimente.
    Binele si raul, viata si moartea, iubirea si eternitatea se contopesc spre eternitate intr-un joc nesfarsit. Cine vrea iubire pura si adevarata, cine vrea sa traiasca cu adevarat, trebuie sa vina in imprejurimile orasului Horezu. Cine va traii putin in aceasta zona nu va dorii sa mai plece niciodata. Barbatii care vor cunoaste frumusetea si farmecul fetelor de aici vor fii vesnic indragostiti. Aici vor gusta un strop de fericire , posibil si nefericire, cat sa le ajunga toata viata. Pentru ca aici se traieste cu adevarat. Aici sentimentele iau proportii astronomice. Cine se indragosteste de o fata de aici este condamnat la moarte sau la nemurire! Dar indiferent de soarta nu va regreta nici macar o secunda! Va traiii totul cu cea mai mare pasiune si intensitate. Aici va gasii un taram legendar si va putea sa asculte povesti de mult uitate si chiar nespuse care il vor marca pentru toata viata. Aici gasesti lumina si intuneric pentru eternitate. Aveti mare grija ce va doriti pentru ca este posibil sa vi se implineasca. Nu va apropiati de fetele din Horezu decat daca aveti sufletul curat. Aceste sunt curate si sfinte. Sufletul vostru se va lumina si curatii pentru totdeauna. Aici sunt urmasele lui Isus si rudele Lui. Sfintele ANA. MARIA SI MAGDALENA au multe surori mai mici. Purtati-va frumos cu ele.
    Aici pamantul este sfant. Pentru ca are in el sangele sfant al locuitorilor acestor meleaguri si al martirilor acestui neam. Lutul din care sunt facute obiectele de ceramica poarta in el puritatea si curatenia sufletului si sangelui acestu popor.
    Aveti grija de obiectele din ceramica pe care le cumparati din Horezu, pentru sunt facute din lut adus din Gradina Edenului. Pentru ca aici este gradina Edenului si aici este Raiul pe pamant. Dar nimeni nu poate sa il vada pentru ca nimeni nu are sufletul pur si curat. Doar cei alesi de Dumnezeu. Pe acestia o sa-i intalniti dar nu veti stii ca Ei sunt cei alesi. Pentru ca nu ve-ti avea ochii deschisi si sufletul pregatit. Deschideti ochii si sufletul. Aveti incredere in Dumnezeu si in ziua de maine. Aici exista o forma foarte rara de energie. Se numeste energie telurica. Aceasta este o energie divina care iese din pamant prin anumite fisuri ale scoartei terestre. Acesta energie vindeca orice boala si orice suflet. O veti gasii in apropierea manastirilor din zona, mai ales in zona manastirii Bistrita.
    Aceasta forma de energie se mai gaseste doar in varful Piramidelor Egiptene.
    Tot pe aceste meleaguri ve-ti gasii o infinitate de plante medicinale. Flora si fauna din imprejurimi va ofera o infinitate de remedii naturale pentru orice suferinta ati avea. Trebuie doar sa va deschideti mintea si sufletul. Incercati sa va documentati si sa aflati mai multe, cat mai multe si mai ales direct de la sursa. Aici, pe aceste meleaguri binecuvantate de catre Bunul Dumnezeu este cu adevarat Raiul de pe pamant. Dar am o veste foarte proasta pentru aceia care considera ca raiul si fericirea inseamna doar bani, masini scumpe si femei frumoase. Pentru acestia nu exista nicaieri fericire si implinire. Spune-a Isus ucenicilor Lui ca acolo unde este averea omului, acolo este si sufletul omului. Si mare dreptate avea. In goana nebuna a omenirii pentru bunastarea materiala se uita cu totul de implinirea spirituala, se uita bucuria de a da viata si de a ocrotii viata. Exista multi oameni care aleg sa isi mai cumpere o masina, sa isi mai faca o casa de vacanta sau o vila, in loc sa isi faca o familie, sa dea viata unui copil, sa isi ajute un frate sau o sora aflata in suferinta. Nu sunt adeptul pomenilor nici pe departe. Exista o infinitate de persoane care au profesia de cersetor si castiga de cel putin zece ori mai bine decat aceeaia care sunt milostivi si le dau de pomana. Din punctul meu de vedere cersetoria ar trebuii interzisa prin lege iar oamenii ar trebuii sa nu mai intretina aceste persoane care nu fac decat sa intinda mana, sa ceara si sa primeasca. In acesta tara minunata care este Romania sunt foarte multi care doar cer si li se da. Fara nici un efort sau sacrificiu. Doar cer si li se da. De asemenea sunt si foarte multi oameni obisnuiti sa dea. De teama de a nu supara cumva pe cineva, ei dau. Dau mita, spaga, atentii si plocoane, pomeni si asa mai departe. Iar ceilalti primesc fara nici o jena.
