Puncte tari: aleile pavate de-a lungul râului Olănești, izvoarele minerale pentru tratamente, izvorul 3bis (apă normală potabilă), Biserica lui Horea (adusă din Apuseni, de la Albac), Piatra Scrisă, traseele spre Parcul Național Buila Vânturarița și pentru cei interesați de istoria și viața monahală – mănăstirile și schiturile din zonă (Schitul Iezer, Schitul Pahomie, Schitul Pătrunsa, Mănăstirea Frăsinei – accesul sus la mănăstire este permis doar bărbăților); un alt punct tare e că de la Olănești se organizează plecări alte locuri frumoase (TransAlpina, Transfăgărășan, diverse mănăstiri, peșteri, etc.) – vedeți la poze traseele.
Citește mai departe

O decizie de astăzi m-a făcut să zâmbesc, dar nu ironic, ci în sens pozitiv.

Sunt mutat în București de cam un an de zile și constat în fiecare zi că Bucureștiul este mult în urma orașelor din Ardealul extins (numesc așa Transilvania + Banat) în domeniul turistic. Vă dau câteva motive pentru care am rămas cu această impresie și în final câteva modificări petrecute în ultima perioadă care aduc un suflu de schimbare pozitivă:

  • Transportul în comun nu este integrat, cele 2 regii trăgeau fiecare în direcția în care le convenea. Dacă în Timișoara puțini oameni nu compostează un bilet, în București puțini compostează. Până și în Viena am văzut controale mai dese ca în București, aici ultimul văzut a fost în urmă cu un an (fără glumă). În Timișoara am prins controale la 6 dimineața, la 11 seara și deseori în orele prânzului.
  • Dacă vă uitați pe harta metroului o să vedeți că s-a dezvoltat haotic, fără o strategie coerentă. Noile linii continuă această idee. De ce? Cei care ați fost la Viena știți că de la aeroport există un tren subteran de viteză, special pentru turiști. Drumul este foarte rapid, dar evident că și prețul este pe măsură. Desigur, cei care sunt mai informați pot să ia metroul normal, care deși trece prin 2 zone, tot este mult mai ieftin decât acel tren. Destinația ambelor mijloace de transport: centrul orașului, fără schimbarea trenului. În București, după noile linii va trebui să schimbi 2 sau chiar 3 metrouri ca să ajungi în centru. Asta la un oraș mai mic ca și suprafață decât Viena.
  • Turistul nu are la dispoziție hărți serioase cu orașul și cu liniile de transport. Cam în orice oraș turistic din Europa o să găsești gratuit la orice hotel decent harta simplă, turistică a orașului. În București infocentrul turistic din gară ba are, ba nu are hărți centru, din pasajul de la Universitate (de când am scris articolul, s-a deschis unul oficial) este mai mult închis, iar dacă e deschis, nu e îmbietor deloc, oamenii stau acolo pitiți încât nu știi dacă e cineva înăuntru.
  • Călătorul nu știe programul mijloacelor de transport în comun. După ora 21, autobuzele și troleibuzele încep să se retragă. Desigur, în stație nu ai habar de acest program, nu știi dacă mai bine un autobuz ori ba, nicidecum să știi când vine următorul. După ora 22.45 statul în stație deja e riscant, în loc să fie previzibil, el este un joc de noroc. Toate orașele mari din Ardealul extins au astfel de programe ale mijloacelor de transport în comun. Iar traseul este afișat în fiecare stație. Eu dacă sunt turist, de unde să știu unde merge troleibuzul 66 sau tramvaiul 41? În unele orașe știi chiar și când vine autobuzul/tramvaiul/troleibuzul următor.
  • O altă problemă a Bucureștiului e faptul că fiind oraș mare, schimbi mai multe mijloace de tranport pentru a ajunge la destinație. Călătorul nu este nicicum stimulat să composteze, nu are posibilitatea de a plăti o călătorie și să o folosească un timp mai lung, care cuprinde 2-3 mijloace de transport necesare unei deplasări. Am auzit de o idee ca în Cluj să se implementeze sistemul din vestul europei, ca o compostare să fie valabilă un număr de minute, nu doar pe un mijloc de transport. Sunt curios dacă se va concretiza.
  • Personal mă deranjează și faptul că nu primesc nicio reducere prin faptul că încarc mai multe călătorii pe cardul Activ. Pun 10 călătorii și plătesc prețul standard la fiecare validare. Practic am plătit în avans și am împrumutat RATB, dar nu am niciun avantaj din acest lucru.
  • Un alt dezavantaj este că, spre deosebire de Viena și cam orice oraș serios turistic, nu ai abonamente rentabile pentru toate nevoile: există un card de o zi, dar nu sunt cele pentru 3 sau 7 zile. În Viena este foarte scump să plătești individual fiecare călătorie, dar dacă stai 4 zile ieși foarte bine cu o cartelă de 7 zile.
  • Stațiile nu au harta mijlocelor de transport și a orașului. Turistul se gândește: unde sunt? unde trebuie să ajung? Cum?
  • Lucrurile de mai sus fă fac să îmi imaginez că o întâmplare de acum vreo 3-4 luni când un australian trebuia să mă viziteze dar nu s-a descurcat cu mijloacele de transport în comun este foarte posibil să nu fie singulară. Practic Bucureștiul nu are o strategie turistică (și) în ceea ce privește transportul populației și a turiștilor. Ba chiar m-am exprimat că este un oraș anti-turistic.

