Lut, apă și foc, de ele ai nevoie pentru a face ceramică. În județul Suceava, la zece kilometri de Rădăuți, pe marginea pârâului Sucevița, lângă mănăstirea cu același nume și nu departe de Putna, găsim comuna Marginea, singurul loc în care se mai face ceramică neagră. Nu degeaba o numim ceramică neagră de Marginea.

Roata olarului, cea adusă se pare de celți cu câteva sute de ani înainte de sosirea romanilor, se învârte parcă fără pauză în atelierul familiei Magopăț. Lutul moale se transformă după întregul rit, într-un obiect de artă. Asta veți găsi la Marginea, nu doar vase și ulcele, ci artă, ceramică decorativă sau de „lux”, așa i se putea spune pe vremuri.

Meșterii locali au pornit în anii 1500 de la o nevoie simplă de a oferi mănăstirilor din zonă vase pentru stocarea mâncării, dar au dus acest meșteșug mult mai departe.

Eu am avut plăcerea să le calc pragul și să aflu câteva dintre secretele meșterilor olari. După cum știți, ceramica populară este în general roșiatică. Doar cea din Marginea este neagră, dar cum se face să fie neagră?
Vă spun eu: în timpul coacerii la cuptor, la un moment dat știut doar de meșteri, cuptorul se închide. Vasele se vor coace în continuare în fum, iar fumul intră în lut. Încet, încet, acesta va da culoarea neagră a vaselor.

Pe vremuri, coacerea se făcea în cuptoare îngropate în pământ, astăzi lucrurile sunt puțin modernizate, se folosește și cuptorul electric. Și uneori se aduce și lut prelucrat în secuime, de calitate superioară, exact așa cum fac și olarii cu pretenții din Horezu.

Iată ce frumos descria procesul de fabricație unul dintre meșteri:

Noi uneam gândul cu frământarea în acelaşi boţ de lut, ca nimeni să nu le desluşească, ori să le separe, le acopeream cu un model inspirat din natură, iar după ce ardeam vasul ştiam dacă este bine sau rău. Pentru că, vasele născute din patimă şi gânduri negre, plesneau sau se ciobeau.”

Eu am întrebat pe doamna Magopăț cum se fac decorațiunile striate. Am primit mai mult decât un răspuns, o demonstrație live:

De-a lungul istoriei, au fost și perioade mai grele. La începutul comunismului, roata olarului a fost interzisă iar ceramica neagră de Marginea nu s-a mai produs pentru câțiva ani. Ca să nu se întoarcă împotriva regimului, a fost permis apoi olăritul și s-au creat cooperativele meșteșugărești. Acolo se vindeau vasele create pe roata olarului.

Astăzi, la Marginea, familia Magopăț a dus înainte tradiția și chiar a creat o bună afacere. Sute de vase și zeci de modele sunt expuse și încântă ochiul trecătorului. Este singurul mod prin care meșteșugul poate dăinui și de acum încolo, iar la cum arată realitatea, cred că are viitorul asigurat. Așadar, la Marginea, vom găsi mult timp de acum încolo lut, apă și foc!

Vouă cum vă place ceramica neagră de Marginea? :)

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Alătură-te conversației

2 comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Un ghid profesionist care încântă prin povestea sa
Ghidul de turism – diferența dintre o vizită extraordinară și una banală

În ultimii ani am călătorit nu mult, ci foarte mult. Și după fiecare plimbare, lungă ori scurtă, am învățat câte...

Închide