    Oameni buni, incetati sa mai dati de pomana si sa hraniti acesti paraziti. Ei sunt doar smecheri care traiesc pe spinarea dumneavoastra. Mai bine ajutatii pe fratele, sora, mama, tata, bunicul, bunica, vecinul, prietenul dumneavoastra. Ajutati doar oamenii pe care-i cunoasteti foarte bine si stiti ca intr-adevar au nevoie de ajutor. Nu mai dati de pomana la toti smecherii pe care nu-i cunoasteti pentru ca nici ei nu va vor cunoaste vreodata. Pentru acestia nu veti fii decat niste Fraieri.
    Daca va doare ceva nu mai dati fuga la Farmacie si va indopati cu medicamente. Toate aceste sunt doar otrava. Orice otrava intr-o anumita doza este un medicament si orice medicament in doze foarte mari se transforma in otrava. Orice medicament trateaza o boala so provoaca o alta. Folositi farmacia lui Dumnezeu adica farmacia naturii. Natura ofera remedii si leacuri pentru orice boala. Cutati-le si le veti gasii. Medicamentele de sinteza, adica cele din farmacii au fost create in scop comercial. Pentru a produce bani si profit. Interesul producatorilor si comerciantilor de medicamente precum si al medicilor si asistentilor, in marea lor majoritate este acela ca dumneavoastra sa fiti vesnic bolnavi si sa platiti vesnic. Pentru ca asta conteaza pentru Guvernanti si Adminstratie, pentru toate retelele comerciale si pentru toti cei care traiesc de pe spinarea consumatorilor. Ca acestia sa fie obligati sa consume si sa plateasca. Sa plateasca. sa plateasca si iarasi sa plateasca. Natura si Dumnezeu au lasat omenirii tot ce are nevoie. Dar omenirea in goana dupa bani si avere a transformat natura si fiinta umana. Intoarceti-va oameni buni la natura si la Dumnezeu. Cautati linistea din apropierea manastirilor din Horezu si imprejurimi. Cumparati de aici un vas din lut ars si preparati mancarea in el. Incercati sa preparati fasole in oala de lut, preparata la foc mic si foiarta bine. Incercati sa mancati sanatos. Doar hrana proaspata fara chimicale si conservanti. Mai spuneti o rugaciune innainte sau dupa masa si viata dumeavostra va fii mult mai buna. Trece-ti in vizita prin Horezu, merge-ti la obiectivele turistice din zona, cumparati o icoana cu Sfantul Grigore Decapolitul si unul sau mai multe vase din ceramica de Horezu. Acestea va vor umple casa de bucurie si pace sufletesca. Lasa-ti usa sufletului deschisa pentru Dumnezeu si fiul sau Isus, iar acestia vor intra si va vor fii vesnic aproape, indiferent ce viata va va pregatii si oferii! Multumitii Lui Dumnezeu si pentru bine si pentru Rau. Acesta este calea catre mantuire si catre viata vesnica! Si nu uitati un mic amanunt. Raiul si iadul sunt aici pe pamant si puteti face parte din ele acum si aici, in acesta viata. In Horezu si mai ales in imprejurimi este Raiul pe pamant. Dar este un Rai divin si nu il pot vedea decat cei care cred cu adevarat ca acesta exista. Dumnezeu este in tot si in toate! Inclusiv in viata ta cititorule! Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata. Faceti voia lui Dumnezeu si toate se vor adauga voua! Fiecare in felul lui. Nu trebuie sa faceti pomeni, trebuie sa va rugati! Veniti la manastirile din Horezu si va rugati. Dar trebuie sa stiti ca tot atat de bine puteti sa va rugati si mergand pe strada sau in timp ce va culcati sau munciti. Orice ruga veti spune Dumezeu o va auzii si asculta! In ascuns si pe cai nestiute decat de El va va si ajuta! Dumnezeu sa va ajute! Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa binecuvanteze Romania si zona Horezu impreuna cu toata suflarea din aceasta zona minunata! De asemenea Dumnezeu sa dea sanatate, suflet curat si minte luminata carmuitorilor acestei Tari si acelora care temporar sunt la conducerea destinelor din zona Horezu. Pentru ca sa vrea si sa poata face tot ce este mai bine pentru poporul Roman si in particular pentru locuitorii din si de pe langa Orasul Horezu.

