Ascultă străine, ascultă vecine, ascultă-mă bine
Publicat miercuri, 17 februarie 2010 la 6:20Este o poezie rară (am găsit-o într-o singură sursă) adaptată de Tudor Gheorghe după cea a lui Romulus Vulpescu. O sămânţă din naţionalismul pe care ar trebui să începem să îl sădim, să ne pese mai mult de noi şi ce e în jurul nostru. Dacă nouă nu ne pasă, de ce le-ar păsa altora?
Notă: Înainte să iasă la lumină gândurile negre ale unora, vă zic de pe acum că aici nu e loc de conflicte etnice, expresii xenofobe şi nici măcar loc de manifestări extremiste de orice natură. Suntem toţi în aceeaşi oală şi e cazul să tragem în aceeaşi direcţie. Pe termen lung nu se poate ca unora să le fie foarte bine şi altora rău. Filmul de pe Youtube e singurul cu aceste versuri, ce se vede în el nu e (neaparat) mesajul meu.
Nu voi mai comenta pe acest subiect şi vă las să ascultaţi, iar în timp ce frumos recită Tudor Gheorghe, aveţi timp să citiţi versurile:
Ascultă străine,
Ascultă vecine,
Ascultă-mă bine!
De foame adus
Tăcut la-nceput
În casă la mine
Å¢i-am scos şi ţi-am pus
Din tot ce-am avut
Şi pâine şi sare
Şi laptele muls
Cald, alb în şistare
Pe masă la mine!
De sete supus
Ai vrut de băut
Pe masă la mine
Å¢i-am scos şi ţi-am pus
În cană de lut
Şi vin şi licoare
Şi dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine!
De trudă răpus
Căzut ai zăcut
În casă la mine
Å¢i-am scos şi ţi-am pus
Curat aşternut
Şi ierburi şi floare
Şi piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine!
Şi nu te-ai mai dus
Tribut mi-ai cerut
Pe masă la mine
M-ai scos şi mi-ai spus
Aici m-am născut
Sunt mare şi tare
Credeai că m-ai smuls
Punându-mă-n fiare
Din tot ce-i la mine?
Ascultă străine,
Ascultă vecine,
Ascultă-mă bine!
La mine la prag
A fost vălmăşag
De haite cu steag
Ca valul s-au spart
Zbătură-se-n ştreang
În pulbere zac
La mine la curţi
Veneau lacomi mulţi
Mai mari, mai temuţi
De-un cap sunt mai scurţi
La mine la porţi
E rânjet de colţi
E pleznet de glonţ
E umblet de hoţi
Se spulberă toţi
Sub brazda mea morţi
Asculte oricine,
Asculte-mă bine!
Ascultă străine
În numele meu
N-are loc viclenia
În numele meu
Am topit omenia
Dar tu seama ţine străine
Că-n numele meu
Înflorit cum e ea
Mai e şi mînia!!!
Mihai
23 martie 2011 la 23:59
Minunată poezie. Ar trebui să o cunoască toţi românii şi toţi ungurii, fiindcă ăsta e adevărul.
florin
29 martie 2011 la 01:04
@Mihai
Mi-ar plăcea să pot să îmi exprim trăirile de când am auzit prima dată melodia, dar e prea greu. Acum referitor la români, unguri, nemţi, etc. suntem toţi în aceeaşi oală şi trebuie să învăţăm să trăim împreună. Când vom înţelege că extremismele ne fac rău tuturor (mai puţin celor care le pornesc, cei din politică), o să ne fie mai bine tuturor