Arhiva: Jurnal de călătorie
Băile Herculane: și ruinele ascund opere de artă! (1)
Într-un cadru natural fantastic de frumos am redescoperit astăzi Băile Herculane. După două săptămâni de ploaie, azi am văzut pentru prima dată soarele. I-am absorbit fiecare rază și m-am putut bucura de el în vechea stațiune balneară romană, Aqua Herculis.
Veneam cu puține așteptări referitoare la patrimoniul cultural al orașului, dar știam că deocamdată natura va compensa. Vedeți o parte dintre stâncăriile pe care le-am văzut astăzi:
Așa să vedea de pe balconul de la Roua de Munte:
Citește mai departe
Tur de Mehedinți – aproape trei zile și un județ cutreierat în lung și-n lat
În urmă cu o săptămână și ceva am fost invitat alături de oameni de presă, de la agenții de turism și alți bloggeri de turism într-un infotur (turistic) în județul Mehedinți. Evenimentul marca lansarea ediției de Mehedinți a revistei Force Turism.
Pentru cei curioși, cam așa arată traseul parcurs de noi (lipsesc doar unele drumuri locale prin Severin/Clisura Dunării) de la plecarea din București până la sosirea în aceeași zgomotoasă capitală, aproape trei zile mai târziu :)
Vama Veche, aproape „în direct”
Guest post, primit din Vama Veche. Responsabilă de text, Andreea.
Cei care vor să trăiască un loc care e așa cum a fost Vama Veche acum câteva zeci de ani, vă recomandăm să mergeți la Vadu.
Update 4: Ultima noapte în Vama Veche, 1 mai 2012
Realizez că nu am scris prea multe despre cum ne-am petrecut ziua în Vamă, poate și pentru faptul că ziua trece foarte repede, de obicei pe plajă, la soare. În această perioadă oamenii stau toți la soare, ba unii chiar se încumetă să facă baie în apa destul de rece. Unii dintre ei sunt rămași încă din noaptea tocmai trecută, de obicei în față la Stuf cu cafeaua minunată pe care o găsești acolo.
Un loc unde îmi place foarte tare să mănânc sau să lenevesc în Vamă este La Galerie. Mâncarea este foarte bună iar în unele seri poți asculta jazz.
În ultima seară de Vamă am urmat același trend, ne-am plimbat dintr-o terasă în altă, am văzut răsăritul apoi am continuat să dansăm la Stuf. De data aceasta până pe la oră 9 dimineață.
Deși am crezut inițial că acest 1 Mai se va „muta” în weekend și că duminică seară Vama se va goli de oameni, se pare că m-am înșelat. Nu s-au încumetat prea mulți să se întoarcă din Vamă așa repede, deci am avut parte de exact aceeași atmosferă ca în primele două zile.
Cel mai mult în Vamă mi-a plăcut atmosfera care mă surprinde mereu. Deși am plecat la drum fără nici o așteptare depre 1 Mai, m-am întors acasă cu experiențe plăcute și noi prieteni. Acest lucru este dealtfel binecunoscut de cei care vin aici, pentru că Vama Veche este locul unde libertatea și deschiderea plutesc în aer.
Dă click ca să vezi selecția cu pozele de la Vama Veche, în albumul foto.
Autostop de iarnă, de la înălțimea ochilor mei!
Cu foaia albă în față, cu note de pian în urechi și cu hărțile alături îmi adun gândurile din ultima mea aventură!
Îmi doream de ceva vreme să fur din experiența de călătorie a lui Florin, motorul și sufletul conceptului Drum Liber și autostopist cu acte în regulă (vedeți aici la ce televiziuni, radiouri, ziare, site-uri a apărut Drum Liber). Mi-a povestit atât de frumos despre libertatea de a umbla pe oriunde, de a străbate orice drum, oricând sufletul ți-o cere… încât am rămas cu autostopul în gând și în inimă. [am ascultat cu prea multă atenție acele povești? sau doar iubesc călătoriile și drumurile noi atât de tare încât să-mi doresc să încerc orice experiență posibilă?]