    Răspunde
  12. Mancarea e mancare, oriunde ai manca-o! Painea e paine, oriunde ai fi, in varf de munte sau pe malurile Dambovitei. Oamenii sunt aceiasi, cu bune si rele, fie el New York sau Cluj. Cerul e la fel, marea e la fel, ploaia este aceeasi, aici si oriunde in lume. Dar a fost ceva care ne-a tinut uniti de-a lungul timpului si ne uneste in continare, acel ceva care ne si deosebeste de altii totodata: credinta crestina.
    Sunt multi crestini in lume, dar niciunde asa de crestini ca la noi. Am construit biserici si schituri in timp, dar pacatuim cu vorba, cu gandul sau fapta in prezent. Nu tinem sarbatorile cu sfintenie, dar continuam sa gandim crestineste si sa omenim straini care ne ies in cale. Nu patram obiceiuri, pe care de multe ori nu le mai intelegem, dar duminica e duminica si suntem la biserica. Nu coasem, nu spalam, nu calcam duminica, dar avem timp sa ne barfim vecinii pe la garduri. Nu ne invatam copiii ”Tatal nostru”, dar ne suparam pe preotii-profesori ca nu tin mereu orele de religie din scoli. Nu ne aducem aminte sa ne sarbatorim martirii crestini, dar stim cand e ziua blondei lui Bote sau a lui Adi de la Valcea. Nu uitam de Paste si de Craciu, dar in general il asociem cu o traditie, nu cu o traire insufletitoare de Duh Sfant.
    Am construit biserici si schituri multe si frumoase si traim totusi acea viata de crestin pe care ni-o imanigam de ajuns prin vizitarea de locuri sfinte si aprinderea de lumanari pentru cei trecuti in nefiinta. In zona Olteniei sunt multe locuri in care Dumnezeu pare ca s-a pogorat pe pamant, dar nicaieri ca in Horezu, o pajiste plina de flori sfinte pe care calatorul nu le ocoleste.
    Hurezi, Bistrita, Arnota. In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Ne inchinam si ne rugam in gand pentru rezolvari marunte ale unor treburi lumesti, cand am putea sa ne cutremuram in fata maretiei ce ni se permite prin intermediul unui singur simt: cel al vazului. Daca am elibera toate celelalte simturi deodata, oare ce am fi? Ce am trai? Traim si simtim insa atat cat ni se permite, dar greaua rasuflare a trecutului incarcat de sange si lacrimi o ai in sira spinarii, te bantuie acest trecut amintindu-ti ca tu, muritor, vei mai fi fost poate prin acele locuri prin stramosii tai.
    Trecute vieti de doamne si domnite au fost petrecute in cusatura de straie manastiresti, departe de chinurile trecatoare ale razboaielor, departe de tradari si capete taiate. Au renuntat la tot si au ajuns in genunchi in fata icoanelor, sperand ca prin truda lor vor sterge pacate ale trecutului. Dar ca si azi, uitand de ganduri bune, ne aruncam in viata ca-ntr-un iaz, curatindu-ne de murdarie si cumuland o alta.
    Ne zboara mintea, e libera ca pasarea cerului si nimeni nu vede cat de periculoasa e aceasta libertate. Azi esti aici, citind si gandind, maine esti acolo, petrecand si uitand. Ne intoarcem la cele ale pamantului cu usurinta cu care ne spalam mainile dupa o treaba murdara, ne intereseaza mai mult din ce-i facuta ceramica din Horezu decat din ce e facut omul.
    Din lut sunt ambele mestesugit create, suflandu-se suflet si dandu-le culoare prin picurare de truda si rabdare. Si, ca si omul, nici o oala nu seamana cu alta. Si, ca si omul, daca are vreo imperfectiune sau vreo spartura, se da deoparte, nu se amesteca cu celelalte.Si, ca si omul, moale la inceput, dar de ce inainteaza in varsta tot mai tare si mai greu de modelat, oalele mari sau inalte sunt si mai greu de manevrat, nu te lasa sa le stapanesti decat atat cat vor ele.
    Istoria curge prin puncte, serpi, pesti si pomi, iar huhurezii transformati in cocosi devin simbolul luptei cu timpul. Ii, ciubare din lemn, copaite, icoane, piei de miel argasite si stergare, toate impodobesc festiv micile magazine de vandut traditie

