Inaugurăm rubrica Idei pentru România cu câteva exemple de bună practică în turism. Vă voi povesti o experiență din care oamenii din turismul balneo românesc au ce învăța. Mă refer la o vizită de studiu în Câmpia Ungară de Sud și băile termale din acea zonă.

Învățasem la școală că de o parte și de alta a graniței vestice există ape termale, dar nu bănuiam că vecinii noștri au știut să le valorifice atât de bine. Este interesant să vezi cum în ultimii 20 de ani vecinii noștri au știut să-și valorifice această resursă, cum mediul privat și cel de stat și-au dat mâna pentru un interes comun.
Mă simt analizând experiența pe care am avut la sfârșit de noiembrie 2012 în Ungaria ca pe vremea copilăriei în fața panourilor cu Așa da/Așa nu.
Impresiile mele sunt cele ale unei persoane care nu vine din mediul celor care lucrează în turism, am privit și privesc totul prin prisma turistului care dorește să descopere lucruri noi, să fie tratat civilizat, iar la final să plătească pentru acele servicii.

Vreau să vă prezint câteva diferențe dintre serviciile “wellness” din Ungaria și România, doar-doar, cineva se prinde cum trebuie tratate lucrurile. După câteva zile eram precum țăranul lui Preda, mai-mai să zic că lucrurile văzute nu există…

Să iau pe rând câteva exemple de bună practică în turismul balneo (și nu doar)…

Specificul local

• La Makó am găsit băile Hagymatikum, un complex aparte. Ideea arhitecturală pleacă de la ceapă, zona fiind recunoscută pentru această legumă.
• După un tur în centrul orașului Kecskemét am remarcat varza plantată chiar în fața clădirii primăriei. Mi-au plăcut și clopoțeii cântători din fața primăriei, dar și stilul secesionist al centrului.

Practic toate localitățile au un simbol reprezentativ. Oamenii se identifică cu el, se mândresc cu acel simbol și se folosesc de acesta pentru a da o identitate locului. Oare noi de ce nu am fi mândri în Oltenia și să ne punem pe steag sau pe emblemele locale, prazul? La fel cu buzoienii care cultivă ceapa de apă și cu mulți alții. Oare ne este rușine cu ce ne reprezintă?

Cum e privit domeniul balneo în Ungaria și ce face statul pentru asta?

• Pe când mergeam la băile Szent Erzsebet (Mórahalom) am aflat că statul decontează de 2 ori pe an, 15 tratamente balneare; angajatorii oferă salariaților ca beneficii carduri pentru diverse activități: culturale (“frumos”), sănătate, cultură…
  Dacă la noi stațiunile s-au dezvoltat haotic, ca o aglomerare, iar petrecerea timpului se rezumă la a merge la tratament, a mânca, eventual și câteva plimbări pe aceleași alei bătătorite de oameni și timp, la ei găsești peste tot clădiri renovate și armonios integrate în peisaj, dar și investiții pentru petrecerea timpului liber.
• Domeniul balneo a depășit de mult lumea mică a tratamentelor de sănătate. Balneo înseamnă bucurie, înseamnă liniște, relaxare. O stațiune balneo este și pentru tineri. Ai spații intime, ai jocuri de apă și nu te vei plictisi niciun minut, indiferent ce vârstă porți pe umeri.

Respectul pentru limba turistului. Limba română este peste tot.
Aproape peste tot există materiale turistice, ghidaje în limba română, iar birourile de informații turistice există, au materiale și sunt active chiar și în cele mai mici localități. Dacă nu ai materiale în limba română, în engleză sigur se găsesc. Este cu siguranță un lucru care trebuie dezvoltat și la noi, turistul trebuie să se simtă bine-primit. Iar pentru asta ai nevoie de personal de calitate, educat și dornic să-și promoveze zona.

Ce altceva aș prelua de la ei?

