Eram pregătit psihic de lungul drum, eram cu speranțe mari și cu gândul la weekendul ce va urma. Plecam din Timișoara seara târziu, plănuind să călătoresc fară întrerupere, ca dimineața să mă prindă la București. Așa câștigam și timp, și rezolvam încă un lucru: ajungeam la prima oră, că Bucureștiul nu e oraș în care să ajungi noaptea dacă ești singur și nu ai popas acolo (e greu de străbătut, nu există transport nocturn). După doar câteva minute de stat la locul de ocazie oprește o furgonetă, era Cristi, șofer de cursă lungă care mă recunoscuse și intenționat a oprit să mă ia. Foarte mișto! Și după ce îi povestesc unde merg, dă un telefon și mă rezolvă și cu a doua parte a drumului, din Craiova până la București. Și mai mișto!

Era cel mai simplu drum spre București pe care îl poate avea cineva care merge cu autostopul, și pe lângă faptul că nu am așteptat nici o mașină, am mai avut și un șofer de nota 11 cu care am avut ce povesti multe ore, ba chiar am putut continua poveștile de data trecută. După întâmplarea asta am schimbat și nr de telefon și am temă de casă, un mic studiu pentru Cristi. Uite cum pleci de acasă fără nici un gând și ajungi să construiești ceva neplanificat.

De pe drum deja am stabilit că dimineață mă voi întâlni cu Elena și din București vom continua drumul spre Constanța împreună. Dar să nu fie pre rapidă plecarea, am fost pe la Universitatea Carol Davila și pe la prânz mergeam spre ultima stație de metrou de lângă A2. E greu să îți imaginezi cât am râs (foarte mult) până a trebuit să plecăm fiindcă un nenea a vrut să ne ducă la Constanța :)

Cu Răzvan stabilisem că ne auzim când ne apropiem de Constanța, și deja de pe drum am aflat adresa. Aveam cazare la Constanta chiar în Piața Ovidiu, numărul 13, scara B, apartament 13, etajul 4. Cum lumea oricum nu știa să ne îndrume, ne învârtim ca orbeții printre blocurile din Piața Ovidiu, și după ce nu găsim blocul ne spune Răzvan că e bloc 14, îl aveam scris greșit :D


Casă, dulce casă
Tanti de la 14 ne dă cheia, și intrăm în apartamentul magic. Un hol mic dădea în camera de zi cu bucătărie inclusă. Loc luminat, aranjat simplu, cu bun gust. Canapeaua extensibilă de la Ikea se potrivea foarte bine în decor. Mai departe încă un hol lega această cameră de baie și dormitor.
Aranjat modern și dotat cam cu tot ce ai nevoie (ulterior am aflat de ce nu e aragaz – Constanța are gaz doar în anumite zone), inclusiv internet wifi și televizor în fiecare cameră; apartamentul avea să ne fie casă pentru următoarele zile.

După ce vine și Răzvan, plănuim zilele următoare: sâmbătă mergem la Adamclisi să vedem monumentul Tropaeum Traiani, cetatea de la Adamclisi. De acolo mergem spre mănăstirea și peștera Sfântul Andrei, cel care a propovăduit creștinismul pe meleagurile românești; nu ne oprim și ajungem mai departe, spre mănăstirea Dervent cu ale sale sculpturi; de acolo o luăm spre nord și vedem mănăstirea în cretă de la Basarabi/Murfatlar, trecem pe la cetatea Axiopolis de la Cernavodă și mergem spre cetatea Capidava. Se arată o sâmbătă plină! Duminică vom fi pe coasta de răsărit, dar pe lângă cetățile de 2000 de ani (Histria, Enisala), vom opri și la ceva modern: centralele eoliene din Dobrogea. După cum veți vedea în episoadele următoare, planul se va mai schimba din mers.

Și că ziua nu era încă gata, nu puteam lăsa valurile să ne aștepte și de la apartament, în 5 minute, am ajuns la faleza cazinoului și prin ploaie am admirat puterea mării dezlănțuite. Valurile se spărgeau de țărm, iar acolo unde mașinile erau parcate chiar lângă marginea falezei, apa mării se amesteca împreună cu apa de sus, delicat pe ele, așa cum presară un bucătar sarea în bucate.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Pe când doamnele și domnișoarele primeau mărțișoare, de 1 martie, eu plecam din Brașov cu direcția Sighișoara. Era urmată întrevederea cu Alina, dar și un tur al cetății pe care eu o văzusem prima dată în 2005, chiar în timpul festivalului medieval.