    Răspunde
  13. (continuare, scuze pentru nedorita intrerupere)
    Si, oriunde ai fi, mancarea e mancare pana o pui intr-o farfurie de Horezu, dupa aceea altfel va fi casa si altfel va fi masa: imbelsugata, de va fi farfuria decorata cu un pom incarcat. Si painea-i paine, pana o vei servi-o pe un platou taranesc cu pesti urmarindu-se in cursa nebuna. Bine si rau, saracie sau bogatie, dupa cum bun sau rau o fi sufletul celui ce iti pune trupul lui Dumnezeu pe masa.
    Cerul e curat, aerul e pur, mintea e curata, sufletu-i curat! Bine ai venit in Horezu, calatorule!

    Răspunde
  14. Targul
    Mici, carnati, bere, suc, vata pe bat, praf, pulpe de pui, fum, tigari, larma, bani, marfa, pantofi, cersetori, cutite, tigai, oale, struguri, mere, biciclete, roti, clesti, ciocane, ace, bice, lazi, cutii, fuste, tarani, tigani, domni de la oras, domni de la tara, tarani de la oras, caini, cai, tiribombe, carusel, trenulete…
    Cam asta ar descrie foarte pe scurt orice targ din Romania, de Sfanta Maria, de Sfantu’ Ilie, de Ziua Recoltei…La cel de Sfanta Maria Mica, de la Costesti, adaugu multa, multa culoare, muzica si dansuri antrenante.
    Tiganii sunt oameni care stiu sa se distreze, dar si sa-i faca pe altii sa se distreze. Lautarii lor sunt renumiti in lumea intreaga pentru pasiunea cu care interpreteaza si traiesc muzica, ei ard in maini instrumentul pe care au exersat ore intregi de mici copii si il transforma intr-o explozie tulburatoare de lacrimi la sfarsit.
    Tiganii sunt oamenii clipei, traiesc la maxim, nu cu jumatati de masura, tot ceea ce le ofera viata, bune sau rele. Petrec chiar si cand moare cineva. Petrec si puradeii care abia invata sa mearga pe picioare.
    Targurile sunt lumea lor, in care totul se desfasoara dupa regulile lor, iar cel de la Costesti este un fel de Paste si Craciun intr-o singura zi. Se imbraca in straie de sarbatoare, isi scot salbele la inaintare, isi scot frumusetea fiicelor la vedere, totul se ofera privitorilor cu generozitatea regilor care se coborau la nivelul oamenilor de rand doar o data pe an.
    Fetele lor exprima multumire, aurul lor arata bunastare, ochii lor stralucesc la vederea frumusetii si culorii din jur. Cepul butoiului de vin cade, petrecerea poate sa inceapa. Ochii curiosilor se itesc pe langa corturi, unde parintii isi negociaza casatoria copiilor intr-un viitor apropiat, dar acesta este un secret care se dezvaluie doar dupa iesirea copiilor mana in mana.Nimeni nu ii intreaba cati ani au, nimeni nu stie daca doresc asta, totul se traieste dupa regulile tiganilor si tot dupa ele se si moare. Batai, intreceri de forta fizica, concursuri de interpretare muzicala, alegeri de miss piranda, toate se desfasoara intr-un scenariu bine definit, completat de la an la an de noii veniti la targ. Masini de lux, scaune imparatesti, corturi pline de obiecte lucioase, completeaza acest tablou al unei etnii vechi ce nu se lasa asimilata de cei printre care traiesc. Caci traditiile lor sunt pastrate cu sfintenie, sunt traite si simtite, nu doar respectate pentru ca trebuie…
    Avem ce invata de la tigani, daca luam doar partile lor bune. Iubirea, sub orice forma, a vietii, a oamenilor de langa tine, a muzicii si dansului, a vremii si vremurilor…
    Si daca nu ma credeti, mergeti doar o data la Costesti, langa Horezu, departe de televiziunile avide de senzational.Va promit o explozie a simturilor, o impresionare si o uimire totala pe care o veti cauta apoi an de an. La Horezu.

    Răspunde
  15. se spune ca de sarbatori,oamenii sunt mai buni,mai iertatori,mai iubitori….de sarbatori vezi sufletul omului.cu totii asteptam,cu emotii,sa gasim o mica atentie oricat de neansemnata ar fi…este momentul cand aflii ca insemni ceva pt cineva,sa simti ca exista iertare…am fost la bucatarie sa pun pt fiecare micile atentii ce le cumparasem si am simtint ca mi se strange inima..Mioara aliniase inclusiv ghetutele mele si atunci m-am gandit ca daca erai aici sigur le facea cu crema si le alinia si pe ale tale.iti luasem si tie ceva sperand ca o sa fii aici cu noi dar n-a fost sa fie asa.o sa spui ca am tipat la tine si de aceea nu ai venit….eu nu cred ca este asa….ne complacem in minciuna..hai sa vorbim deschis despre cum sunt eu,despre cum esti tu din punctul meu de vedere…deci…poate uneori am limba ascutita dar am un suflet bun,ma apasa greutatile care se pun pe spatele meu(tre sa le stiu pe toate si sa le fac pe toate) si uneori explodez dar imi trece si o iau de la capat dar sa trecem peste asta si sa vorbim de tine.in mare esti un om bun dar ai destule defecte si tu si cel mai mare este ca iti place sa demonstrezi si sa fii considerat ca esti cel mai bun in tot ce faci(cu orice pret);iti place sa fii liderul(sa ti se ofere sinceritate,sa decizi si pt cel de langa tine ce este mai bine,sa nu iese nimeni din cuvantul tau,etc);esti foarte egoist chiar si in iubire(nu iubesti decat daca te simti tu bine daca nu se incheie imediat).sa te bucuri ca la acest capitol nu seman cu tine si ca chiar daca am pornit mai greu in aceasta relatie iubirea mea a fost in crestere si cu dorinta de stabilitate…te-am iubit chiar daca a trebuit sa renunt la a visa;te-am iubit chiar daca ai fost dur cu mine si chiar daca am stiut ca iubesti mai mult libertatea si nu-ti plac angajamentele pe termen lung.un singur lucru nu-mi place la tine:faptul ca nu oferi ceea ce ceri si ma refer aici de sinceritate si iubire…
    dar tu stii mai bine ce este bun pt viata ta si ce vrei de la viata.iti doresc sa-ti gasesti jumatatea care o meriti si care te va face sa te simti implinit(chiar daca aceasta este Geo sau Mandy cum naiba se numeste ;dar asa este viata ;iubesti si suferi ptr o persoana fara sa vedem ca langa noi este altcineva care isi doreste sa ne faca fericiti).DACA MA IUBEAI ERAI CU MINE IN SEARA DE MOS NICOLAE(barbatii care iubesc isi considera propriile femei,la ceas de sarbatori,tot niste copii iar noi femeile nu ca am fii capricioase cerand cadouri ci avem nevoie si de aceste gesturi de certutudine ca suntem iubite).LA MULTI ANI DE MOS NICOLAE!…asta a fost.

    Răspunde
  16. @NU CONTEAZA
    Daca ti se parea ca ne plictiseam, sa stii ca te inseli. Pacat ca cineva poate sa isi bata joc de ceilalti fara sa aiba si mustrari de constiinta. Eventual dureroase. Nu vreau sa cred ca cea mai mare distractie a ta este baterea campilor pe net, daca ai fi alocat timpul necesar postarii unor inutilitati pe acest site pentru o creatie adevarata, scrisa de tine, am fi fost toti mai castigati.
    Te rugam ca pe viitor sa ne lasi in pace daca nu ne respecti!