    Citește mai departe

    Vă spunem de o inițiativă faină care ar putea atrage și alți doritori: cine vrea să dea o mână de ajutor la reconstrucția refugiului Piscul cu Brazi din Parcul Național Buila-Vânturarița, este bine-venit în această lună pe cărările Builei, în județul Vâlcea. Rog doritorii să foloseasca numărul de telefon din finalul articolului.

    Programul:

  • 2-5 Iulie – achiziția și transportul materialelor la baza traseului
  • 6 Iulie – instalarea taberei voluntarilor
  • 8-10 Iulie – Tabara principala 1 pentru transportul materialelor
  • 15-17 Iulie – Tabara principala 2 pentru transportul materialelor
  • 20-23 Iulie – Tabara de refacere a refugiului
  • 23-24 Iulie – Amenajarea și inaugurarea refugiului
  • In perioada 6-24 Iulie voluntari din Asociatiile Kogayon si Bouworde vor fi in permanenta in tabara din Poiana Piscul cu Brazi si vor asigura transportul materialelor necesare si sprijin la reconstructia refugiului. Sunt bineveniti si alti voluntari.

    Citește mai departe

    Pe când scriam partea mea a articolului despre autostop București – Cluj-Napoca am găsit o problemă în Google Maps care mi-a dat ideea pentru un articol cred eu foarte util oricui pleacă la drum: o comparație între Google Maps, Yahoo Maps, Bing Maps, Viamichelin, Ovi Maps si Openstreetmap.

    Recomandare:

    Pentru rute mai avansate, calculate pe drum, ideal e să folosiți un GPS. Folosesc un aparat portabil Garmin eTrex din categoria „On the trail” și sunt sigur că un aparat de calitate te poate scoate din încurcătură. PS: între timp Garmin a lansat hărțile noi, mult mai detaliate și cu multe îmbunătățiri. Citește aici.

    Citește mai departe

    Update 19.08.2012 – Update la hărți – RO.A.D. 2012.40 a ieșit din cuptor. Iată principalele modificări:

  • Încă 17.241,53 de kilometri de drumuri.
  • Județele cele mai câștigătoare sunt Vaslui, Iaşi, Caraş-Severin şi Hunedoara.
  • Au apărut în premieră autostrada A3 între București și Ploiești cu legătura de la Snagov, autostrada A2 completă, inclusiv segmentul Cernavoda-Medgidia cu legătura de la Valea Dacilor, continuarea centurii A4 și legatura la A4 din Ovidiu, pasajul subteran Ștefan Gușe-Oituz din Bacău, pasajul rutier suprateran din Craiova, pasajul subteran de acces la Prisma-Hornbach de pe DN1 din Balotești, pasajul subteran de acces la Carrefour Tom din Ovidiu, podul rutier nou peste Cibin din Sibiu, străpungerea Popișteanu Cristian din București, accesul la centrele comerciale Maritimo din Constanța și Lidl din Fălticeni, legătura Coresi din Brașov precum și multe cartiere rezidențiale de dată recentă
  • 38 (treizeci și opt) de sensuri giratorii apărute între timp.
  • Modelul 3D cu Biserica Evanghelică Fortificată din Biertan.
  • Granițele, componența şi denumirile parcurilor și rezervațiilor naturale din România au fost și acestea reactualizate după cele mai noi limite publicate de Ministerul Mediului în 2011.
  • Elementele de detaliu ale cetăţii de epoca fierului de la Herneacova, ale așezărilor fortificate e-neolitice ale Culturilor Precucuteni de la Târpești – Râpa lui Bodai, Culturii Cucuteni de la Ruginoasa – Dealul Drăghici, Culturii Vădastra de la Vădastra – Dealul Cișmelei, Culturii Ceramicii Liniare de la Isaiia – Balta Popii, ale cetății de epoca bronzului și dacică de la Năeni – Zănoaga, ale cetăților dacice de la Pietroasele – Gruiu Dării şi de la Todirești – La Șanțuri.
  • Anunțul oficial este aici, iar aici este lista completă de modificări.
  •  