După acești ani nu prea mai țineam mare lucru minte, dar știu ca în una din piețe am făcut la vremea respectivă un scurt curs de dansuri medievale și mi-a plăcut. Acum nu urma să dansez, dar eram nerăbdător să văd cetatea. Așteptam să retrăiesc prima vizită, să compar și să sedimentez amintirile.


Prima impresie pe când coboram din mașină a fost: „arată mult mai bine decât mă așteptam”. Cetatea era luminată și se vedea bine de la distanță. Primii pași au nimerit calea bună, apoi cu scurte indicații am ajuns spre o alee pietruită ce urca dealul. Intuiția îmi spunea că doar la cetate poate duce, mergeam la sigur.

Trebuia să ajung la Turnul cu Ceas, iar gândul meu era să întreb pe cineva când ajung sus. Cum treptele mă duceau chiar lângă turn, nu a mai fost nevoie. Asta a fost bine, fiindcă eram singurul om pe stradă :) Nu mă așteptam să fie pustie strada, aceasta a fost prima mea surpriză pe care cetatea mi-o prăgătise.

 

3 lucruri care îmi plac la Sighișoara:

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Lipsesc diacriticele fiindca nu sunt instalate pe acest calculator; este singurul lucru care mi-a lipsit din Linux-ul pe care l-am folosit zilele acestea. Voi corecta textul cat de curand. Multumesc.

Zilele acestea am fost la Brasov si am putut sa revad orasul de la poalele Tampei, cu centrul vechi foarte frumos si turnurile vechii cetati. De data aceasta imi erau gazda Tudor, un amic cunoscut mai demult prin intermediul CouchSurfing, pe cand era in Canada. Salut pe aceasta cale si pe prietena lui, Vasi, careia ii urez nastere usoara!


Inca de ieri trebuia sa intalnesc doi prieteni ai gazdelor mele, pe Similia si sotul ei Dan, dar o sedinta mai lunga decat s-a preconizat a amanat intalnirea noastra. Mi se spusese ca sunt doi oameni foarte faini, ca sunt „cool” si de-abia asteptam sa ii cunosc.
Timpul a trecut si iata ca in aceasta seara lucrurile s-au intamplat. Asa am trait o seara linistita in Brasov, cu povesti despre Couchsurfing (prescurtat CS) si intamplari traite prin sistemul CS cu Similia, ambasador CS in Brasov. Daca inca nu stiti ce e CS-ul, va amintesc ca e reteaua globala prin care poti fi musafir la mai mult de un milion de oameni. Este o experienta absolut fenomenala, asa mi-am demonstrat ca multiculturalitatea de care avusesem eu parte pana in acel moment (participasem la foarte multe evenimente cu tineri din zecile de tari din Europa prin intermendiul BEST) putea fi depasita foarte usor. Foarte lejer, intr-o seara am fost in acelasi loc din Viena oameni din o multime de tari din toata lumea, de varste diferite, cu procupari si ganduri diverse, dar pe care ne unea un gand: calatoria si trairea de noi experiente.

Similia povesteste cu drag trairile ei in cadrul CS. Fiecare experienta traita de ea in „sistem” te convinge si mai mult ca momentele in care il foloseste sunt foarte faine si ii aduc un plus vietii. Judecand dupa felul in care povesteste, cu siguranta ii face mare placere sa fie alaturi de CouchSurfing zi de zi; presupun ca si faptul ca a cazat zeci de oameni din toata lumea la ea acasa e o dovada a aceluiasi lucru. Daca are o dezamagire e faptul ca in Romania sunt prea putini oameni implicati in CouchSurfing.

Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Notă: Închei cu aceste povestiri seria de 3 articole despre autostop, articole în care am cuprins cam tot ce ai nevoie să știi la drum:
1. Prezentare generală, motive, ce câștigi din această experiență
2. Cum faci autostopul? Metodele pe care le practic eu în diverse situații, în România sau pe autostrăzi
3. Întâmplări trăite pe drum (articolul acesta)

După primele 2 părți pe tema autostopului, spre că o parte dintre voi vedeți puțin altfel această metodă alternativă de transport. Aici voi prezenta câteva întâmplări trăite de mine în călătoriile cu autostopul. Probabil momente care m-au marcat, că ce e banal nu merită spus. Numai bune de spus nepoților.