    Răspunde
  17. Horezu – un adevărat centru turistic

    De mic copil mi-au plăcut frumusețile României, zonele deluroase și de munte unde puteai respira aerul curat fără tot felul de impurități. De fapt în acea vreme aerul și mediul ne erau așa de poluați ca și acum când toată lumea se gândește doar la interesele proprii nu și la natură.
    Din păcate viața nu mi-a oferit posibilitatea de a putea umbla și vedea toate frumusețile patriei, rămânând orfan de la vârsta de un an și jumătate nu m-am putut bucura de o copilărie fericită așa cum o aveau alți copii.
    Dar am muncit, m-am „luptat”, am și cântat și așa am reușit să cutreier multe zone frumoase din țară. Am fost pe valea Gurghiului, pe valea Mureșului, pe valea Oltului, în zona Vâlcei, în Bihor și Mehedinți și în multe alte zone montane etc.
    Pasionându-mă de mic copil lucrările de artizanat din lemn, am fost atras și de alte lucrări artizanale, incusiv de olăritul care se practica pe valea Mureșului, prin împrejurimile orașului Miercurea Ciuc.
    Plăcerea mai mare am simțit-o atunci când fiind trimis la „ACȚIUNEA 7000” am reușit să ajung de foarte multe ori și la HOREZU, dar să și colind toată zona cu frumusețea ei și putând admira „pe viu” dragostea cu care meșterii olari plămădeau lutul iar din mâinile lor „fermecate” ieșeau adevărate opere de artă mult îndrăgite de excursioniști, de vizitatorii care treceau prin zonă și, în general, de toți iubitorii operelor din lut. Am renunțat atunci la toate plăcerile vieții numai ca să pot vedea obiectele și meleagurile la care am visat de mic copil.
    Și nu mi-a părut rău deoarece HOREZU și împrejurimile lui erau un adevărat „centru” turistic, erau atâtea frumuseți naturale de văzut, atâtea mănăstiri și biserici construite din cele mai vechi timpuri și cu o arhitectură unică la noi, peisajele parcă te chemau să vii ca să le vezi și să le cutreieri de la un cap la altul și tot nu te săturai privindu-le.
    Tot a doua duminică plecam de la Tg. Jiu și ne îndreptam în grabă ca să colindăm iar și iar pitoreștile locuri ale artei și măiestriei meșterilor și plămăduitorilor lutului dorind să le „furăm meseria”, iar când reveneam seara acasă încercam să facem ceeace am văzut că făceau bătrânii locurilor vizitate.
    Mi-am dat seama atunci că fiecare meșteșug are secretele ei, fiecare obiect de artizanat poartă în el dragostea și priceperea omului, a meșterului care l-a făcut și i-a dat „puterea” de a răzbi în marea familie a artei tradiționale românești.
    Acea perioadă petrecută în zona Tg. Jiu – Horezu a fost pentru mine ca o școală în care am învățat să prețuiesc arta tradițională românească , dar în același timp să doresc ca să și construiesc ceva care să rămână în urma mea atunci când „mă voi stinge ca umbra, ca vântul și ca … fumul” .
    Așa că am realizat o serie de obiecte de artizanat din lemn în miniatură pe care le-am postat pe internet și care pot fi văzute la adresa (linkul): http://iorga.sunphoto.ro/Artizanat_din_lemn
    Voi reveni și cu alte amănunte din această pasiune a mea, artizanatul și mânuirea condeiului.
    Gheorghe Suciu – Nădlac, Arad, România

    Răspunde
  18. Rog administratorul sa stearga ce a scris cel pentru care nu conteaza..Pt mine conteaza si timpul in care scriu asta si mai ales timpul in care trec paginile pana sa ajung la ceea ce este de citit

    Răspunde
  19. Imi cer scuze si rog la randul meu administratorul site-ului sa stearga materialul care deranjeaza pe laur si pe neica nimeni adica ” anonimus”.
    Nu comentez calitatea materialelor postate de mine. Aprecierea apartine cititorilor. In legatura cu faprul ca Dl laur pierde timp pentru ca sa ajunga nu stiu unde, nu pot sa comentez decat faptul ca am speranta si certitudinea ca nu isi doreste sa fie singur pe aceasta pagina web. De asemenea vreau sa asigur pe absolut toata lumea ca nu am scris cu intentia de a avea un castig, cu atat mai putin de a castiga acest concurs! Factorii de decizie pot sa aleaga pe cine vor. Eu sunt legat sentimental de zona Horezu si imi doresc din tot sufletul prosperitate si fericire pentru toate vietuitoarele acestui tinut si pentru toata suflarea de pe acest pamant, lasat de bunul Dumnezeu. Ideea de a posta mai multe articole avand diferite subiecte este aceea de a atrage trafic si vizitatori. Am considerat ca acest blog are menirea de a promova interesele din zona turistica Hoarezu, iar acest lucru se poate realiza si prin Marketing online. Chiar daca sunt subiecte care nu au legatura cu orasul Horezu, faptul ca aceste articole se gasesc pe aceasta pagina de promovare a zonei Hoarezu, indirect se transmite ca si mesaj ” subliminal” (cine nu stie ce inseamna sa caute in dictionar ) ideea de zona turistica frumoasa si care trebuie vizitata. Si mai este ideea de a incita la dezbateri publice pe acest site, pentru a da viata site-ului, iar cine scrie sau citeste sa gaseasca aici subiecte interesante si de ce nu amuzante. Ideea este ca cititorii sa recomande prietenilor diverse articole postate aici. Nu cred ca trebuie sa scriem balade vesele si triste sau poezii personale pe care nu le intelege nimeni. Mai utila ar fii o dezbatere publica despre zona Horezu. Ce este acum, ce a fost si ce ar trebuii sa devina. Din cate cunosc eu Primarul actual a facut foarte multe lucruri bune de cand a preluat conducerea si trebuie felicitat. De asemenea cred ca ar fii interesant ca locuitorii Horezului sa isi spuna parerea si mai ales sa vina cu idei constructive si realiste. Doar prin implicarea tuturor se poate realiza ceva cu adevarat frumos, util si care sa ramana posteritatii in memoria acestor timpuri si a vremurilor prin care trecem cu totii. Parere mea personala este aceea ca nu avem alta cale decat sa muncim cu totii cat de mult putem! Va doresc o zii buna si nu mai fiti tristi! Nu va fura nimeni premiul si nici coronita!

