Ascultă străine, ascultă vecine, ascultă-mă bine

Este o poezie rară (am găsit-o într-o singură sursă) adaptată de Tudor Gheorghe după cea a lui Romulus Vulpescu. O sămânță din naționalismul pe care ar trebui să începem să îl sădim, să ne pese mai mult de noi și ce e în jurul nostru. Dacă nouă nu ne pasă, de ce le-ar păsa altora?

Notă: Înainte să iasă la lumină gândurile negre ale unora, vă zic de pe acum că aici nu e loc de conflicte etnice, expresii xenofobe și nici măcar loc de manifestări extremiste de orice natură. Suntem toți în aceeași oală și e cazul să tragem în aceeași direcție. Pe termen lung nu se poate ca unora să le fie foarte bine și altora rău. Filmul de pe Youtube e singurul cu aceste versuri, ce se vede în el nu e (neaparat) mesajul meu.

Nu voi mai comenta pe acest subiect și vă las să ascultați, iar în timp ce frumos recită Tudor Gheorghe, aveți timp să citiți versurile:

Ascultă străine,
Ascultă vecine,
Ascultă-mă bine!
De foame adus
Tăcut la-nceput
În casă la mine
Å¢i-am scos și ți-am pus
Din tot ce-am avut
Și pâine și sare
Și laptele muls
Cald, alb în șistare
Pe masă la mine!
De sete supus
Ai vrut de băut
Pe masă la mine
Å¢i-am scos și ți-am pus
În cană de lut
Și vin și licoare
Și dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine!
De trudă răpus
Căzut ai zăcut
În casă la mine
Å¢i-am scos și ți-am pus
Curat așternut
Și ierburi și floare
Și piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine!
Și nu te-ai mai dus
Tribut mi-ai cerut
Pe masă la mine
M-ai scos și mi-ai spus
Aici m-am născut
Sunt mare și tare
Credeai că m-ai smuls
Punându-mă-n fiare
Din tot ce-i la mine?
Ascultă străine,
Ascultă vecine,
Ascultă-mă bine!

La mine la prag
A fost vălmășag
De haite cu steag
Ca valul s-au spart
Zbătură-se-n ștreang
În pulbere zac
La mine la curți
Veneau lacomi mulți
Mai mari, mai temuți
De-un cap sunt mai scurți
La mine la porți
E rânjet de colți
E pleznet de glonț
E umblet de hoți
Se spulberă toți
Sub brazda mea morți
Asculte oricine,
Asculte-mă bine!

Ascultă străine
În numele meu
N-are loc viclenia
În numele meu
Am topit omenia
Dar tu seama ține străine
Că-n numele meu
Înflorit cum e ea
Mai e și mînia!!!

Publicat de Florin Arjocu (fondator)

Periplul meu începea în 2004, an când împreună cu un grup de portughezi vizitam pentru prima dată Cheile Nerei. Am rămas încântat de frumusețea locurilor și de atunci am început să văd altfel România, până atunci nu aș fi crezut că avem locuri precum cele din filme. Îmi place România și călătoresc cât pot de mult. În primii ani de la aderarea UE m-am grăbit să ajung în o mare parte de Europa, iar în 2009 am fondat Drum Liber. Am dedicat ultimii ani în mare măsură României, asortând călătoriile interne cu ieșiri "de studiu" în alte țări. Sunt convins că mintea călătorului este mai deschisă și experiențele la drum te îmbogățesc. Călătorește cu mine, pe Drum Liber!

Alătură-te conversației

2 comentarii

  1. Minunată poezie. Ar trebui să o cunoască toți românii și toți ungurii, fiindcă ăsta e adevărul.

    1. @Mihai
      Mi-ar plăcea să pot să îmi exprim trăirile de când am auzit prima dată melodia, dar e prea greu. Acum referitor la români, unguri, nemți, etc. suntem toți în aceeași oală și trebuie să învățăm să trăim împreună. Când vom înțelege că extremismele ne fac rău tuturor (mai puțin celor care le pornesc, cei din politică), o să ne fie mai bine tuturor :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Cum a fost Let’s do it 2008 – Estonia

Let's Do It - cel mai mare eveniment ecologic din Europa a început în Estonia. De la organizatorii baltici am...

Închide