Anul trecut, pe când FB-ul (sigur ați auzit de el :D) nu avea prin țara noastră, și cu siguranță nici în viața mea o așa amploare, am auzit despre gulguțe abia după ce am văzut poze făcute de cineva foarte drag mie. Dar iată că anul acesta, sunt la curent cu tot ce se întâmplă prin Brașov! Și nu doar sunt la curent, dar mă și prezint pe la tot felul de activități și evenimente ce-și propun să aducă în sufletele noastre, ale tuturor, căt mai multă bucurie, fericire, cât mai multe zâmbete.

Ce este o gulguță? Gulguța este o cutie mică de hârtie. După ce hârtia a fost îndoită după un procedeu anume, ea este pliată și apoi cu niște scoci ce are rolul de a fixa forma acesta, se obțin cutii precum cea din imaginea de alături.

Citește mai departe

Caransebeșul, unul dintre micile orașe ale țării, este aflat la intersecția unor drumuri importante (Orșova-Timișoara, drumul spre Ardeal via Hațeg). Această măruntă localitate a fost timp de sute de ani (inclusiv pe vremea fostului imperiu dualist Austro-Ungar) gazda Regimentului de grăniceri numărul 13 româno-bănățean (fiind apropiat graniței) și în acest rol a primit vizita împăraților austrieci ai vremii: Franz Joseph I și împărăteasa Sisi (Elisabeta a Austriei).

Citește și istoria statuii împărătesei Sissi, care este expusă lângă parcul Drăgalina.

Centrul Caransebeșului ascunde un vechi secret, foarte puțin știut. Acolo veți găsi un vechi parc construit pe vremurile Imperiului Austro-Ungar, cu uriași și vechi paltini, parcul Ioan Dragalina.

Citește mai departe

Mănăstirea Strehaia și ruinele palatului domnesc

Se spune că atunci când vrei să ascunzi foarte bine un lucru, e indicat să îl lași cât mai la suprafață cu putință.
Aflată într-un oraș despre care lumea a auzit deja destule, mănăstirea din Strehaia nu mai trezește demult interesul trecătorilor grăbiți de pe E70.

O găsim la câțiva zeci de metri de drumul european ce leagă Timișoara de București (Timișoara – Caransebeș – Orșova – Drobeta Turnu Severin – Strehaia – Craiova – Pitești – București), undeva în județul Mehedinți și mult prea la vedere pentru a fi observată.
Citește mai departe

Cu siguranță Corabia nu este cine știe ce oraș – el nu se află pe lista celor mai interesante, nici a celor mai frumoase orașe din țară. Dar cu desăvârșire merită vizitat – pentru strada cu tei, pentru centrul plin de verdeață, pentru o plimbare pe faleză sau pe Dunăre dar nu departe de mal, pentru cetatea Sucidava, pentru străzile pietruite și casele vechi

Update:

Alexandra a mai fost o dată la Corabia și ne-a adus o serie de poze recente de la Cetatea Sucidava si din Fântâna Secretă. Fotografiile sunt aici și la sfârșitul articolului.

Citește mai departe

O decizie de astăzi m-a făcut să zâmbesc, dar nu ironic, ci în sens pozitiv.

Sunt mutat în București de cam un an de zile și constat în fiecare zi că Bucureștiul este mult în urma orașelor din Ardealul extins (numesc așa Transilvania + Banat) în domeniul turistic. Vă dau câteva motive pentru care am rămas cu această impresie și în final câteva modificări petrecute în ultima perioadă care aduc un suflu de schimbare pozitivă:

  • Transportul în comun nu este integrat, cele 2 regii trăgeau fiecare în direcția în care le convenea. Dacă în Timișoara puțini oameni nu compostează un bilet, în București puțini compostează. Până și în Viena am văzut controale mai dese ca în București, aici ultimul văzut a fost în urmă cu un an (fără glumă). În Timișoara am prins controale la 6 dimineața, la 11 seara și deseori în orele prânzului.
  • Dacă vă uitați pe harta metroului o să vedeți că s-a dezvoltat haotic, fără o strategie coerentă. Noile linii continuă această idee. De ce? Cei care ați fost la Viena știți că de la aeroport există un tren subteran de viteză, special pentru turiști. Drumul este foarte rapid, dar evident că și prețul este pe măsură. Desigur, cei care sunt mai informați pot să ia metroul normal, care deși trece prin 2 zone, tot este mult mai ieftin decât acel tren. Destinația ambelor mijloace de transport: centrul orașului, fără schimbarea trenului. În București, după noile linii va trebui să schimbi 2 sau chiar 3 metrouri ca să ajungi în centru. Asta la un oraș mai mic ca și suprafață decât Viena.
  • Turistul nu are la dispoziție hărți serioase cu orașul și cu liniile de transport. Cam în orice oraș turistic din Europa o să găsești gratuit la orice hotel decent harta simplă, turistică a orașului. În București infocentrul turistic din gară ba are, ba nu are hărți centru, din pasajul de la Universitate (de când am scris articolul, s-a deschis unul oficial) este mai mult închis, iar dacă e deschis, nu e îmbietor deloc, oamenii stau acolo pitiți încât nu știi dacă e cineva înăuntru.
  • Călătorul nu știe programul mijloacelor de transport în comun. După ora 21, autobuzele și troleibuzele încep să se retragă. Desigur, în stație nu ai habar de acest program, nu știi dacă mai bine un autobuz ori ba, nicidecum să știi când vine următorul. După ora 22.45 statul în stație deja e riscant, în loc să fie previzibil, el este un joc de noroc. Toate orașele mari din Ardealul extins au astfel de programe ale mijloacelor de transport în comun. Iar traseul este afișat în fiecare stație. Eu dacă sunt turist, de unde să știu unde merge troleibuzul 66 sau tramvaiul 41? În unele orașe știi chiar și când vine autobuzul/tramvaiul/troleibuzul următor.
  • O altă problemă a Bucureștiului e faptul că fiind oraș mare, schimbi mai multe mijloace de tranport pentru a ajunge la destinație. Călătorul nu este nicicum stimulat să composteze, nu are posibilitatea de a plăti o călătorie și să o folosească un timp mai lung, care cuprinde 2-3 mijloace de transport necesare unei deplasări. Am auzit de o idee ca în Cluj să se implementeze sistemul din vestul europei, ca o compostare să fie valabilă un număr de minute, nu doar pe un mijloc de transport. Sunt curios dacă se va concretiza.
  • Personal mă deranjează și faptul că nu primesc nicio reducere prin faptul că încarc mai multe călătorii pe cardul Activ. Pun 10 călătorii și plătesc prețul standard la fiecare validare. Practic am plătit în avans și am împrumutat RATB, dar nu am niciun avantaj din acest lucru.
  • Un alt dezavantaj este că, spre deosebire de Viena și cam orice oraș serios turistic, nu ai abonamente rentabile pentru toate nevoile: există un card de o zi, dar nu sunt cele pentru 3 sau 7 zile. În Viena este foarte scump să plătești individual fiecare călătorie, dar dacă stai 4 zile ieși foarte bine cu o cartelă de 7 zile.
  • Stațiile nu au harta mijlocelor de transport și a orașului. Turistul se gândește: unde sunt? unde trebuie să ajung? Cum?
  • Lucrurile de mai sus fă fac să îmi imaginez că o întâmplare de acum vreo 3-4 luni când un australian trebuia să mă viziteze dar nu s-a descurcat cu mijloacele de transport în comun este foarte posibil să nu fie singulară. Practic Bucureștiul nu are o strategie turistică (și) în ceea ce privește transportul populației și a turiștilor. Ba chiar m-am exprimat că este un oraș anti-turistic.