    Update 2, 20.05.2012 – mici completări și corecții (RO.A.D. 2012.30.1):

  • S-a corectat o întrerupere cauzată de un z-level incorect pe DJ687 la nord de Hunedoara (L34-082).
  • Au fost adăugate niște sensuri unice noi, numere poștale și restricții de manevră în Timișoara (L34-079), numere poștale în Barbu Văcărescu și clădirea The Lakeview (București) (L35-125).
  • Citește mai departe

    Magiunul de Topoloveni a primit în 8 aprilie 2011 distincția de Indicație Geografică Protejată Europeană iar astăzi a fost evenimentul public oficial de sărbătorire și lansare a noii etichete. Este primul produs românesc cu acest titlu, în acest moment fiind în lucru mai multe dosare. Sperăm că peste câțiva ani lista cu aceste titluri onorifice să fie mult mai lungă.

    Cu ocazia evenimentului de astăzi am putut afla o serie de povești despre începuturile magiunului de la Topoloveni, care se pare că a fost produs pentru prima dată în 1914. Iar actualii proprietari au crezut în 2001 că au cumpărat de fapt linia de producție de conserve, așadar habar nu aveau că au devenit proprietarii unei mărci de magiun. :)

    Oamenii responsabili de succesul brandului de la Topoloveni au fost invitați în fața noastră de către doamna Bibiana STANCIULOV (director general), apoi ceilalți vorbitori s-au întrecut în a lăuda produsul (și asta pe bună dreptate). De la domnul doctor Gheorghe MENCINICOPSCHI (director la Institutul de Cercetări Alimentare) am aflat că banala prună, dacă e din soiul potrivit, conține tot atâția antioxidanți câți are un pumn de afine. Și lista e lungă, printre cele care merită menționate ar fi și Borul, element care e destul de greu de găsit în mancărurile actuale. Procesul prin care se fabrică magiunul de Topoloveni încearcă, atât cât permite de știința în acest moment, să fie cât mai puțin distructiv pentru componentele naturale ale prunei. Conținutul de fibre al magiunului (coajă prunei, etc.) este foarte sănătos pentru eliminarea toxinelor din tractul digestiv (zică-se că cine consumă multe fibre nu are probleme cu cancerul de colon). Ba chiar ar fi potrivit și diabeticilor fără probleme grave, aportul energetic fiind mediu.

    Citește mai departe

    E tare usor sa convingi, sa impresionezi sau sa vinzi cand ceva e deja cunoscut. La fel de usor cum este sa vezi frumusetea de mai departe si prea putin pe cea de sub ochii tai. Dealurile, satele care ne inconjoara sunt de multe ori locurile cele mai putin cunoscute. Rareori ne amintim nume sau sa putem descrie ce se afla in vecinatatea noastra. Atunci cand ne vin prieteni in vizita ne gandim cu greu la ceea ce poate fi facut in zona. Ne trezim prea usor cu ” daca am fi acolo sau dincolo” pe buze: „Ce sa faci, daca nu stam si noi in Brasov sau Sinaia; acolo as avea ce sa-ti arat, pe cand aici….!”

    Aici are si el povestea lui, frumusetea lui, istoria lui. Afirmatia nu e noua, intrebarea care se pune, insa, este: Vrem sa vedem, vrem sa descoperim, vrem sa ne cunoastem pamantul pe care calcam zi de zi? sau mai bine lasa…ca e mai usor sa zici ca la noi in sat sau la noi in oras nu e nimic de vazut. Sa ma duc eu la mare la greci, ca in taul de pe vremea romanilor nu e fain sa te scalzi.

    Cati dintre noi nu au avut surpriza sa-si descopere locurile natale sau adoptive prin ochii altora veniti in vizita? „Asa frumos e la noi la muzeu?! No, ca n-am stiut. De maine ma duc si eu.”

    Citește mai departe