Cine merge la Sighișoara o dată, va merge și a doua oară. Recent am re-re-..-re-vizitat Sighișoara și am trecut pragul locului desemnat de Lonely Planet ca fiind cel mai bun magazin de suveniruri din Transilvania: Galeria de artă tradițională Art, Crafts & Tea.
Citește mai departe
Unde ne putem bucura de o oază de liniște și răcoare la Iași? Eu am găsit un loc perfect, ferit de razele arzătoare ale soarelui unde te poți relaxa, plimba și te poți bucura de frumusețea naturii. O plimbare prin Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași, este binevenită oricând.
La Iași am fost de câteva ori până acum. Exceptând proaspăta expediție în urbea moldoveană, ultima plimbare documentată foto a fost în 2008, iar ultima vizită, în 2009. La 5 ani de la vechiul album foto, am vizitat Iașiul la invitația Icar Tours (#vinlaiași) și am putut retrăi amintirile, am putut compara noul Iași cu vechiul oraș cunoscut în trecut, dar am putut vizita și locuri noi și fascinante.
Ce a însemnat ultima vizită la Iași:
Acum ceva timp v-am povestit despre principalele trei motive pentru care eu călătoresc. Au fost mai multe comentarii care mi-au completat lista, vă mulțumesc tuturor pentru că ați participat, fie direct, fie măcar cu gândul!
Haideți să facem împreună o listă cu muuulte motive să călătorești, poate convingem și pe alții să își urmeze visul! Am pornit de la ideile celor care și-au spus punctul de vedere în articolului inițial. În timp, voi actualiza această listă :)
Iată o listă lungă cu motive pentru a călători cât mai des, cât mai mult, cât mai divers:
Când eram mic aveam nevoie de un motiv pentru a călători, erau alte vremuri, nu puteam face de unul singur prea multe. Apoi am plecat de acasă și totul a început ca o joacă. Aveam să cunosc ce înseamnă călătoria „serioasă” abia după câțiva ani de perindat. Joaca a devenit o mare plăcere, marea plăcere a dus o joacă și mai mare, iar toți anii aceștia m-au trasformat, m-au făcut să văd altfel lucrurile dimprejur și lumea, iar rezultatul îl aveți în față: Drum Liber.
Update: Simpaticul premiu de la Eximtur se duce la… Pax! :) A fost o decizie grea, toate răspunsurile mi-au plăcut! Ideile aduse de Pax se potrivesc multora dintre noi, iar felul în care a adus curiozitatea în lista noastră mi-a plăcut foarte mult.
Calafat, un punct atât de important în istoria noastră, este locul spre care va trece astăzi vaporul lui Alexandru Vlahuță. Așa cum v-am obișnuit, imaginea, peisajul acestor locuri erau, pe atunci, cu mult diferite de cea ce găsești acum. Cu toate acestea România Pitorească a anului 1901 ni se conturează atât de clară și de vie prin scrieri, picturi sau fotografii ale vremii!
Vreau să vă conturez și eu un mare episod al existenței noastre: începutul Râzboiului de Independență. Ei bine, în anii 1877-1878, în cadrul Războiului Ruso-Turc, România decide să-și câștige independența. Era necesară pentru dezvoltarea economico-socială și pentru aspirațiile naționale ale României. Cu statutul de vasal al Imperiului Otoman, acestea erau imposibile. Citește mai departe
În călătoriile noastre de astăzi, insula Ostrovul Mare, satul Ostrovu Mare și întreaga zonă ne vor fi străine, dacă pornim la drum pentru a regăsi peisajul din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță. Sunt alte locuri, modificate de mâna omului într-atât de mult încât te întrebi dacă lucrurile ar trebuie să fie așa sau dacă ar fi trebuit să lăsăm natura să-și urmeze cursul ei. La Ostrovu Mare s-au construit hidrocentralele de la Porțile de Fier II; s-a ridicat un baraj, s-a construit un lac de acumulare, un pod unic în lume; aici sunt cei mai mari stâlpi de electricitate din lume și, tot pe aici, se poate trece și frontiera dintre România și Serbia. Toate acestea au început să apară cu mult după scrierea României pitorești!
Dintre toate obiectivele industriale pe care le-am enumerat mai sus, astăzi vreau să vă rețin atenția doar pentru Podul Ostrovul Mare. Ca să ajungi de pe uscat, de pe malul nostru, la hidrocentrala princpală de la Porțile de Fier II, pe insulă, trebuie să traversezi un sistem de poduri nou contruit. Este primul pod suspendat din țara noastră, însă și primul pod suspendat cu structură hibridă, din lume. Citește mai departe
Ne apropiem de Hinova. Și, de pe vaporul în care încerc să vă urc, poveștile și peisajul din România Pitorească a lui Alexandru Vlahuță se văd altfel; sunt locuri noi, diferite de cele ale anilor 2000. Descrieri încântătoare, povești remarcabile, istorie, dar și legende ne apar în fața ochilor dacă privim acolo unde trebuie…
Și înainte de a porni motoarele mai stau câteva rânduri pentru a vă indica spre ce aș vrea eu să priviți cu atenție. Spre „dunga fumurie trasă de Valul lui Traian”! Din vremuri de demult, istoricii ar spune că din primii ani ai erei noastre, poate dinainte de secolele I-II sau poate din secolele IV-V, un val uriaș de pământ, cu șanț, pornea de la Drobeta, pe lângă Hinova, străbătea Oltenia și Muntenia, intersecta limes Transalutanus la Urluieni și își găsea celălalt capăt tocmai la Pietroasele. Se crede că acest val de pământ, numit și Valul lui Constantin sau Brazda lui Novac de Nord era parte dintr-un amplu sistem de fortificații ce trebuia să protejeze stăpânirile nord dunărene ale Imperiului Roman. Alte ipoteze spun că valul era al dacilor și îi proteja pe aceștia de atacurile cuceritorilor, ori poate rolul său era unul comercial, în trasnportul mărfurilor de-a lungul acestui spațiu carpato-danubiano-pontic. Vlahuță îl numește Valul lui Traian căci aceasta era o denumire generală, pe care oamenii din țara noastră o foloseau pentru acest fel de fortificații din epoca romană. Citește mai departe