    Răspunde
  20. @admin
    Subscriu la cele propuse de Laur, sa ramana in concurs doar cine trimite texte ce respecta atat regulamentul, cat si pe ceilalti concurenti si, implicit, cititorii.Multumim!

    Răspunde
    • Nu am intervenit până acum și poate că trebuia, dar am lăsat lucrurile să meargă natural. La jurizare nu vor participa anunțurile care nu sunt pe tema concursului, așa că rog pe @Nu contează să posteze anunțuri la subiect. Ideea nu e să fie multe comentarii care nu au de-a face cu tema propusă, ci să fie câteva, de calitate. Mulțumesc. Următoarele mesaje ale tale le voi modera.

      Răspunde
  21. Atestat documentar într-un hristov aparținând domnitorului Vlad Călugărul din anul 1487, care pomenea de satul Hurez, astazi orasul cu acelasi nume se poate mandri cu o populatie de peste 6000 de locuitori . Plimbandu-te la pas pe strazile micului oras de provincie, adunand rimurile vietii in ultimele raze de soare din acest an, simti trairea acestor pamanturi cum iti pulseaza sub pasi. Auzi freamatul de veacuri a istoriei si sunetul cuhurezilor din padurile apropiate, pasari care-au imprumutat candva numele lor acestui oras. De oriunde ai parcurge traseele transhumantei si drumurile haiducilor care-si strigau dorul din saua cailor inspumati, sau ai cobori pe drumul sarii , ajungi in Horezu, unde te apasa linistea contemporana a unor oameni pasnici care te saluta firesc chiar daca nu esti de prin partea locului: oltenii de Valcea. Imbujorati si –n plina armonie cu vremea si vremurile, multi dintre ei isi duc traiul din mestesuguri mostenite din strabuni. Oierii inca vand branza si lana, olarii vand produsele ceramice necesare în gospodăriile rurale. Altii, incearca sa asigure modernitatea locului adaptandu-se unor ocupatii si indeletniciri care cer multa carte si pricepere. Dar si unii si altii, sunt buni gospodari care se bucura de recolta gradinilor proprii sau de multimea animalelor din batatura. Pentru ca orasanul de Hurezu poate si reuseste sa-mpace viata cu pamantul asemenea bucuriei unui blestem din strabuni.
    Vantul adie fara curaj prin rugina ultimelor frunze si-ti simti sufletul bucurat de frumusetea unor meleaguri stapanite inca de datini si obiceiuri ce-si au originea dincolo de vreme: ceramica de Hurezu a carui emblema, cocosul de hurezu, a dat numele unui festival al zonei cu o traditie de peste 40 de ani. Anual, timp de trei zile, mesterii olari isi expun aici, tehnica de prelucrare a lutului in diversitatea formelor si a simbolurilor imprumutate din lumea animala si vegetala. Fiecare vas sau strachina isi spune povestea impletind in ea starea de spirit si gandul celui care le-a nascocit in forma si culoare.
    Strabati la pas dealurile din jur asezate ca niste hatisuri de umbre intretesute si simti picaturile de ploaie care strabat timpul ca sunetul surd al unor viori. Vantul rece de toamna ne urmareste pasii prin vatra satului, la poalele muntelui Capatanii, unde Constantin Brancoveanu, domn martir, a construit Manastirea Horezu prin anii 1690, o recompunere a artei si maestriei poporului roman pana in acel timp, si de o asemanare izbitoare cu Manastirea Curtea de Arges. Aflata sub hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena“, monumentul se afla in patrimoniul UNESCO. Linistea si armonia din jur te fac sa simti cat de aproape este Dumnezeu aici, la portile unui prezent puternic ancorat in chemarea unor vremuri de altadata. Ascunse sub umbrele arcadelor sfantului lacas, icoanele iti redau speranta si demnitatea intru trecut, prezent si viitor laolalta. De altfel, intreaga zona dintre Horezu si Ramnicu Valcea este tesuta cu manastiri si schituri unde oamenii locului isi deschid usa sufletului si unde, dupa o calatorie prin muntii si dealurile din imprejurimi, poti sa-ti alini truda cu o cana de vin fiert intr-o seara mohorata de toamna.

