http://drumliber.ro/cetatea-si-monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi/ 150 000+ de km în călătorii. Ce e de văzut în România. Deschide ochii. Wed, 16 May 2012 10:49:02 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.2 http://drumliber.ro/cetatea-si-monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi/#comment-1680 Blogul de vacante » Blog Archive » Redescopera Romania – A treia zi prin Dobrogea Tue, 07 Sep 2010 15:14:31 +0000 http://drumliber.ro/?p=3134#comment-1680 [...] Despre aceste doua obiective am mai scris pe blog, noi vizitandu-le si anul trecut, dar puteti gasi informatii utile si aici. [...] [...] Despre aceste doua obiective am mai scris pe blog, noi vizitandu-le si anul trecut, dar puteti gasi informatii utile si aici. [...]

]]> http://drumliber.ro/cetatea-si-monumentul-tropaeum-traiani-adamclisi/#comment-789 larisa Thu, 25 Mar 2010 00:10:27 +0000 http://drumliber.ro/?p=3134#comment-789 Citindu-te, ma incearca un amalgam de nostalgie, admiratie, invidie (e o rezultanta directa a admiratiei), dorinta... dorinta de drumuri libere... Brusc, m-am simtit nascuta intr-un Botosani luciferic si studenta intr-un Cluj redevenit cetate medievala. Acelasi lucru l-am resimtit si vara trecuta, cand am fost voluntara la proiectul “Clujul are farmec puls si identitate", proiect care a si-a propus sa le aminteasca clujenilor ca sunt “oameni ai cetatii", ai unei cetati care se vrea inca aparata. In ziua evenimentului propriu zis s-au facut desene pe asfalt cu diferite monumente ale Clujului, trupe de mimi si oameni pe catalige au facut din strazi scene, iar cantaretii de muzica folk au strans in jurul lor trecatorii care au uitat pret de cateva minute ca sunt trecatori. Totusi, ma intreb daca avem nevoie de “evenimente" ca sa nu ne simtim niste simpli trecatori. Marturisesc ca am fost in Dobrogea, dar nu in Dobrogea ta, asa cum ai descris-o tu. Imi compensez regretul de a nu o fi vazut astfel cu bucuria de a vedea oameni cu pasiuni care nasc alte pasiuni, oameni care functioneaza ca niste indicatoare rutiere in itinerariile altor oameni. Eu cand spun “Dobrogea", ma gandesc la capitala tarii si la cea a marii. Ma gandesc la rosul macilor tolanit in lanuri, ma gandesc la genele soarelui curbate la rasarit si unite la apus, la iubiri vesnice “de-o vara" ... Si astea pot deveni istorie, nu?:)) Citindu-te, ma incearca un amalgam de nostalgie, admiratie, invidie (e o rezultanta directa a admiratiei), dorinta… dorinta de drumuri libere… Brusc, m-am simtit nascuta intr-un Botosani luciferic si studenta intr-un Cluj redevenit cetate medievala. Acelasi lucru l-am resimtit si vara trecuta, cand am fost voluntara la proiectul “Clujul are farmec puls si identitate”, proiect care a si-a propus sa le aminteasca clujenilor ca sunt “oameni ai cetatii”, ai unei cetati care se vrea inca aparata. In ziua evenimentului propriu zis s-au facut desene pe asfalt cu diferite monumente ale Clujului, trupe de mimi si oameni pe catalige au facut din strazi scene, iar cantaretii de muzica folk au strans in jurul lor trecatorii care au uitat pret de cateva minute ca sunt trecatori. Totusi, ma intreb daca avem nevoie de “evenimente” ca sa nu ne simtim niste simpli trecatori. Marturisesc ca am fost in Dobrogea, dar nu in Dobrogea ta, asa cum ai descris-o tu. Imi compensez regretul de a nu o fi vazut astfel cu bucuria de a vedea oameni cu pasiuni care nasc alte pasiuni, oameni care functioneaza ca niste indicatoare rutiere in itinerariile altor oameni. Eu cand spun “Dobrogea”, ma gandesc la capitala tarii si la cea a marii. Ma gandesc la rosul macilor tolanit in lanuri, ma gandesc la genele soarelui curbate la rasarit si unite la apus, la iubiri vesnice “de-o vara” … Si astea pot deveni istorie, nu?:))

]]>