Anul trecut, prin august, vă scriam despre IadR 2011 (Întâlnirea Autostopiștilor din România). Am fost acolo, am trăit o experiență minunată, însă îmi rămăsese ceva nerezolvat: atunci nu am avut curaj să plec la drum; și poate că nu ar fi avut nici ei curaj să pornească la un astfel de drum, cu mine. Că tot zic de curaj, uite încă o poveste scurtă în comentariul pus de Angi, aici.
Și pentru că nu-mi place să rămân cu gustul acesta, că ceva a lipsit, mi-am promis, în noaptea în care am scris articolul, că până la următoarea întâlnire voi putea să vorbesc despre ia-mă nene, despre călătorii făcute cu ocazia, cu autostopul. [mie îmi place să zic „cu stopul“! și îmi place să zic așa deoarece am impresia că în acele momente, de când a oprit mașina ta, și până ce ai ajuns la capătul drumului, timpul se oprește în loc; nu mai este timpul tău, nu mai sunt clipele, minutele tale; este o frântură, o pauză pe linia timpului, ce o petreci, o împarți cu un om străin; intri în lumea altcuiva, iar acel altcineva intră în lumea ta – cel mai probabil pentru o singură dată în viață… este un STOP în timp!]
Sculptură cu suflet în Tabăra de la Măgura!
Aceste rânduri vă vor duce într-o vizită pe un tărâm magic din județul Buzău, în Tabăra de sculptură de la Măgura!
AVERTIZARE: ARTICOL LUNG, CITIȚI CÂND NU SUNTEȚI ÎN GRABĂ!
Te invit la drum!
Mi-am propus ca prin rândurile ce vor urma, puțin mai jos… în acest articol, să vă vorbesc despre un alt fel de a pleca la drum. De ce voi face asta? Pentru că îmi doresc ca dumneavoastră, voi, toți aceia ce ne treceți pragul, pe Drum Liber, să vă bucurați, să iubiți, să adorați, să simțiți cu tot sufletul emoțiile călătoriilor, excursiilor, drumețiilor, plimbărilor, aventurilor, ieșirilor în natură sau în oraș. Încercăm să vă aducem la îndemână informații despre ceea ce noi descoperim, despre ceea ce noi experimentăm și ne este drag, despre ceea ce știm că este frumos și deosebit în România, totuși ne dorim mai mult decât atât; vrem ca experiențele noastre să vă provoace și să vă ademenească spre experiențe proprii, iar acestea să schimbe ceva în sufletul, în personalitatea și în ființa voastră; și fiecare schimbare din noi și din voi să aducă ceva bun acestei lumi. Îndrăzniți să iubiți! Orice… chiar și o frunză sau un norișor, ori un băț!
Mi-am început poveștile în acest universdin perspectiva călătoriei cu familia – spre acele locuri în care dorul de casă și de familie nu pare să își facă simțită prezența; acel tip de călătorie în care „acasă“ pare mai aproape decât oriunde, acele călătorii în care amintirile copilăriei, siguranța oferită de cei dragi și bucuria de a fi pe deplin răbdat, dau excursiei o altă dimensiune, un alt rost.
Apoi v-am vorbit despre aventuri trăite în grup – alături de prieteni, alături de oameni minunați cu care ajungi să împărtășești aceleași senzații, aceleași emoții, alături de care descoperi că „a împărți“ e una din acele simțiri căreia îi găsești noi și noi sensuri, parcă interminabile; alături de care descoperi că pe toți, chiar dacă ne cunoaștem sau nu ne cunoaștem, ne leagă ceva; și ne leagă puternic! Acel ceva este firea noastră umană, faptul că suntem oameni!