Cazul 1. Vin din Franța, ajung ușor la granița cu Italia. Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Acum câteva zile am mers in zona Aninei și m-am apropiat de câteva dintre obiectivele de acolo:
– puțul 1 al minei din Anina, cea mai adâncă mină din România
– electrocentrala din Anina
– gara din Anina, una dintre cele mai vechi din România
– lacul Buhui, primul lac artificial din România
– pe drum ești foarte aproape de Cheile Carașului
– cetatea Caraș (lângă Carașova), la 1-2 kilometri de șoseaua principală

Este o zonă frumoasă care merită vizitată. Neaparat trebuie să mergem cu toții cu trenul Anina – Oravița, este un traseu deosebit, unic în țară și nu doar.

Să nu uit, șoseaua Reșița – Anina este în stare foarte bună, fiind refăcută recent, deci dacă sunteți în zonă mergeți cu încredere pe el. Spor!

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Găsești Mausoleul Eroilor sau Mausoleul de la Mateiaș la Valea Mare – Pravăț, în județul Argeș, la 11 km de Câmpulung Muscel în drumul spre Brașov (pe șoseaua Brașov – Pitești).

„Pentru onoarea patriei si a drapelului, pentru faurirea unitatii Romaniei, noi am aparat pamantul sfant al tarii, lasandu-va voua, generatiile viitoare, o natiune libera si independenta”.

Acesta este textul din stanga intrării în mausoleu. Acum pare un text din cărțile de istorie vechi, dar fără acei oameni noi nu trăiam acum în România. De fapt a fost o Românie mai mare în acele vremuri. Acum este istorie și face parte din trecutul nostru.

Mausoleul a fost dezvoltat într-un ansamblu de clădiri așezate pe dealul Mateiaș, de aici i se trage numele neoficial.

Citește mai departe

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

În drumul făcut la întoarcerea de la munte, de la Rânca, am urmat albia râului Galbenu, cel care trece pe la Peștera Muierilor / Baia de Fier, Gorj.

Practic noi eram la 20 de kilometri deasupra satului, departe totuși de civilizația zilnică ce uneori are obiceiul să își marcheze teritoriul. Drumul forestier este prezent și coboară odată cu râul, fără obstacole sau a pune probleme trecătorului.

Ce mi-a plăcut la râul acesta? Faptul că strabate o zonă stâncoasă și de-a lungul lui am văzut sute de cascade. La câteva minute opream și mai făceam o serie de poze. Din păcate seara cădea pe noi și nu se văd foarte bine pozele. Pot să te îndemn să mergi personal și să vezi cu ochii tăi multele cascade, să vezi cum un râu aparent obișnuit are ce să arate trecătorului. Parcă ar suna foarte bine o plimbare, la vară, pe cursul apei, un fel de „canyoning” dar mai ușor de practicat fiindcă apa nu e foarte mare.

Iată pozele:

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Sfârșitul toamnei ar putea fi în poze, dar țînâd cont că era 28 noiembrie cred că era iarnă. Calendaristică, fiindcă natura încă se bucura de căldură. Iată câteva poze din drumeția de o zi de la Peștera Muierilor până sus la Rânca, prin păduri și cărări de munte.

Traseul este marcat cu un triunghi albastru cu contur alb și durează cam 5 ore. Pe drum vei găsi aproape de releul de televiziune 2 surse de apă, cam dupa 3.5-4 ore de mers. Este o probă de rezistență petru cei fără antrenament, dar nu ridică dificultăți deosebite, este un drum pe cărare ce trece câteva dealuri. Simplu, nu? :D

Rânca este o viitoare stațiune motană din Gorj, la sud de Parâng, cu legătură directă spre Novaci (18 km) – Târgu Jiu sau Vâlcea. Drumul este asfaltat până sus și va fi complet refăcut până în cealaltă parte a Carpaților, la Sebeș. Acest drum se numește Transalpina. O pârtie de ski va aștepta turiștii și zecile (poate chiar sute) de vile, pensiuni, restaurante sigur pot oferi locuri de cazare și o masă caldă oricui dorește.

Vă invit și pe voi pe același traseu, fie la fața locului, fie prin vizionarea imaginilor.

Album fotoClick aici sau pe imaginea din stânga să vedeți albumul cu poze din prima parte a călătoriei.


Share and Enjoy !

0Shares
0 0