    Răspunde
  22. “Horezu – un adevărat centru turistic”

    5 septembrie 1487 Anno Domini. Este inceputul existentei unui “colt de rai”, inscris in documente de voievodul Vlad Calugarul. In anul 1968 este declarat urbe. Este numit Horezu, un loc aparte in care – Dumnezeu, oamenii, traditiile, obiceiurile, olaritul, tesatoritul, pictura, sculptura, credintele – coexista armonios intr-o cultura a vietii in stilul specific zonei. Dumnezeu este prezent aici prin ctitoria voievodului martir Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti, lacas de cult care are o istorie de patru secole, loc sfant in care maicile inalta rugaciuni si multumiri pentru sanatatea si prosperitatea oamenilor, pomenind sfintii si enoriasii care au contribuit prin sacrificii la construirea edificiului care adaposteste sfintenia, si mare loc de pelerinaj pentru turistii care vin aici la Manastirea Horezu sa gaseasca raspunsuri sacrosante si sa-si marturiseasca propria credinta. In contemporaneitane, mai exact in anul 1993, Manastirea Horezu a intrat in patrimoniul UNESCO, iar localnicii se mandresc cu faptul ca insusi Printul Charles al Marii Britanii a poposit 3 zile intr-o chilie aici la ctitorie. O bijuterie spirituala colorata in alb care aminteste de trecut, de prezent si de viitor tuturor celor care ii calca pragul. Oamenii locului sunt cei care insufletesc orasul Horezu prin propria lor existenta, prin pastrarea si cinstirea cu demnitate a traditiilor si obiceiurilor mostenite testamentar prin viu grai si prin cuvinte scrise in operele carturarilor nascuti si crescuti in polisul valcean. Indeletnicirile specifice zonei – pomicultura, olaritul, tesatoritul manual, pictura religioasa, sculptura, exploatarea si prelucrarea lemnului, cresterea animalelor – reprezinta identitatea valcenilor. Cea mai de seama dintre toate este arta olaritului, arta deprinsa si exprimata de mesterii populari in creatiile lor – vasele de lut – care reprezinta blazonul istoriei si traditiilor pictate si incrustate in oalele puse la ars care dainuiesc si povestesc despre Olt, despre Valcea, despre lume. Mestesugul modelarii lutului, la Horezu, isi are inceputurile cu multe secole in urma, in asa numitele “vase de rand” stropite cu pete de culoare, vase care erau scoase la vanzare in targuri, si care mai tarziu, erau folosite in ritualurile de pomenire a mortilor. Simbolurile incastrate in ceramica horezeana (ex: „taiere” – farfurii intinse, strachini si urcioare) sunt reprezentate de cocosul de Hurez, de sarpe, de peste. Cocosul de Hurez este un simbol omniprezent in traditia oltenilor, cocotat pe casa cu scopul sa cante victoria luminii, sa alunge spiritele rele, intunericul noptii, somnul, si el – cocosul – a devenit o emblema, o marca recunoscuta de ceramistii din intreaga lume. Olarii din vechime spuneau ca, “daca vrei sa fii un mester bun, trebuie sa fii ager precum cocosul, iscusit precum sarpele si rabdator ca pestele”. Alte simboluri folosite in ceramica de Horezu sunt inspirate din natura: bradutul (semnifica nemurirea), trifoiul care reprezinta norocul…etc. „Cocosul de Hurez” a devenit un renumit targ de ceramica populara romaneasca, o adevarata academie a olarilor, care se organizeaza anual din 1971, loc unde se intalnesc olarii din Sud-Estul Europei, timp de trei zile. In perioada 4-6 iunie, 2010, a avut loc cea de-a 40-a editie a traditionalei manifestari culturale. Un eveniment pur romanesc in cadrul caruia olarii din Horezu au expus arta lor de a modela mestesugit lutul in creatiile proprii, unice, bine definite prin forma, decor, tehnica si coloristica. Oamenii care vor sa-l descopere pe Dumnezeu pot veni in zona Horezu, sa viziteze ansamblul monastic Hurezi, Manastirea Bistrita, Manastirea Arnota, Manastirea Surpatele, Manastirea dintr-un lemn, Manastirea Jgheaburile, Manastirea Polovragi, Manastirea Govora, Schitul Patrunsa. Si daca vor ajunge in aceste locuri luminate, se vor mult bucura. Iar daca vor sa cunoasca istoria si traditiile zonei valcene, pot vizita Complexul Muzeal Maldaresti ce cuprinde Muzeul Etnografic, culele Greceanu, Duca si casa memoriala I.Gh. Duca, prim-ministru al tarii in anul 1933, Biblioteca oraseneasca “Ada Orleanu”; pot admira monumente de arhitectura in ansamblul format din strazile Casa Ceramistilor, Constantin Brancoveanu-Primarie, Complexul vechi …In septembrie 2010, conducerea urbei Horezu a inaugurat centrul istoric al localitatii, parcul central si un centru de informare turistica, cu ocazia sarbatoririi a 523 de ani de atestare documentara a orasului. Deci, iata ca turistii pot simti pe viu atmosfera locala din Horezu. Iar daca vor sa experimenteze olaritul, pot vizita Centrul de Ceramica din Olari – cel mai important centru de acest tip din Romania, loc unde mesterii olari modeleaza si decoreaza propriile creatii pe care le ofera spe vanzare doritorilor. In plus, turistii care viziteaza minunata zona a “Olteniei de sub munte”, se vor bucura de activitati recreative prin inima muntilor, pe trasee montane spre culmea Muntilor Capatanii, pe Cheile Bistritei, pe masivul calcaros Buila-Vanturarita supranumit „Piatra Craiului din Oltenia”. Si turistii se vor fi uimit cand vor fi vazut pesteri create de natura precum: Pestera Liliecilor sau Pestera lui Grigore Decapolitul, Pestera Ursilor, Pestera Polovragi, Pestera Muierilor..etc. Aerul puternic ozonat de munte ofera momente unice de inspiratie profunda turistilor aflati la inaltime in cautarea frumusetii si linistii in depresiunea Hurezi, oras-targ incarcat de istorie si traditii pur romanesti. Da, marturisesc ca mi-ar placea sa vad si eu “voievodala ctitorie a Brancoveanului, unind intre zidurile ei de renastere romaneasca Biserica sfanta si palatul si chiliile monahale, precum si vestitul cocos ca un simbol al orgoliului oltenesc de sub munte, dar si al unei arte intemeiata pe bulgarele de lut, izvodita de mainile domnesti ale olarilor ce au nemurit cu numele meseriei lor numele unui sat întreg, sunt pecetile de har ale Hurezilor sub un cer care incepand din iunie te lasa noaptea sa atingi stelele ca si cand ar fi mere varatice si nu-ti ramane decat sa le culegi si sa le vari in san..” ( Dinu Sararu, renumit romancier, publicist și dramaturg, nascut in comuna Slatioara, Valcea).