Acum, în acest articol, cred că era timpul să scriu și despre călătoria în doi, acea excursie, acea drumeție în care sunteți doar voi doi, doar TU și EL, doar TU și EA, cu toate micile detalii ale unei astfel de aventuri [hai fie… nu chiar toate!], dar și cu monotonia completării perfecte. [cine nu a cunoscut această experiență să rezolve problema cât mai repede!!!] Citește mai departe
Cu autostopul spre Cracovia, Polonia
Credem că Drum Liber este cea mai bună resursă de informații despre autostop și vrem să arătăm doritorilor de călătorii că există alternative foarte bune la metodele clasice. Pe această temă ne-ai văzut la ProTV, ne-ai citit în România Liberă și Evenimentul Zilei.
Daniel este președinte BEST Iași, ONG european studențesc, iar funcția pe lângă multă muncă și responsabilități îi oferă atât șansa cât și obligativitatea de a merge la diverse evenimente în Europa. Acum ceva timp își plănuia drumul lui spre Cracovia. A ales metoda de transport cea mai potrivită lui: autostopul. El pleca din Iași și avea o zi fixă când trebuia să ajungă în Polonia. După mai multe discuții, povești și mailuri, a plecat la drum. La întoarcere această frumoasă relatare a experienței sale și i-am cerut voie să o public. Este încă un punct de vedere util și altora în aceeași situație, al celui care este la început de drum pe această cale. Și cu siguranță este o experiență pozitivă.
Iată povestea lui:
Din Iași, nu am facut stopul pentru că am găsit niște prieteni care mergeau din Chișinău în Germania și mi-au propus să merg cu ei.
Tablou de expediție: Cheile Dâmbovicioarei
Am să îmi încep aventurile de pe Drum liber cu Cheile Dâmbovicioarei. Nu știu câți dintre dumneavoastră au auzit de ele și câți le-ați văzut, însă pentru mine, și după douăzeci de ani de când le vizitez an de an, îmi par la fel de frumoase și mereu o provocare. Le-am văzut iarna, vara, primăvara, toamna, pe ploaie sau vânt, pe soare, pe zi sau noapte, dimineața sau la amiază, la prânz sau la asfințit… de fiecare dată într-un moment unic și nou.
Cheile Dâmbovicioarei
În arealul montan al Munților Piatra Craiului, de pe versantul sudic al Vârfului La Om (2230 m), izvorăște cel mai important afluent al Dâmboviței… Dâmbovicioara, căci despre ea este vorba, străbate aproape transversal culoarul Rucăr – Bran, pe o direcție generală nord-sud, vărsându-se în Dâmbovița pe partea dreaptă a acesteia, în aval de comuna Dâmbovicioara.
Update: mijloacele de transport în comun (autobuz sau microbuz) spre Dâmbovicioara:
Din București autogara Militari cu autocar Lucky Tour/Montana la Câmpulung/Rucăr, și apoi microbuz către PODUL DÂMBOVIȚEI/DÂMBOVICIOARA.
Alte variante: din Pitești (autocar Lucky Tour/Montana) sau Brașov (autocar Montana/Codreanu).
Pârâul Dâmbovicioara săpând în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului, a generat un sector de chei, lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion. Aceste chei sunt de origine epigenetică, râul adâncindu-se inițial în formațiuni sedimentare mai puțin dure (gresii și conglomerate), iar mai apoi în calcare. Eroziunea la acest nivel a generat sectoarele înguste ale văilor pe care le putem admira astăzi.
Cheile propriu-zise ale Dâmbovicioarei, legând Depresiunea Dâmbovicioarei de Podul Dâmboviței, se remarcă printr-un aspect monumental ce ne prezintă pereți perfect verticali sau chiar aplecați peste albie, cu înălțimi ce uneori depășesc 200 m. La aceștia se poate observa cu ușurință stratificația calcarelor: cele jurasice – cenușii-alb-lucioase, fiind dispuse în bancuri groase, în partea inferioară, iar cele cretacice – calcarele albe, fiind așezate în plăci, pe partea superioară.
Citește mai departe