    Citește mai departe

    În urmă cu un an de zile la autostop l-am cunoscut pe Gemal, un tânăr de origine albaneză care mergea spre Pitești. Am împărțit mașina și pe drum am aflat că e unul dintre urmașii celor care dețin cea mai veche brăgagerie din România și care funcționează de mai bine de 300 de ani. Iar eu nici nu băusem vreodată bragă, o știam doar din expresia „ieftin ca braga” dar habar nu aveam ce e. Trec lunile și abia în iarnă am băut bragă. Se întâmpla în parcul Cișmigiu și nu mi-a plăcut băutura din cereale. Am rămas cu un mister în minte: cum se poate ca o băutură apreciată așa mult pe vremuri să nu fie bună?

    Azi (n.r. august 2011) am trecut prin Slatina și am zis că dacă tot sunt acolo, să nu-l ratez pe călătorul albanez cu brăgărie bragagerie. Doar trebuia să îmi lămuresc și părerea despre braga :) Îmi aminteam că sunt două bragagerii albaneze, dintre care cea interesantă e cea din centrul vechi. Iau la pas orașul, întreb și din om în om ajung la vestitul loc. Prima impresie nu deosebește locul de celelalte clădiri prăfuite, de parcă ești în mijlocul anilor ’80. Dar alta e realitatea…

    Update: iată cum arată în martie 2013 acest minunat loc.

    Citește mai departe

    Situația actuală: Bucureștiul e unul dintre foarte puținele (dacă nu chiar singurul) oraș capitală din Europa care nu dispune de transport de noapte. Și din acest punct de vedere eu îmi păstrez părerea că e un oraș anti-turistic. Turistul care vine din Europa (majoritatea pe la noi) e obișnuit să găsească hărți cu orașul, hărți simple și logice cu mijloacele de transport, un mesaj unic și consecvent pe linia turistică, unul care să spună: „suntem aici să vă ajutăm, veniți mai des în București”.

    Într-un articol de prin 2008, când RATB-ul studia introducerea acestui tip de transport am citit că argumentele lor de a nu îl introduce atunci a fost faptul că nu e rentabil. Mă tot întreb, în alte orașe europene, cum de e rentabil? Sau dacă nu e, fă să fie rentabil. Sau poate că nu va fi rentabil, dar dacă îl eficientizez pe cel de zi (cred ca e foarte ineficient), transportul de noapte poate fi acoperit.

    Indiferent de situație, Bucureștiul ar avea șansa să dezvolte viața de noapte, confortul turiștilor și a călătorilor va fi superior iar câștigurile se vor vedea în alte părți.

    Citește mai departe

    E tare usor sa convingi, sa impresionezi sau sa vinzi cand ceva e deja cunoscut. La fel de usor cum este sa vezi frumusetea de mai departe si prea putin pe cea de sub ochii tai. Dealurile, satele care ne inconjoara sunt de multe ori locurile cele mai putin cunoscute. Rareori ne amintim nume sau sa putem descrie ce se afla in vecinatatea noastra. Atunci cand ne vin prieteni in vizita ne gandim cu greu la ceea ce poate fi facut in zona. Ne trezim prea usor cu ” daca am fi acolo sau dincolo” pe buze: „Ce sa faci, daca nu stam si noi in Brasov sau Sinaia; acolo as avea ce sa-ti arat, pe cand aici….!”

    Aici are si el povestea lui, frumusetea lui, istoria lui. Afirmatia nu e noua, intrebarea care se pune, insa, este: Vrem sa vedem, vrem sa descoperim, vrem sa ne cunoastem pamantul pe care calcam zi de zi? sau mai bine lasa…ca e mai usor sa zici ca la noi in sat sau la noi in oras nu e nimic de vazut. Sa ma duc eu la mare la greci, ca in taul de pe vremea romanilor nu e fain sa te scalzi.

    Cati dintre noi nu au avut surpriza sa-si descopere locurile natale sau adoptive prin ochii altora veniti in vizita? „Asa frumos e la noi la muzeu?! No, ca n-am stiut. De maine ma duc si eu.”

    Citește mai departe