    Răspunde
  23. compozitia mea pentru concursul „Horezu, un adevarat centru turistic”

    Lovestory in Horezu

    Horezu este un oraș micuț, e drept,
    Dar eu îl cunosc și mi se pare cochet.
    Căci cu multe prilejuri l-am vizitat
    Și prin magazinele lui micuțe am colindat.
    Aici, dimineața când răsare soarele,
    Îți pare că e un paradis in plină floare.
    Asta vara;și iarna, când ninge,
    Frmusețea Horezului alb te atinge.

    Odată, în această metropolă in miniatură,
    Am cunoscut o interesantă figură.
    De fapt, era un băiat,
    Frumos, deștept și în facultate intrat.
    Ne-am cunoscut și imediat ne-am îndrăgit,
    La o bere în oraș, când am ieșit.
    Afară era vară-o vară cumplită,
    Să-i pună pe oameni la umbră, menită.

    La teme de vacanță reciproc ne mai ajutam
    Și, sub apus de soare, împreună pe străzi perindam.
    Noaptea stăteam sub roiuri de stele
    Și admiram constelațiile sezoniere.
    Când la orizont ne-am uitat de departe,
    Am știut ca nimic nu ne mai desparte.
    Ne-am mai plimbat câteodată sub clar de lună,
    Parcă trăiam amândoi o adevărată minciună.

    Dar a venit toamna cu nouri bogați
    Iar școala incepea chiar de marți.
    Astfel, trebuia din visare să ne trezim,
    Să ne luăm rămas-bun, să ne despărțim.
    Căci niciunul nu eram din Horezu:
    Eu-din Pitesti, el din Sibiu.
    Cu el, pe vecie, nu puteam să stau,
    Obligațiile noastre nu ne lăsau.

    Dar Horezu, oraș cochet
    Și cu magazine berechet,
    Ne-a făcut o surpriză frumoasă.
    Când trebuia să plecăm fiecare acasă,
    La o intersecție, o femeie bătrână ne opri
    Și ne-a spus că noi doi ne vom căsători.

    Astfel, cu inima impăcată,
    Ne-am luat rămas-bun încă o dată
    De la oraș și de la iubire,
    Sperând la o viitoare fericire.
    Dar atunci, pe moment nu am avut inspirație
    Să îi cer o legitimație,
    Ca să îl găsesc în cartea galbenă,
    Să știu măcar cum îl cheamă.

    Răspunde
  24. Se pare ca toti au lasat la sfarsit ce este mai bun.Felicitari!M-ati determinat sa ma apuc sa scriu o noua si ultima poveste…sper sa apuc sa o trimit pana la orele 23…

    Răspunde
  25. Imi place descrierea lui Florin Bobu. Foarte documentata, desi ca stil de scriere ar mai fi trebuit s-o prelucreze putin… Foarte buna mi se pare si cea a Mihaelei Dragomir ca stil. Succes in concurs!

    Răspunde
  26. Draga Florin Bobu, subscriu si eu la cele spuse de Mara, pentru mine esti oricum castigatorul concursului.Poate ne spui si noua pe unde te-ai documentat, ori lucrezi intr-un domeniu care ti-a favorizat acumularea de cunostinte, ori esti ghid turistic, ori…Felicitari!
    ps: astept si eu un weekend cu soare…

    Răspunde

Spune-ți părerea!

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong> 

necesar