• La serviciile de wellnes din complexul Napfényfürdő Aquapolis (Szeged) au acces cei care stau în hotelul Hunguest Hotel Forras. Adică ei au construit un hotel ca anexă la complexul de wellness, nu un hotel și-atât. Tot acolo, aviz amatorilor de dat pe tobogane (Roxana a fost cea mai curajoasa), găsești cel mai înalt tobogan din Europa (30 de metri), iar în vârful lui se ajunge cu liftul.
• Tot aici am găsit și spații intime în cadrul băilor: cei care sunt indrăgostiți sau care vor să reaprindă flacăra iubirii, pot petrece timpul într-o zonă privată :) (asta după ce au scăpat de cei mici, care au și ei zone special concepute pentru copii).
  Oare există în România locuri cu prețuri speciale pentru unii dintre vecini? La ei am găsit prețuri adaptate pentru români și sârbi (tot la Szeged).
• (Nu doar) în Szeged găsești peste tot hărți, mese cu reprezentări în miniatură a clădirilor din zonă și ce reprezintă ele. Și un lucru ciudat pentru mine: acolo se conservă pe perioada iernii statuile importante; se acoperă.
  Dintre toate obiectivele vizitate, singurul care fusese reabilitat în anii ’90 și care era cu un pas în urma celorlalte, a fost complexul de băi Jonathermál din Kiskunmajsa, dar care are câteva atuuri față de toate celelalte: te poți caza la căsuțe, cort, are un lac pentru cei care doresc să pescuiască, un bazin în aer liber care imită valurile mării.
• La Tanyacsárda – Lajosmizse, pe lângă restarantul premiat în 2011, am participat la un spectacol inedit de dresură, cu cai și măgăruși. Ne-am familiarizat cu stilul de viata al csikós, călăreții din pusta maghiară. Este un spectacol impresionant, nu doar pentru cei mari. Cina a fost acompaniată de muzică populară ungurească, iar artiștii știau și câteva melodii românești.
• La Tisza-parti aflam filozofia lor, din care mult lăudatele locații de pe Valea Prahovei ar avea ce învăța: “Decât să picure mult și greu, mai bine să picure puțin și des” :))
• Un alt lucru de preluat: la Gyula am avut parte de o degustare de palinka provenită de la un producător local, chiar în cadrul hotelului.
• Un lucru deosebit la Gyula este felul în care din hotel ai acces direct, printr-un coridor de trecere, la ștrandul Băile Cetății.
• La „Cofetăria de 100 ani” (de fapt are 170 de ani, a fost fondată în 1840) din Gyula, unitate a cărei activitate nu a fost întreruptă în acest interval, trebuie să gustati din tortul emblemă al cofetăriei. Altfel ați pierdut cea mai dulce experiență. E cam greu să te orientezi printre atâtea bunătăți dulci. Ce aveau deosebit în cadrul cofetăriei? Un muzeu al ciocolatei. Acolo am văzut cum se producea ciocolata în veacurile trecute, am privit ustensilele martore ale trecutului dulce.
• Ungurii pun accentul pe odihna activă. O bună parte dintre hoteluri oferă, pe lângă serviciile obișnuite, și o serie de programe de sport, excursii în zonă, biciclete de închiriat.
• Mândria locală face ca la tot pasul să găsești istorii și povești cu personalitățile lor, fie că vorbim despre cel care a făcut imnul țării, nobilii din trecut sau binefăcători ai comunității locale. Noi nici măcar nu știm că melodia de la Deșteaptă-te române este de fapt făcută de Gheorghe Ucenescu.

Părinții mei merg în statiunile românești si deseori se consolează cu mioritica noastră concepție că poate să fie și mai rău. Eu, în schimb aștept momentul când:

1. Suntem în stare să valorificam apele termale și peisajele
2. Vom ști să profităm de faptul că anumite locuri au fost vizitate de oameni importanți (capete încoronate, savanți) sau că și la noi au trăit, au creat, oameni valoroși?
3. Mediul privat și cel de stat vor găsi calea de mijloc și vor renunța la punerea bețelor în roate pentru un interes de moment
4. La noi turismul va deveni un serviciu al ospitalității, nu doar al cazării; al cunoașterii și descoperirii locului în care ajungem, nu al lenevirii între pereți reci.

PS: Promit sa revin!
PS2: Nu aș fi avut ocazia prea curând să studiez serviciile vecinilor noștri de la vest dacă nu era invitația energicei Marta Bihari de la Hedon Express, căreia îi mulțumesc!

Dacă ți-a plăcut, dă-ne like la pagina de Facebook, în căsuța de mai jos! Iar pe pagina de Fb, bifează opțiunea "Follow/Urmărește", să fii sigur(ă) că vei primi tot ce vrem să arătăm lumii. :)